Liturghier aromânesc
Liturghier aromânesc | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Ediția originală | |
| Titlu original | Lituryieru armãnescu |
| Limba | limba aromână  |
| Data primei apariții | secolul al XVIII-lea |
Modifică date / text  | |
Liturghier aromânesc (în aromână Lituryierlu sau Lituryieru armãnescu) este o carte liturgică (liturghier) în limba aromână[1][2] anonimă,[3] considerată în mai multe lucrări științifice ca datând de la începutul,[2][4] din prima jumătate,[5] de la mijlocul[6] sau din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.[7] Este primul text amplu în limba aromână[5] și include traduceri ale predicilor și ale altor texte religioase în aromână.[8]
Cercetări istorice[modificare | modificare sursă]
Cercetătorii presupun că Liturghier aromânesc a fost scris la Moscopole (Moscopole, Moscopolea, Moscopoli, Muscopuli sau Voscopole), cândva un oraș aromân prosper,[7] în limba aromână cu alfabet grec[6] datorită faptului că formele arhaice ale limbii grecești erau considerate mai potrivite pentru exprimarea literară a limbii aromâne în acele vremuri în Balcani.[9] În ultima vreme, textul liturghierului a început să circule într-un mod mai activ printre aromânii din Albania, cu sprijinul diasporei aromâne. Într-un studiu despre aromâni din 2002, cercetătorul german Thede Kahl a afirmat că preotul Thomai slujea Sfânta Liturghie în limba aromână la Biserica „Sf. Nicolae” din Moscopole.[2]
Acest manuscris a fost descoperit în 1939 de Ilo Mitkë Qafëzezi, un scriitor și istoric cu origine mixtă albanezo-aromână, în arhivele Bibliotecii Naționale a Albaniei de la Tirana. După descoperirea sa, Qafëzezi a trimis copii ale manuscrisului către colegii săi de la Universitatea din București Theodor Capidan și Victor Papacostea, precum și către ziarul românesc Universul. Ulterior, în 1957, Qafëzezi a trimis copii ale documentului către Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București pentru a putea fi cercetat. Lingvista aromână Matilda Caragiu-Marioțeanu a publicat textul liturghierului într-o monografie intitulată Liturghier aromînesc – un manuscris anonim inedit și publicată în 1962 de Editura Academiei Republicii Populare Romîne din București; monografia conține următoarele capitole: „Abrevieri”, „Introducere”, „Transcriere și transliterație”, „Textul Liturghierului (în transcriere și transliterație)”, „Bibliografie”, „Studiul limbii textului”, „Locul Liturghierului printre celelalte scrieri aromînești”, „Glosar”, „Indice” și „Anexe”.[10]
Liturghier aromânesc este una dintre cele mai vechi scrieri în limba aromână, alături de anonimul Codex Dimonie și de scrierile lui Teodor Anastasie Cavalioti, Daniil Moscopoleanu și Constantin Ucuta.[3] Matilda Caragiu-Marioțeanu a descris limba aromână a liturghierului ca fiind „relativ unitară, sistematică și consecventă și mai apropiată de limba folosită de scriitorii de la sfârșitul secolului al XIX-lea”. Ea a subliniat, de asemenea, că Liturghier aromânesc este singura carte de slujire religioasă în limba aromână fără influențe românești sau, mai nou, latine.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Bardu 2007, p. 101.
- ^ a b c Kahl 2002, p. 157.
- ^ a b Bardu 2007, p. 94.
- ^ Bardu 2007, p. 100.
- ^ a b Mihăilă 2007, p. 133.
- ^ a b Detrez 2020, p. 8.
- ^ a b Klimkowski 2015, p. 170.
- ^ Detrez 2020, pp. 8–9.
- ^ Detrez 2020, p. 6.
- ^ Demiraj 2019, p. 15.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Bardu, Nistor (). „Eighteenth century Aromanian writers: the Enlightenment and the awakening of national and Balkan consciousness” (PDF). Philologica Jassyensia. 3 (1): 93–102. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- Demiraj, Bardhyl (). „Troparul pascal în dialectul aromân din codicele lui Kosta Cepi Vithkuqari (Costa Cepi din Bitcuchi)” (PDF). Diacronia. 38: 15–22. Arhivat din original în . Accesat în .
- Detrez, Raymond (). „Religion-based cultural communities in the pre-modern Balkans”. Slavia Meridionalis. 20: 1–22. doi:10.11649/sm.2144.
- Kahl, Thede (). „The ethnicity of Aromanians after 1990: the identity of a minority that behaves like a majority”. Ethnologia Balkanica. 6: 145–169.
- Klimkowski, Tomasz (). „Religious vocabulary in Aromanian compared to Romanian”. Balcanica Posnaniensia. Acta et studia. 22 (1): 165–175. doi:10.14746/bp.2015.22.12.
- Mihăilă, Gheorghe (). „Cel mai vechi glosar cuprinzând cuvinte aromânești” (PDF). Studii și cercetări lingvistice. 58 (1): 133–146.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- rup Aromanian Missal, versiune digitală modernă cu alfabet latin realizată de Dumitru Piceava