Sari la conținut

Luc Frieden

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Luc Frieden
Date personale
Născut (62 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Esch-sur-Alzette, Luxemburg[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Luxemburg Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
cadru didactic universitar[*]​
avocat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2]
limba germană
limba luxemburgheză
limba engleză Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Luxemburgului[*]​ Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[1]
Precedat deXavier Bettel
Deputéierten an der Lëtzebuerger Chamber Modificați la Wikidata
CircumscripțiaWalbezierk Zentrum[*][[Walbezierk Zentrum (electoral constituency for Luxembourg's national legislature)|​]]
Legislatură32e législature du Luxembourg[*][[32e législature du Luxembourg (legislative term of the Chamber of Deputies of Luxembourg)|​]]
Grup parlamentarPartidul Popular Creștin-Social[*]​
În funcție
 – 
Legislatură33e législature du Luxembourg[*][[33e législature du Luxembourg (legislative term of the Chamber of Deputies of Luxembourg)|​]]
Justizminister[*][[Justizminister (justice minister in Luxembourg)|​]] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Verdeedegungsminister vu Lëtzebuerg[*][[Verdeedegungsminister vu Lëtzebuerg (Cabinet position in Luxembourg)|​]] Modificați la Wikidata
Partid politicCSV[*][[CSV |​]]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Luxemburg[*]​
Facultatea de Drept Harvard[*]​
Athénée de Luxembourg[*][[Athénée de Luxembourg (state school in Luxembourg)|​]]
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Luc Frieden (n. , Esch-sur-Alzette, Luxemburg) este un politician și avocat luxemburghez, care ocupă funcția de prim-ministru al Luxemburgului din noiembrie 2023. Membru al Partidului Popular Creștin Social (CSV), a deținut numeroase funcții ministeriale în guvernul luxemburghez între 1998 și 2013, remarcându-se în special ca ministru al Trezoreriei și Bugetului în perioada tranziției de la franc la euro și ca ministru al Finanțelor în timpul crizei datoriei europene. Frieden a fost președinte al Camerei de Comerț din Luxemburg și al Eurochambres, federația europeană a camerelor de comerț și industrie.

La începutul anului 2023, a fost ales candidat principal al CSV pentru alegerile legislative din octombrie. A condus partidul către victorie, obținând o ușoară creștere a procentului de voturi și menținând cele 21 de mandate, în timp ce guvernul Bettel II și-a pierdut majoritatea din cauza declinului Verzilor. În consecință, la 9 octombrie 2023, a fost desemnat de Marele Duce Henri să formeze un nou guvern de coaliție și, la 17 noiembrie, i-a succedat lui Xavier Bettel în funcția de prim-ministru, acesta din urmă devenind viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe[3].

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Frieden a absolvit studiile liceale la Athénée de Luxembourg, după care a urmat o pregătire universitară internațională în Franța, Regatul Unit și Statele Unite. A obținut o diplomă în drept comercial la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, un master în drept comparat la Queens' College, Cambridge și un Master of Laws la Harvard Law School.

Pe lângă limba luxemburgheză, vorbește fluent engleza, germana și franceza și are o bună cunoaștere practică a limbii neerlandeze, limba maternă a soției sale.

Camera Deputaților (1994–1998)

[modificare | modificare sursă]

În 1994, Frieden a fost ales în Camera Deputaților din Luxemburg din partea Partidului Creștin-Democrat (CSV – PPE), devenind, la vârsta de treizeci de ani, cel mai tânăr membru al forului legislativ de la acea vreme. În Parlament, a prezidat Comisia de Finanțe și Comisia Constituțională și a fost o figură centrală în procesul care a condus la înființarea unei curți constituționale și a unor instanțe administrative independente în Luxemburg.

Ministru (1998–2013)

[modificare | modificare sursă]

În 1998, la vârsta de 34 de ani, a devenit ministru al Justiției în guvernul condus de prim-ministrul Jean-Claude Juncker. A deținut, de asemenea, funcția de ministru al Trezoreriei și Bugetului între 1998 și 2009, ministru al Apărării între 2004 și 2006 și ministru al Finanțelor între 2009 și 2013.

