Lucian Iancu

Adaugă legături
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucian Iancu
Date personale
Născut (84 de ani) Modificați la Wikidata
Constanța, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]​
actor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucian Spiru Iancu, alintat „Lucică”[1] sau „Lulă”,[2] (n. , Constanța, România) a fost un actor și regizor român de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în 3 februarie 1940 la Constanța[1][2] și a urmat cursurile Liceului Teoretic „Mircea cel Bătrân”, care pe atunci era o instituție de învățământ de cultură generală.[1] A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” din București în 1964.[1][2]

A debutat ca actor la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani,[1][2] unde a jucat rolul lui Cyrano de Bergerac din piesa omonimă a lui Edmond Rostand,[1][3] apoi a fost transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț,[1][2] unde a jucat în piesele Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith și Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht, puse în scenă de Andrei Șerban, și ulterior la Teatrul Mic din București.[1][4]

În cele din urmă, a devenit actor al Teatrului Dramatic „Ovidius” din Constanța.[1][2][5] A interpretat peste 60 de roluri pe scena teatrului constănțean, printre care Ianke din Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa și Tatăl din Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă de Horia Lovinescu.[2][6] A jucat în peste 20 de filme de cinema și de televiziune și a fost distins cu premii de interpretare la numeroase festivaluri naționale și locale.[1] A regizat, începnd din 1980, piese de teatru precum Răzbunarea de Aleksander Fredro, Soțul păcălit de Molière, Sosesc deseară de Tudor Mușatescu, Ultima oră de Mihail Sebastian etc.[7]

A încercat să plece ilegal din România la bordul mineralierului condus de Florentin Scalețchi, care a fost deturnat către Istanbul, și a fost condamnat în 1985 la o pedeapsă de 20 de ani închisoare.[1][2][6] Autoritățile locale au dispus arderea tuturor afișelor, programelor și fotografiilor în care apăreau numele sau chipul său.[8] Lucian Iancu a fost deținut timp de cinci ani în penitenciarele Poarta Albă și Aiud.[1] Această experiență de viață l-a marcat existențial, în ciuda mizeriilor suferite, și i-au schimbat perspectiva asupra vieții.[1] Întrebat câțiva ani mai târziu într-un interviu de televiziune cum privea tentativa sa de fugă din țară, actorul a răspus: „Ca și când n-ar fi vorba despre mine, ca și când toate s-ar fi întâmplat altcuiva”.[5]

Lucian Iancu a îndeplinit funcția de director al Teatrului de Stat din Constanța[1][2] în două rânduri (1984–1985 și 1994–1998)[1][9] și a fost, de asemenea, secretar literar al Agenției Artistice a Litoralului[1][5][6] și membru în conducerea centrului român al Institutului Internațional de Teatru Mediteranean - I.I.T.M.[10] A predat ca profesor la Universitatea „Hyperion” din București (1994–1996) și apoi la Universității „Ovidius” din Constanța (din 1996),[6][10] îndeplinind pentru o perioadă și funcția de decan al Facultății de Teatru a Universității „Ovidius”.[1][5]

Cu ocazia aniversării a 80 de ani de viață, a fost sărbătorit în cadrul evenimentului „Incredibila memorie a teatrului constănțean”, organizat de cotidianul Ziua de Constanța, fiindu-i oferite atunci Medalia „Jean Ionescu”, placheta „#RespectTeatru” din partea Consiliului Județean Constanța și o scrisoare de mulțumire din partea Primăriei Municipiului Constanța.[1]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Gabriela Titz (), „Lucian Iancu, la 80 de ani - «jovial, petrecăreț, plin de duh»”, Ziua de Constanța, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i Gabriela Titz (), „Lucian Iancu, actorul «plămădit din cele mai pure esențe»”, Ziua de Constanța, accesat în  
  3. ^ Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, p. 180.
  4. ^ Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, pp. 180–181.
  5. ^ a b c d Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, pp. 180–181.
  6. ^ a b c d Jean Badea, Dulcea povară: schițe de portret din lumea teatrelor constănțene, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017, p. 136.
  7. ^ Jean Badea, Dulcea povară: schițe de portret din lumea teatrelor constănțene, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017, p. 137.
  8. ^ Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, p. 183.
  9. ^ Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, p. 394.
  10. ^ a b Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001, p. 275.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jean Badea, Dulcea povară: schițe de portret din lumea teatrelor constănțene, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017, pp. 135–138.
  • Georgeta Mărtoiu și Anaid Tavitian, Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lucian_Iancu&oldid=15983171