Louis Garrel

Date personale
Louis Garrel

Nume la naștere	Louis Jean-Pierre Valentin Garrel
Născut	14 iunie 1983 (43 de ani)^[1] Paris, Franța^[2]
Părinți	Philippe Garrel Brigitte Sy
Frați și surori	Esther Garrel[*]
Căsătorit cu	Laetitia Casta (din 10 iunie 2017)^[3]^[4]
Număr de copii	0
Cetățenie	Franța
Ocupație	actor director de imagine scenarist regizor de film actor de teatru actor de film actor de televiziune regizor[*]
Limbi vorbite	franceză
Alma mater	Conservatoire national supérieur d'art dramatique lycée Fénelon[*]
Premii
César du meilleur scénario original[] (2023) pentru Un monde à l'envers[][[Un monde à l'envers \|]]^[5]
Prezență online
site oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Louis Garrel (n. 14 iunie 1983, Paris, Franța) este un actor, regizor și scenarist francez.

Este fiul regizorilor Philippe Garrel și Brigitte Sy, își face debutul în cinema la vârsta de 5 ani în două dintre filmele tatălui său, înainte de a deveni cunoscut publicului larg în filmul Visătorii de Bernardo Bertolucci în 2003. Trei ani mai târziu, câștigă premiul César pentru cel mai promițător actor pentru interpretarea sa în rolul lui François Dervieux din Les Amants Réguliers ^[6] — înainte de a câștiga premiul Patrick-Dewaere în 2009 ^[7].

A lucrat în calitate de actor sub îndrumarea mai multor regizori francezi și internaționali renumiți, printre care Christophe Honoré, Michel Hazanavicius, Quentin Dupieux, Arnaud Desplechin, Valeria Bruni Tedeschi, Martin Bourboulon, Xavier Dolan, Woody Allen, Greta Gerwig, Maïwenn și Roman Polanski.

Din 2008, în paralel cu activitatea sa de actor, acesta își începe și cariera de regizor, realizând mai întâi scurtmetraje, apoi lungmetraje.; printre acestea din urmă se numără: Cei doi prieteni (2015), Un om fidel (2018), Cruciada copiilor (2021) și Inocentul (2022).

A fost nominalizat de șase ori la Premiile César: de patru ori pentru premiul César pentru cel mai bun actor într-un rol secundar și de două ori pentru premiul César pentru cel mai bun actor în rol principal.

În 2023 a câștigat Premiul César pentru cel mai bun scenariu original, împreună cu Tanguy Viel și Naïla Guiguet, pentru filmul L'Innocent.

Biografie

Anii de tinerețe și educația

Louis Garrel provine dintr-o familie de artiști: este fiul regizorului Philippe Garrel și al actriței și regizoarei Brigitte Sy, precum și nepotul actorului Maurice Garrel. Are o soră mai mică, actrița Esther Garrel, și o soră vitregă, Lena Garrel, care este și ea actriță.

Filmând persoanele apropiate și propria familie, Philippe Garrel își angajează fiul foarte devreme în fața camerei de filmat. Tânărul Louis joacă astfel alături de mama și bunicul său în filmele tatălui său și, în special, în Les Baisers de secours (1989), la vârsta de 6 ani.

Admirator al lui Jean-Pierre Léaud, nașul său, adolescentul Louis Garrel urmează cursurile de teatru ale gimnaziului său, precum și cursurile Conservatorului din Arondismentul 10 din Paris. După ce a studiat literatura la Liceul Fénelon din Paris, se îndepărtează de calea clasică și renunță la bacalaureat pentru a-și continua studiile la Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică din Paris, pe care îl absolvă în 2004. În același timp, își multiplică experiențele și stagiile de practică, inclusiv pe cel pe care l-a efectuat la Fémis, avându-l pe tatăl său ca îndrumător, apoi obține primul său rol real în cinematografie în 2001, în „Ceci est mon corps” de Rodolphe Marconi, cu Jane Birkin.

Carieră

Louis Garrel își continuă cariera în cinematografie, filmându-se în special în două evocări ale evenimentelor din Mai '68. : Visătorii de Bernardo Bertolucci în 2003 cu Eva Green ^[8] și Amanții obișnuiți de Philippe Garrel în 2005. Pentru acest ultim film a primit două premii în 2006. Steaua de Aur pentru cea mai bună revelație masculină acordat de Academia Franceză de Presă Cinematografică și premiul César pentru cel mai promițător actor.