În calitate de ministru al Trezoreriei și Bugetului, Frieden a fost responsabil de introducerea cu succes a euro ca monedă înlocuitoare a francului luxemburghez. În timpul Presedinției luxemburgheze a Consiliului Uniunii Europene din 2005[4], a prezidat Consiliul Miniștrilor Justiției și Afacerilor Interne (JAI). Ca ministru al Finanțelor, a reprezentat Luxemburgul în Consiliul Miniștrilor Economiei și Finanțelor (ECOFIN), precum și în Eurogrup, participând la stabilizarea zonei euro și la configurarea uniunii bancare europene.

Timp de 15 ani, Frieden a fost guvernator al Băncii Mondiale și, în 2013, a deținut funcția de președinte al Consiliului Guvernatorilor Fondului Monetar Internațional și al Grupului Băncii Mondiale[5][6].

Cariera în sectorul privat (2014–2023)

[modificare | modificare sursă]

Frieden s-a alăturat Deutsche Bank în calitate de vicepreședinte în septembrie 2014. Având sediul la Londra, a oferit consiliere consiliului de administrație și conducerii superioare în aspecte strategice legate de afacerile internaționale și europene. De asemenea, a fost președinte al consiliului de supraveghere al Deutsche Bank Luxembourg. A părăsit Deutsche Bank la începutul anului 2016.

Din 2016, Frieden este partener în cadrul casei de avocatură luxemburgheze Elvinger Hoss Prussen. Între 2019 și 2023, a fost și președinte al Camerei de Comerț din Luxemburg. În 2022, a preluat și președinția Eurochambres, federația europeană a camerelor de comerț și industrie.

Funcția de prim-ministru (2023–prezent)

[modificare | modificare sursă]
Frieden alături de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în decembrie 2023.
Frieden alături de prim-ministrul Poloniei, Donald Tusk, în iunie 2024.

După revenirea sa în politică în 2023, Frieden a anunțat că va renunța la toate activitățile sale profesionale. A fost desemnat candidat principal al Partidului Popular Creștin Social din Luxemburg (CSV) pentru alegerile legislative naționale din octombrie.

A condus creștin-democrații către victorie, obținând 29,21% din voturi și 21 de locuri în Camera Deputaților. Deoarece guvernul Bettel II și-a pierdut majoritatea, Frieden a fost invitat de Marele Duce Henri, la 9 octombrie 2023, să formeze un guvern. A condus negocierile de coaliție între CSV și Partidul Democrat (DP) și i-a succedat lui Xavier Bettel în funcția de prim-ministru la 17 noiembrie 2023.

La 22 noiembrie 2023, Frieden și-a prezentat programul de guvernare pentru mandatul parlamentar în fața Camerei Deputaților. Reducerea birocrației, digitalizarea și modernizarea au fost cele trei concepte centrale evidențiate în discursul său. Printre priorități se numără recrutarea masivă de polițiști și dezvoltarea sistemului de supraveghere video, adoptarea unei reforme fiscale și creșterea rolului sectorului privat în sănătate[7][8].

Prima sa vizită oficială externă a fost la Olaf Scholz, la Berlin, pe 8 ianuarie 2024[9], în contextul unor proteste violente ale fermierilor germani[10]. La 16 ianuarie 2024, revista Politico a publicat un articol în care Frieden afirma că dorește să construiască o relație mai bună cu Viktor Orbán și să îl viziteze, în pofida opoziției acestuia față de sprijinul UE pentru Ucraina[11]. Declarațiile au stârnit critici, iar Frieden a susținut că a fost citat eronat[12][13].

La 26 februarie 2024, Frieden a călătorit la Paris, unde Emmanuel Macron organiza un summit de urgență privind situația din Ucraina, după pierderea orașului Avdiivka. Prim-ministrul ceh, Petr Fiala, a propus achiziția a 500.000 de obuze de artilerie pentru forțele lui Volodîmîr Zelenski[14].

