Lorenzo Aguirre
| Lorenzo Aguirre | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lorenzo Victoriano Aguirre Sánchez  |
| Născut | [1] Pamplona, Navarra, Spania |
| Decedat | (57 de ani)[1] Madrid, Noua Castilie(d), Spania |
| Cauza decesului | pedeapsa cu moartea (garrote[*]) |
| Copii | Francisca Aguirre[*] |
| Cetățenie |  Spania |
| Ocupație | pictor Poliție scenograf |
| Limbi vorbite | limba spaniolă |
| Activitate | |
| Studii | Real Academia de Bellas Artes de San Fernando[*] |
| Pregătire | Lorenzo Casanova |
Modifică date / text  | |
Lorenzo Victoriano Aguirre Sánchez (n. , Pamplona, Navarra, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol. De asemenea, a lucrat ca realizator de postere, caricaturist și scenograf.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la Pamplona, dar părinții lui s-au mutat la Alicante când avea patru ani și primele sale lecții de artă au venit la vârsta de unsprezece ani alături de Lorenzo Casanova.[2] În 1899 a plecat la Madrid, unde a urmat cursurile Real Academia de Bellas Artes de San Fernando și a devenit profesor de desen la „Escuela Especial de Pintura, Escultura y Grabado”, o școală satelit a Academiei, în 1904.[3] Șase ani mai târziu, a plecat la Paris, unde a lucrat în studioul de decor de la Opera din Paris.[4] A luat și lecții private de la Alice Bailly(d).[2]
La întoarcerea acasă, prima sa expoziție personală a avut loc în 1919 la Ateneo de Madrid(d).[2] A continuat să expună frecvent și a câștigat numeroase premii, inclusiv medalia pentru locul trei la Expoziția Națională de Arte Plastice din 1922 și medalia pentru locul doi în 1926. Între timp, în 1925, a câștigat un premiu major la Expoziția Internațională de Arte Moderne Industriale și Decorative.[4]
De-a lungul vieții, a contribuit la organizarea festivităților pentru Focurile Sfântului Ioan. A fost, de asemenea, un membru proeminent al Partidului Comunist și un republican devotat.[2]
În 1931, după înființarea celei de-a doua republici, s-a implicat mai mult în politică.[2] În timpul Războiului Civil Spaniol, a urmat guvernul republican; mai întâi la Valencia, apoi la Barcelona.[3] Loialitatea sa față de guvernul legitim l-a forțat pe el și familia sa să se exileze în Franța după război. Oprindus-e o perioadă la Paris, a plecat la Le Havre cu intenția de a emigra în America.[2]
Dar din cauza invaziei germane din 1940, el a fost forțat să fugă spre sud și a fost arestat în timp ce încerca să treacă granița. A fost dus la închisoarea Ondarreta din San Sebastián, unde au fost reținuți mulți republicani, apoi transferat la faimoasa Închisoare Porlier la Madrid. Acolo a fost executat în 1942, la vârsta de 59 de ani, acuzat că „încurajează rebeliunea”.[2]
Retrospective majore ale operei sale au avut loc la Bilbao (1986), Pamplona și Barcelona (simultan în 1999) [3] și Alicante, la Muzeul de Arte Frumoase Gravina (2003).[5] Două dintre fiicele lui au devenit și ele cunoscute; Jesusa (n. 1932) ca artistă și Francisca(d) (n. 1930) drept poetă. Nepotul său este poetul Carlos Martínez Aguirre(d).[6]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Lorenzo Aguirre Sánchez, Diccionario biográfico español, accesat în
- ^ a b c d e f g Brief biography @ the Auñamendi Eusko Entziklopedia.
- ^ a b c Brief biography @ MCN Biografías.
- ^ a b Brief biography @ the Museo del Prado.
- ^ "La Obra Oculta de un Pintor Polifacético @ El País
- ^ Mesanza, Julio Martínez (). „Carlos Martínez Aguirre, poesía y verdad”. Nueva Revista (în spaniolă). Accesat în .
Lecturi suplimentare[modificare | modificare sursă]
- Homenaje a Lorenzo Aguirre (1884-1942), (catalog de expoziție), prezentat de Banco de Bilbao, 1986
- Lorenzo Aguirre olvidado y regresado, în revista oficială a Focurilor Sfântului Ioan: FESTA . Ayuntamiento de Alicante, 2000
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Lorenzo Aguirre @ Diccionario de Pintores Alicantinos. (cu numeroase tablouri și postere)
- „Una Vida Apasionante y una Muerte Horrenda” @ Alicante Vivo