Devine actorul preferat al cineastului Christophe Honoré, cu care a colaborat de șase ori în filme de lungmetraj:

Mama mea (2004), adaptare a romanului omonim de Georges Bataille cu Isabelle Huppert;
În Paris (2006), alături de Romain Duris;
Cântece de dragoste (2007), un film în care și-a dezvăluit și talentul vocal ^[9];
Frumoasa persoană (2008), o adaptare liberă a romanului La Princesse de Clèves de Madame de La Fayette, în care joacă rolul unui profesor de italiană care se îndrăgostește de una dintre elevele sale;
Nu, fiica mea, nu vei merge la dans (2009);
Cei pe care îi iubim (2011).

În 2007 joacă și în filmul Actrițele, al doilea film al cineastei Valeria Bruni Tedeschi.

În 2008, Louis Garrel joacă în Choisir d'aimer — un film de metraj-mediuregizat de Rachid Hami (cunoscut pentru L'Esquive) — și în filmul La Frontière de l'aube de Philippe Garrel, unde joacă rolul unui tânăr fotograf îndrăgostit de o vedetă de cinema.

În același an, își începe activitatea de regizor, realizând primul său scurtmetraj, Mes copains. Doi ani mai târziu, a realizat un al doilea scurtmetraj, Petit Tailleur ^[10].

Câștigător al premiului Patrick-Dewaere, actorul are o apariție în Les Amours imaginaires, al doilea film al tânărului regizor Xavier Dolan, lansat în 2010.

În 2011, Louis Garrel regizează un al treilea scurtmetraj, La Règle de trois, cu Vincent Macaigne și Golshifteh Farahani. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Locarno ^[11] și a primit Premiul Jean Vigo pentru Scurtmetraj în 2012 ^[12].

În 2014 joacă rolul lui Jacques de Bascher, iubitul lui Karl Lagerfeld și al lui Yves Saint Laurent, în filmul Saint Laurent, regizat de Bertrand Bonello.

Primul său film de lungmetraj, Les Deux Amis, realizat în colaborare cu Christophe Honoré și avându-i în distribuție pe Golshifteh Farahani, Vincent Macaigne și pe el însuși, a avut premiera în cinematografe în 2015.

În octombrie 2022 face parte din juriul celei de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Roma ^[13], prezidat de Marjane Satrapi, alături de regizorii Juho Kuosmanen, Pietro Marcello și producătoarea Gabrielle Tana.

Viața privată

După cinci ani de relație, Louis Garrel se desparte în 2012 ^[14] de Valeria Bruni Tedeschi, mai în vârstă decât el cu nouăsprezece ani, cu care, în 2009, adoptase o fiică, Oumy, în Senegal ^[15]. În 2014, a avut o scurtă aventură cu actrița iraniană Golshifteh Farahani. Din 2015, este partenerul actriței și modelului Laetitia Casta ^[16]; cei doi s-au căsătorit în Corsica în 2017 ^[17], înainte de a avea un băiat în 2021.

Filmografie

Actor

Filme de lung metraj

Anii 1980

1988: Ministerele artei de Philippe Garrel el însuși
1989: Săruturi de urgență de Philippe Garrel Lo

2001: Acesta este corpul meu de Rodolphe Marconi Antoine
2002: Războiul de la Paris de Yolande Zauberman
2003: Visătorii de Bernardo Bertolucci Teo
2004 Mama mea de Christophe Honoré Rock
2005 Amanții obișnuiți de Philippe Garrel François Dervieux
2006 În Paris de Christophe Honoré Jonathan
2007 Actrițele de Valeria Bruni Tedeschi Eric
2007 Cântecele de dragoste ale lui Christophe Honoré Ismael Benoliel
2008 Frumoasa persoană de Christophe Honoré Jacques Nemours
2008 Frontiera zorilor de Philippe Garrel François
2009 Nu, fiica mea, nu vei merge să dansezi de Christophe Honoré Simon

