Listă de voievozi și principi ai Transilvaniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Voievozi ai Transilvaniei[modificare | modificare sursă]

Gelu. Statuie în comuna Gilău

Înainte de secolul al XI-lea, sunt pomeniți în cronica Gesta Hungarorum următorii conducători (în latină: dux).

Gelou ducem blacorum. Gelou uero dux ultra siluanis...
Gesta Hungarorum''
  • Tuhutum/Töhötöm/Tétény ; 904 - ?; Conducătorul tribului maghiar Keszi.
Tvhutum uero et filius suus Horca...
Gesta Hungarorum''
  • Horca/Horka/Harka[2]; ?; fiul lui Tuhutum
  • Zombor gyula[3]; ?; fiul lui Horka
  • Iula/Gyula, conducător al Transilvaniei, cu centrul în actuala Alba Iulie.
Stephen rex Ungaricus super avunculum suum regem Iulum cum exercitum venit
Annales Hildesheimenses - text original[4]

Iula mai este numit și Jula, Geula, Gyla sau Gyula [5]. Unii istorici îl consemnează cu numele Prokuj [3]; 953 - 1003, fiul lui Zombor. În urma războiului cu regele maghiar Ștefan I, Jula este luat prizonier și dus în Ungaria. Fiii lui au încercat redobândirea Transilvaniei, participând la răscoala împotriva urmașului regelui Ștefan.

Transilvania beneficia de diverse grade de autonomie în cadrul Regatului maghiar. Titulatura de "voievod" a apărut în documentele oficiale maghiare din 1193. Voievodul ardelean a fost unul din baronii regatului, îndeplinind, prin numirea de către Coroana maghiară, a unui rol asemănător guvernatorului sau viceregelui, de mare judecător al ținutului pe care-l stăpânea în numele regelui lui și de comandant al armatelor celor 7 comitate ardelenești. Prin efectul bulelor regale, autoritatea sa nu se întindea și asupra: sașilor (conduși de un conte din Sibiu), a secuilor (comite secuiesc), ca și asupra orașelor libere .

După dezastrul de la Mohacs din 1526, Transilvania a devenit mărul discordiei dintre habsburgi și otomani, ea căpătând un grad mai mare de autonomie sub suzeranitatea otomană. După anul 1700, Transilvania a fost eliberată de sub influența turcilor, iar suveranii habsburgi au adăugat titulaturii lor și pe cea de "principe", apoi "mare principe" al Transilvaniei (până în 1867).

Voievodatul Transilvaniei[modificare | modificare sursă]

Ioan (Iancu) de Hunedoara

Principi ai Transilvaniei[modificare | modificare sursă]

Ioan I Zápolya
Báthory István
Mihai Viteazul

Articol principal: Lista prinților Transilvaniei (portrete și cronologie)

Mari Principi ai Transilvaniei[modificare | modificare sursă]

În anul 1867 Marele Principat al Transilvaniei a fost desființat prin hotărârea Dietei țării, care a hotărât unirea cu Ungaria.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [1]
  2. ^ Anonymus: Gesta Hungarorum
  3. ^ a b Kristó Gyula, Engel Pál, Makk Ferenc: Korai magyar történeti lexikon (9-14- század). Akadémiai Kiadó, Budapest. ISBN 963-05-6722-9 (1994)
  4. ^ Annales Hildesheimenses, Hannoverae, 1878, p. 29.
  5. ^ Ioan Aurel Pop, Romanii si maghiarii in secolele IX-XIV. Geneza statului medieval in Transilvania. Centrul de Studii Transilvane, Cluj Napoca, 1996, p. 142

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Wertner Moritz, Die Wojewoden Siebenbürgens im Zeitalter der Árpáden. Urkundliche Richtigstellungen und Bestimmungen., în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, NF. Vol. 28, 1, Hermannstadt 1898.
  • Tudor Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea regimului congregațional, Cluj-Napoca, 2004.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]