Literatura română a secolului al XVIII-lea
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
|
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
|
Umanism -
Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
|
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
În secolul al XVIII-lea, apar în literatura română clasicismul și iluminismul reprezentate de Școala Ardeleană sau familia Văcăreștilor și umanismul este reprezentat de figuri precum cărturarul Dimitrie Cantemir sau cronicarul Ion Neculce.
Desfășurare[modificare | modificare sursă]
Retorica religioasă își atinge excelența la începutul veacului în figura lui Antim Ivireanu cu „Didahiile” sale. [1]
Cronicarii moldoveni ai secolului sunt: Ion Neculce, Axinte Uricariul, grecul Amiras, diacul Nicolae Muste sau Ienache Kogălniceanu. [2]
Tot în acest timp scriu cronici muntene Radu Popescu („Cronica Bălenilor”), Radu Greceanu, stolnicul Constantin Cantacuzino („Istoria Țării Românești”) și Ienăchiță Văcărescu („Istorie a preaputernicilor împărați”, care, deși scrisă în secolul al XVIII-lea, se publică în veacul următor). [3]
Dimitrie Cantemir își manifestă activitatea literară în acest secol și publică „Istoria imperiului otoman”(1714-1716), „Istoria ieroglifică”(1703-1705), „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”(1719-1722) și „Descrierea Moldovei”(1714-1716). [4]
Se continuă traducerea masivă de literatură străină, de pildă „Troada” („Roman de Troie” scrisă de Benoât de Sainte-Maure), „Halima” sau „Odiseea” lui Homer. [5]
În poezie un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, publică Psaltirea în versuri, iar pitarul Hristache, Ienăchiță Văcărescu, Alecu Văcărescu și Matei Milu își manifestă activitatea literară. [6]
La sfârșitul secolului, clasicismul și iluminismul pătrund în Țările Române îndeosebi prin intermediul Școlii Ardelene cu reprezentanți precum Samuil Micu-Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai Deleanu.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Conform George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 23: „Antim e un orator excelent...”
- ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 28-30
- ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 31-33
- ^ Conform George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 33-36 și articolul Dimitrie Cantemir
- ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 37
- ^ George Călinescu, “Istoria literaturii române (compendiu)”, Editura Litera, 2001, pag. 39-40