2010 Căsătoria în trei de Jacques Doillon Teo
2010 Iubirile imaginare de Xavier Dolan invitatul la petrecere
2011 Cei pe care îi iubim de Christophe Honoré Clement
2011 O vară arzătoare de Philippe Garrel Frédéric
2012 Scoicile de Sophie Letourneur el însuși
2013 Un castel în Italia de Valeria Bruni Tedeschi Nathan
2013 Gelozia de Philippe Garrel Ludovic
2014 Saint Laurent de Bertrand Bonello Jacques de Bascher
2015 : Astragalus de Brigitte Sy Jacky
2015 Regele meu de Maïwenn Solal
2015 Cei doi prieteni regizat de el însuși Abel
2016 Durere de piatră de Nicole Garcia André Sauvage
2016 Planetariu de Rebecca Zlotowski Fernand Prouvé
2017 : Fantomele lui Ismael de Arnaud Desplechin Ivan Dedalus
2017 Redutabilul de Michel Hazanavicius Jean-Luc Godard
2018 Un popor și regele său de Pierre Schoeller Robespierre
2018 Un om fidel regizat de el însuși Abel
2019 Micuțele doamne de Greta Gerwig Friedrich Bhaer
2019 J'accuse^⁠(d) de Roman Polanski Alfred Dreyfus

Anii 2020

2020 ADN- ul lui Maïwenn François
2020 Festivalul lui Rifkin de Woody Allen Philippe
2020 : Povestea soției mele de Ildikó Enyedi Dedin
2021 Legionarul meu de Rachel Lang Maxime
2021 Cruciada copiilor regizat de el însuși Abel
2022 : Umbra lui Caravaggio (L'ombra di Caravaggio) de Michele Placido Umbra
2022 Zborul de Pietro Marcello Blugi
2022 Inocentul de Louis Garrel Abel
2022 Migdalii de Valeria Bruni Tedeschi Patrice Chéreau
2022 Comă de Bertrand Bonello Dr. Ballard
2023 Cei trei mușchetari<span typeof="mw:DisplaySpace" id="mwAlM"> </span>D'Artagnan de Martin Bourboulon Ludovic al XIII-lea
2023 Cei trei mușchetari<span typeof="mw:DisplaySpace" id="mwAls"> </span>Milady de Martin Bourboulon Ludovic al XIII-lea
2023 Marele Car de luptă de Philippe Garrel Ludovic
2024 Actul al doilea de Quentin Dupieux David
2024 Saint-Ex de Pablo Agüero Antoine de Saint-Exupéry
2025 Arcul de Ugo Bienvenu Stewie (voce)
2025 : Dog 51 de Cédric Jimenez ^[18]
2026 : Doar o iluzie de Éric Toledano și Olivier Nakache

Voce

2015: Umbra femeilor de Philippe Garrel naratorul
2018: Insula câinilor de Wes Anderson dublaj (versiunea franceză) a vocii lui Spots
2018: Funan de Denis Do vocea lui Khuon

Scurtmetraje și filme de mediu metraj

2006: Ridicare de cortină de François Ozon Bruno
2007: A alege să iubești de Rachid Hami Pascal
2010: Diarchia de Ferdinando Cito Filomarino Luca
2011: Regula lui trei de el însuși Ludovic

Televiziune

2017: Confidențele false de Luc Bondy și Marie-Louise Bischofberger, bazat pe piesa de teatru a lui Marivaux Dorante
2019: Biroul Legendelor, sezonul 5 ^[19] Milles sabords

Regizor

Filme de scurt metraj

2008: Prietenii mei
2010: Micul Croitor
2011: Regula celor trei

Filme de lung metraj

2015: Cei doi prieteni
2018: Un om fidel
2021: Cruciada copiilor
2022: Inocentul

Muzică

În 2018, Louis Garrel cântă L'Aérogramme de Los Angeles, în duet cu Woodkid, pentru albumul Génération(s) éperdue(s), o reinterpretare a piesei lui Yves Simon ^[20].

Teatru

2004: Valurile după Virginia Woolf, regia: Guillaume Vincent
2005: Violul lui Botho Strauss după Titus Andronicus de William Shakespeare, regia Luc Bondy, Odéon-Théâtre de l'Europe
2005: Trilogia Belgradului de Biljana Srbljanović, regia: Christian Benedetti, Théâtre-Studio Alfortville
2006: Baal de Bertolt Brecht, regia Sylvain Creuzevault, Odéon-Théâtre de l'Europe, Ateliers Berthier
2012: Întoarcerea de Harold Pinter, regia: Luc Bondy, Teatrul Odéon, turneu
2014: Confidențele false de Marivaux, regia: Luc Bondy, Teatrul Odéon, jucat și la Moscova în cadrul Festivalului internațional de teatru „Cehov”, în 2015.

