Ljubomir Stojanović
| Ljubomir Stojanović | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Užice, Zlatiborski upravni okrug, Serbia |
| Decedat | (69 de ani)[2] Podolí(d), Prague 4(d), Cehoslovacia[2] |
| Înmormântat | Cimitirul Olšany[*][3] |
| Cetățenie |  Serbia |
| Ocupație | Politician, filolog, scriitor, profesor |
| Limbi vorbite | limba sârbă[1][4] |
| Activitate | |
| Partid politic | Narodna radikalna stranka[*] Independent Radical Party[*] |
| Alma mater | Filozofski fakultet Univerziteta u Beogradu[*] Prva beogradska gimnazija[*] Užička gimnazija[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ljubomir Stojanović (în sârbă Љубомир Стојановић, uneori menționat ca Ljuba Stojanović; n. , Užice, Zlatiborski upravni okrug, Serbia – d. , Podolí(d), Prague 4(d), Cehoslovacia) a fost un politician, filolog și academician sârb.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Stojanović a fost filolog și istoric, absolvent al Facultății de Filozofie a Velika škola (în sârbă Велика школа, echivalentul Grandes écoles). După studiile din Belgrad, și-a continuat formarea academică prin studii postuniversitare la Viena, Sankt Petersburg și Leipzig.[5] Inițial profesor de liceu, a fost numit profesor universitar la alma mater, Velika škola (1891–1899). Opozant al absolutismului regal al regelui Alexandru I Obrenović, Stojanović s-a alăturat în 1897 Partidului Radical Popular condus de Nikola Pašić.[6]
După ruptura cu generația mai veche de radicali care acceptaseră compromisuri cu coroana în 1901, Stojanović a condus grupul tinerilor radicali, formând Partidul Radical Independent (Samostalna radikalna stranka).[6] Ca lider și fondator al partidului, a deținut de multiple ori funcția de ministru al Educației și Afacerilor Religioase (1903, 1904, 1906, 1909) și a fost prim-ministru între mai 1905 și martie 1906,[7] sub domnia democratică și constituțională a regelui Petru I Karađorđević.
După Primul Război Mondial, Stojanović a fost unul dintre fondatorii Partidului Republican Iugoslav și primul său președinte.[6] Era adesea descris ca un moralist puritan în politică.
Între 1913 și 1923, a fost secretar al Academiei Regale Sârbe, viitoarea Academie Sârbă de Științe și Arte.[8] A activat prolific în numeroase domenii științifice, publicând numeroase volume de manuscrise și documente medievale sârbe, printre care Evangheliarul lui Miroslav, Stari srpski zapisi i natpisi (Inscripții și însemnări sârbe vechi, în șase volume), precum și genealogii și anale medievale sârbe. A realizat cataloagele manuscriselor medievale și ale cărților vechi din Biblioteca Națională a Serbiei și din colecțiile Academiei Regale Sârbe.
Un savant de o vastă erudiție, Stojanović a publicat 17 volume de opere ale lui Vuk Stefanović Karadžić, principalul reformator al alfabetului sârb, inclusiv mai multe volume cu corespondența sa extinsă.[9] De asemenea, a scris o biografie detaliată despre Karadžić.[6] A redactat manuale de gramatică pentru școlile secundare sârbe și a publicat studii importante despre tipăriturile vechi sârbești, bisericile sârbești din secolele al XV-lea și al XVI-lea, precum și despre Danilo al II-lea (Arhiepiscopul Serbiei).
Lucrări (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Lekcije iz srpskoga jezika za I razred gimnazije, Ljub. Stojanović, Belgrad, Državna štamparija Kraljevine Srbije, 1891.
- Katalog rukopisa i starih štampanih knjiga, zbirka Srpske Kraljevske Akademije, Ljub. Stojanović, Srpska kraljevska akademija, Belgrad, Državna štamparija, 1901.
- Miroslavljevo jevanđelje (Évangéliaire ancien serbe du prince Miroslav), Prefață (în sârbă și franceză) și note (pp. 203–229) de Ljubomir Stojanović. - "Édition de sa majesté Alexandre I roi de Serbie" p. [iv], Fotografska reprodukcija i štampa c. i k. dvorskog umetničkog zavoda Angerera i Gešla, Viena, 1897.
- Katalog Narodne biblioteke u Beogradu, Rukopisi i stare štampane knjige, Ljub. Stojanović, Belgrad, Državna štamparija, 1903.
- Republikanski pogledi na nekoliko savremenih pitanja, Ljub. Stojanović, Belgrad, Geca Kon, 1920.
- Stari srpski rodoslovi i letopisi, Ljubomir Stojanović, Sremski Karlovci, Srpska kraljevska akademija, 1927.
- Stari srpski zapisi i natpisi, vol. I-VI, Ljubomir Stojanović, Srpska kraljevska akademija, Sremski Karlovci, Srpska manastirska štamparijia, 1926.
- Stare srpske povelje i pisma. Knjiga I, Dubrovnik i susedi njegovi. Drugi deo, Ljubomir Stojanović, Belgrad - Sremski Karlovci, Srpska manastirska štamparijia, 1934.
- Život i rad Vuka Stefanovića Karadžića (26 oct. 1787 - 26 ian. 1864), Belgrad, Geca Kon, 1924, XXIV-783 p.
- Srpska gramatika za III razred gimnazije, Belgrad, Geca Kon, 1921.
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Este inclus în lista 100 cei mai importanți sârbi.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých české pravoslavné církve u sv. Mikuláše, sign. ČPRAV Z2, s. 124 (în cehă), Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy[*], p. 124
- ^ BillionGraves, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Aleksandar Mladenović, Aleksandar (). „Ecrits consacrés à Ljubomir Stojanović”. Užički zbornik. 9: 28.
- ^ a b c d Roszkowski, Wojciech; Kofman, Jan (). Biographical Dictionary of Central and Eastern Europe in the Twentieth Century. Routledge. p. 3733. ISBN 9781317475934.
- ^ Markovich, Slobodan G. (). British Perceptions of Serbia and the Balkans, 1903-1906. Dialogue. p. 245. ISBN 9782911527012.
- ^ „Ljubomir Stojanović”. sanu.ac.rs.
- ^ Wilson, Sir Duncan (). The Life and Times of Vuk Stefanović Karadzić, 1787-1864: Literacy, Literature, and National Independence in Serbia. Michigan Slavic Publications. p. 403. ISBN 9780930042639.
