Liviu Victor Pandrea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Liviu Victor Pandrea
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata


Liviu - Victor Pandrea (n. 2 august 1915, Aruncuta - d. 25 februarie 1999, Cluj - Napoca) a fost preot greco-catolic, profesor în sociologie și doctor în teologie.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Aruncuta la data de 2 august 1915 într-o familie formată din 6 copii, 4 băieți și două fete (Viorica-Elena, n. 1913, urmată de Liviu-Victor, n. 1915, Virgil, n. 1918, Sabin, n. 1920, Eugen-Vincențiu, n. 1923 și mezina Lucia-Ana, născută în 1926), tatăl său, Vincențiu Pandrea (n. 1888 – d. 1970), a fost preot greco-catolic în Aruncuta, protopopiatul Cojocna-Cluj, din anul 1911 și până în 15 septembrie 1923. Acesta, urmare a manifestărilor naționaliste, a fost arestat de autoritățile austro-ungare între 8 septembrie 1916 și 10 iunie 1917 și internat în Lagărul de la Sopron.[1] Mama sa a fost Ana-Maria Pandrea, născută Răduțiu, fiica preotului greco-catolic din Cerghizel, Mureș. Primele 3 clase primare le-a făcut în Aruncuta, după care și-a continuat studiile la Liceul George Barițiu din Cluj, pe care l-a terminat în anul 1932. A urmat între anii l932-1939 studiile de filosofie și teologie la Roma, a continuat cu științele sociale și politice în Franța la Lille și și-a încununat studiile cu doctoratul în Teologie, absolvit cu Magna cum laude la Roma, în anul 1942. Reîntors în țară, a fost numit profesor și duhovnic la Facultatea de Teologie din Blaj până în 1946, fiind apoi transferat la Cluj ca profesor și paroh. În anul 1948 Biserica Greco-Catolică a fost interzisă de regimul comunist sub pretextul „unirii” cu Biserica Ortodoxă, iar părintele Liviu Pandrea a fost nevoit să trăiască ascuns în perioada 11 octombrie 1948 - 4 iunie 1953. A fost arestat ca urmare a unui denunț în 5 iunie 1953. A fost anchetat și torturat de serviciile secrete ale regimului comunist. După eliberare, a fost angajat la Salubritate, ca măturător, apoi zilier agricol și stenodactilograf până în 1960, când a fost încadrat ca traducător autorizat la Întreprinderea Tehnofrig din Cluj (engleză, franceză, spaniolă, italiană). Începând cu data de 1 februarie 1965 a fost numit bibliotecar la Institutul Agronomic din Cluj, de unde s-a pensionat la 31 decembrie 1979. Din 1990, a fost numit din nou profesor și duhovnic la Institutul Teologic Universitar Greco-Catolic din Cluj.

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Cartea Psalmilor, traducere din ebraică, Editura „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1993, 189 pagini;
  • Cele trei conversiuni și cele trei căi, prelucrare din franceză după Réginald Garrigou-Lagrange, Editura „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1995, 120 pagini;
  • Comentarea tuturor Psalmilor, în manuscris dactilografiat; lucrare amplă, 1500 pagini, ce analizeaza , din punct de vedere teologic și al vieții spirituale, fiecare psalm .
  • În anul 1966, alături de prof.univ. Mihai Bogdan, a publicat Dicționar englez-român, apărut la Edituta tehnică, respectiv Dicționar de termotehnică, mașini termice și agregate frigorifice .
  • Don Bosco, crainicul bucuriei- Casa de Editură UNITAS, Cluj Napoca, 1997, ed. II (430+487 pagini + ilustrații) - viața sfântului Don Bosco
  1. ^ Sebastian Stanca, Contribuția preoțimii române din Ardeal la războiul pentru întregirea neamului, Cluj, 1923, pp. 107-109.