Distincții

Premii

Stelele de Aur ale Cinematografiei Franceze 2006 : cel mai promițător actor pentru Regular Lovers
Cezar 2006 Cel mai bun debutant masculin pentru Amanții obișnuiți
Premiul Patrick Dewaere 2009
Premiul Jean Vigo 2012 pentru scurtmetrajul Regula celor trei
Câștigător al premiului Fundației Gan pentru Cinema 2013 pentru Les Deux Amis ^[21]
Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian 2018 Premiul juriului pentru cel mai bun scenariu (cu Jean-Claude Carrière) pentru Un om fidel ^[22]
Cezar 2023 Cel mai bun scenariu original pentru Inocentul

Nominalizări

Cezar 2011: cel mai bun scurtmetraj pentru Petit Tailleur
Cezar 2015: Cel mai bun actor în rol secundar pentru Saint Laurent
Cezar 2016: Cel mai bun actor în rol secundar pentru „Regele meu”
Cezar 2018: Cel mai bun actor pentru The Redoutable
Cezar 2020: Cel mai bun actor în rol secundar pentru J'accuse
Cezar 2021: Cel mai bun actor în rol secundar pentru ADN
Cezar 2023: Cel mai bun regizor, cel mai bun actor pentru Inocentul

Note

↑ „Louis Garrel”. GeneaStar[*]. Wikidata Q98769076.
↑ http://www.lesgensducinema.com/affiche_acteur.php?mots=Louis+Garrel&nom_acteur=GARREL%20Louis&ident=72114&debut=0&record=6&from=ok. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ https://www.gala.de/stars/starportraets/laetitia-casta-21400190.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ http://www.vanityfair.fr/actualites/articles/laetitia-casta-et-louis-garrel-se-sont-dit-oui-en-corse/53824. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ https://www.vanityfair.fr/ecrans/article/cesar-2023-palmares-complet. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
↑ „"Les Amants réguliers", de Philippe Garrel”. Le Monde.fr (în franceză). 15 iunie 2006. Accesat în 18 februarie 2022.
↑ „Louis Garrel” (în franceză). Arhivat din original la 18 februarie 2022. Accesat în 18 februarie 2022.
↑ „Louis Garrel et Eva Green, les enfants terribles”. 18 décembre 2003. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
↑ „Quand l'amour se chante et se pleure”. 19 mai 2007.
↑ „Louis Garrel confirme ses talents de cinéaste avec Petit tailleur”. 21 mai 2010.
↑ Siankowski, Pierre (2011). „Siankowski à Locarno : il a neigé sur le lac majeur (suite et fin)”. Les Inrockuptibles. Arhivat din original la 14 august 2011. Accesat în 12 august 2011. Parametru necunoscut |zi= ignorat (ajutor)
↑ „Deux courts récompensés du prix Jean-Vigo 2012”. 12 mai 2012. Accesat în 21 octombrie 2024.
↑ Marie Testa (14-10-2022). „Bérénice Bejo et Louis Garrel : apparition remarquée au Festival international du film de Rome”. Accesat în 22 noiembrie 2023. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor).
↑ „Valeria Tedeschi” (în franceză). 16 noiembrie 1964. Accesat în 21 octombrie 2024.
↑ „Laëtitia Casta et Louis Garel ont eu un enfant, découvrez comment ils l'ont appelé”. 6 aprilie 2021.
↑ „Louis Garrel et Golshifteh Farahani sont séparés” (în franceză). 3 juillet 2015. Accesat în 9 juin 2016. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
↑ Marine Chassagnon (14 juin 2017). „Laetitia Casta et Louis Garrel se sont mariés”. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
↑ „Début de tournage - CHIEN 51 de Cédric Jimenez” (în franceză). 26 august 2024. Accesat în 27 noiembrie 2024.
↑ Letren, Alexandre (6 iunie 2019). „Le bureau des légendes : Jacques Audiard nouveau showrunner pour deux épisodes de la série” (în franceză). Accesat în 21 octombrie 2024.
↑ „Woodkid et Louis Garrel reprennent Yves Simon et c'est très beau”. Les Inrocks (în franceză). 11 avril 2018. Accesat în 30 mai 2018. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
↑ „LES DEUX AMIS - Fondation Gan pour le cinéma” (în franceză). Accesat în 11 iulie 2016.
↑ „'Between Two Waters' wins Golden Shell at San Sebastián 2018” (în engleză). 29 septembre 2018. Accesat în 30 septembre 2018. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)