La 21 martie 2024, în cadrul Summitului Energiei Nucleare 2024 de la Bruxelles, Frieden și-a exprimat deschiderea față de energia nucleară, rupând astfel un consens național îndelung menținut. Luxemburgul nu intenționează să construiască un reactor nuclear și continuă să facă lobby pe lângă țările vecine pentru închiderea reactoarelor din apropierea Marelui Ducat, dar Frieden a declarat că nu va dicta altor state cum să facă tranziția de la combustibilii fosili. El a subliniat importanța cercetării în domeniul noilor tehnologii nucleare. Această poziție a fost puternic criticată în Luxemburg, atât de ONG-urile de mediu, cât și de aproape toate partidele politice. S-a remarcat faptul că Serge Wilmes, ministrul mediului și membru al CSV, a confirmat în aceeași zi poziția anti-nucleară a Luxemburgului. În cadrul comisiei de mediu a Camerei Deputaților, la 27 martie 2024, Frieden și-a explicat punctul de vedere, ceea ce a fost perceput pe scară largă ca o retractare a declarațiilor făcute la Bruxelles și a fost criticat ca fiind lipsit de coordonare și arbitrar[15][16][17][18][19][20][21].

Alte activități

[modificare | modificare sursă]

Consilii de administrație

[modificare | modificare sursă]
  • Banque Internationale à Luxembourg (BIL) – președinte al Consiliului de administrație (din 2016).
  • Saint-Paul Luxembourg – președinte al Consiliului de administrație (2016–2019).

Organizații non-profit

[modificare | modificare sursă]

Critici

[modificare | modificare sursă]

În 2013, grupul luxemburghez pentru protecția investitorilor ProtInvest a trimis o scrisoare comisarului european pentru piața internă, Michel Barnier, în care critica decizia lui Frieden de a o numi pe consiliera sa principală, Sarah Khabirpour, în consiliul CSSF, autoritatea de reglementare financiară a țării[23].

În timpul campaniei electorale pentru alegerile legislative din octombrie 2023, politicianul LSAP Max Leners a publicat un pamflet de 80 de pagini despre trecutul politic al lui Frieden, criticând deportările de minori din perioada în care acesta era ministru al Justiției, opiniile sale privind legislația muncii, programul de lucru și pensiile, precum și implicarea sa în tax rulings dezvăluite de scandalul LuxLeaks[24].

Viață personală

[modificare | modificare sursă]