Legături externe

Louis Garrel la Internet Movie Database

[wdref-f2fb47e0ee48a82be40be55d7a83b7b6-1] „Louis Garrel”. GeneaStar[*]. Wikidata Q98769076.

[wdref-b1eb396f5a09bfbcdfbb9a44d907d627-2] ttp://www.lesgensducinema.com/affiche_acteur.php?mots=Louis+Garrel&nom_acteur=GARREL%20Louis&ident=72114&debut=0&record=6&from=ok. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[wdref-521c7ae07460632e351f3ed19013c67c-3] ttps://www.gala.de/stars/starportraets/laetitia-casta-21400190.html. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[wdref-6a5b53da20c2887efee52aa2618987c8-4] ttp://www.vanityfair.fr/actualites/articles/laetitia-casta-et-louis-garrel-se-sont-dit-oui-en-corse/53824. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[wdref-a9b1d777dd894dae5fd6d234efe90096-5] ttps://www.vanityfair.fr/ecrans/article/cesar-2023-palmares-complet. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[6] „"Les Amants réguliers", de Philippe Garrel”. Le Monde.fr (în franceză). 15 iunie 2006. Accesat în 18 februarie 2022.

[7] „Louis Garrel” (în franceză). Arhivat din original la 18 februarie 2022. Accesat în 18 februarie 2022.

[8] „Louis Garrel et Eva Green, les enfants terribles”. 18 décembre 2003. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[9] „Quand l'amour se chante et se pleure”. 19 mai 2007.

[10] „Louis Garrel confirme ses talents de cinéaste avec Petit tailleur”. 21 mai 2010.

[11] Siankowski, Pierre (2011). „Siankowski à Locarno : il a neigé sur le lac majeur (suite et fin)”. Les Inrockuptibles. Arhivat din original la 14 august 2011. Accesat în 12 august 2011. Parametru necunoscut |zi= ignorat (ajutor)

[vigo-12] „Deux courts récompensés du prix Jean-Vigo 2012”. 12 mai 2012. Accesat în 21 octombrie 2024.

[13] Marie Testa (14-10-2022). „Bérénice Bejo et Louis Garrel : apparition remarquée au Festival international du film de Rome”. Accesat în 22 noiembrie 2023. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor).

[14] „Valeria Tedeschi” (în franceză). 16 noiembrie 1964. Accesat în 21 octombrie 2024.

[15] „Laëtitia Casta et Louis Garel ont eu un enfant, découvrez comment ils l'ont appelé”. 6 aprilie 2021.

[16] „Louis Garrel et Golshifteh Farahani sont séparés” (în franceză). 3 juillet 2015. Accesat în 9 juin 2016. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)

[17] Marine Chassagnon (14 juin 2017). „Laetitia Casta et Louis Garrel se sont mariés”. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[18] „Début de tournage - CHIEN 51 de Cédric Jimenez” (în franceză). 26 august 2024. Accesat în 27 noiembrie 2024.

[19] Letren, Alexandre (6 iunie 2019). „Le bureau des légendes : Jacques Audiard nouveau showrunner pour deux épisodes de la série” (în franceză). Accesat în 21 octombrie 2024.

[20] „Woodkid et Louis Garrel reprennent Yves Simon et c'est très beau”. Les Inrocks (în franceză). 11 avril 2018. Accesat în 30 mai 2018. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[21] „LES DEUX AMIS - Fondation Gan pour le cinéma” (în franceză). Accesat în 11 iulie 2016.

[22] „'Between Two Waters' wins Golden Shell at San Sebastián 2018” (în engleză). 29 septembre 2018. Accesat în 30 septembre 2018. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]