În 1992, Frieden s-a căsătorit cu avocata de origine neerlandeză Marjolijne Droogleever Fortuyn, pe care a cunoscut-o în timpul studiilor la Cambridge. Cei doi au împreună doi copii[25].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c https://gouvernement.lu/de/gouvernement/luc-frieden/biographie.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ „Elections législatives 2023 - Audience de M. Luc Frieden, formateur du nouveau gouvernement (Alegeri legislative 2023 - Audiența domnului Luc Frieden, formator al noului guvern)” (în franceză). Cour grand-ducale. . Accesat în . 
  4. ^ „The Luxembourg Presidency (Președinția Luxemburgului)” (în engleză). Service information et presse du gouvernement luxemburghez. . Accesat în . 
  5. ^ „Luc Frieden elected President of Board of Governors of IMF and World Bank (Luc Frieden ales președinte al Consiliului guvernatorilor FMI și al Băncii Mondiale)” (în engleză). Ministry of Foreign Affairs of Luxembourg. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „2013 Annual Meetings Plenary (Plenara reuniunilor anuale din 2013)” (în engleză). International Monetary Fund. . Accesat în . 
  7. ^ „New Luxembourg PM makes debut speech in parliament (Noul prim-ministru al Luxemburgului ține un discurs de debut în parlament)”. Luxembourg Times (în engleză). . Accesat în . 
  8. ^ „Deklaratioun zum Regierungsprogramm 2023 (Declarație privind programul guvernamental 2023)” (în luxemburgheză). D'Lëtzebuerger Regierung. . Accesat în . 
  9. ^ „Luxembourg PM, German Chancellor Discuss Solidarity with Ukraine, Bilateral Cooperation (Premierul luxemburghez și cancelarul german discută solidaritatea cu Ucraina și cooperarea bilaterală)”. Chronicle.lu (în engleză). . Accesat în . 
  10. ^ Bocsi, Krisztian (). „Germany's Chancellor Scholz Meets Luxembourg Prime Minister Luc Frieden (Cancelarul german Scholz se întâlnește cu prim-ministrul luxemburghez Luc Frieden)” (în engleză). Bloomberg. Accesat în . 
  11. ^ Camut, Nicolas; Moens, Barbara (). „Luxembourg's new PM wants to be the EU's Orbán whisperer (Nou-l premier al Luxemburgului vrea să fie „șoptitorul lui Orbán" în UE)”. Politico (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Editorial Der "Orban-Flüsterer": Friedens Anbiederung schlägt hohe Wellen (Editorial „Șoptitorul lui Orbán": lingușirea lui Frieden stârnește un val de critici)”. Tageblatt.lu (în germană). . Accesat în . 
  13. ^ „Luc Frieden will doch kein „Orbán-Flüsterer" sein (Luc Frieden nu vrea totuși să fie „șoptitorul lui Orbán")” (în germană). Luxemburger Wort. . Accesat în . 
  14. ^ „EU seeks more ammunition for Ukraine to reverse Putin's advance (UE caută mai multe muniții pentru Ucraina pentru a opri avansul lui Putin)” (în engleză). Luxembourg Times. . Accesat în . 
  15. ^ Klein, Thomas (). „Luc Frieden sieht Zukunft für Kernkraft (Luc Frieden anticipează un viitor pentru energia nucleară)” (în germană). Luxemburger Wort. Accesat în . 
  16. ^ „Luc Frieden entfacht erneut Debatte über Atomkraft (Luc Frieden reînvie dezbaterea despre energia nucleară)”. L'essentiel (în germană). . Accesat în . 
  17. ^ „Nach den rezenten Aussagen zur Atomkraft von Staatsminister Luc Frieden: Wofür steht diese Regierung? (După declarațiile recente ale ministrului de stat Luc Frieden despre energia nucleară: Ce reprezintă acest guvern?)”. Mouvement écologique (în germană). . Accesat în . 
  18. ^ „Nach Aussage von Luc Frieden Aktionskomitee gegen Atomkraft: "Den nationalen Konsens nicht leichtfertig aufs Spiel setzen" (Comitetul de acțiune împotriva energiei nucleare: „Nu puneți cu ușurință în pericol consensul național" după declarația lui Luc Frieden)”. tageblatt.lu (în germană). . Accesat în . 
  19. ^ „Positioun zu Atomkraaft: Luc Frieden ruddert zeréck (Poziție privind energia nucleară: Luc Frieden dă înapoi)”. RTL.lu (în luxemburgheză). . Accesat în . 
  20. ^ „Lëtzebuerg wiesselt Positioun zu Atomkraaft: Ëmweltorganisatioune kritiséieren nei Haltung vum Premier Frieden (Luxemburg își schimbă poziția față de energia nucleară: organizațiile de mediu critică noua atitudine a premierului Frieden)”. RTL.lu (în luxemburgheză). . Accesat în . 
  21. ^ Elorza Saralegui, Maria (). „Friedens Faible für Atom: Offen für alle Energien (Slăbiciunea lui Frieden pentru energia nucleară: deschis la toate energiile)”. woxx (în germană). Accesat în . 
  22. ^ EUROPEAN MEMBERSHIP (Lista membrilor europeni) (PDF) (în engleză). The Trilateral Commission. . 
  23. ^ Kelleher, Ellen (). „Luxembourg faces fresh criticism over good governance (Luxemburg se confruntă cu noi critici cu privire la buna guvernanță)”. Financial Times (în engleză). Accesat în . 
  24. ^ Back, Armand (). „Wahlen / 80 Seiten zu Luc Friedens Vergangenheit: LSAP-Politiker Max Leners' Recherchen sind auch eine Kampfansage (Alegeri / 80 de pagini despre trecutul lui Luc Frieden: Cercetările politicianului LSAP Max Lehners sunt și o declarație de război)”. Tageblatt (în germană). Accesat în . 
  25. ^ „Luc et Marjolijne Frieden: "Nous faisons à peu près tout en équipe" (Luc și Marjolijne Frieden: "Facem aproape totul în echipă")”. virgule.lu (în franceză). . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Luc_Frieden&oldid=17144844