Lista primarilor municipiului Oradea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Lista primarilor orădeni)
Jump to navigation Jump to search

În data de 4 ianuarie 1850 orașele centrale (Vărad - Orașul Nou, Vărad - Olosig, Vărad - Velența și Vărad - Subcetate) s-au unit în mod oficial, formând Oradea Mare. Primul primar al târgurilor unite a fost desemnat Bolonyi Menyhért.

Primarii Oradiei[modificare | modificare sursă]

Primar Perioada Mențiuni Stat
Bölönyi Menyhért 4 ianuarie 1850 - 25 iunie 1851 Primul primar al Oradiei Mari. Imperiul Austriac
Ioan Ciorba 1851 - 1854 Imperiul Austriac
Takács Arnold 1854 - 1855 Imperiul Austriac
Miklósi Ferenc 1855 - 1857 Imperiul Austriac
Toperczer Ödön 1857 -1860 Imperiul Austriac
Andrei Petrovici 1860 - 21 ianuarie 1861 Interimar, cu funcția de consilier. Imperiul Austriac
Lukács György 21 ianuarie 1861 - 1862 Imperiul Austriac
Lazar Mihaly 1862 - 1865 Imperiul Austriac
Stettner Lajos 1866 - 1867 Imperiul Austriac
Lukács György 1867 - 11 noiembrie 1875 Imperiul Austro-Ungar
Sal Ferenc 11 noiembrie 1875 - 1897 Imperiul Austro-Ungar
Bulyovszky József 1897 - iunie 1901 Imperiul Austro-Ungar
Rimler Károly iunie 1901 - 22 martie 1919 Până în martie 1902 a fost primar desemnat. Din noiembrie 1918 Imperiul Austro-Ungar se destramă. Imperiul Austro-Ungar/Republica Populară Ungară
Directorat 22 martie - 19 aprilie 1919 Republica Sovietică Ungaria
Rimler Károly 19 aprilie - 15 iunie 1919 În 19 aprilie 1919 Armata Română intră în Oradea, oficializând astfel Unirea prin Declarația de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Regatul României
Lukács Ödön 15 iunie - 31 iulie 1919 Interimar (cu funcția de viceprimar) Regatul României
Komlóssy József 1 august 1919 - 8 februarie 1920 Regatul României
Coriolan Bucico 9 februarie 1920 - 1 iulie 1926 Regatul României
Gheorghe Tulbure 2 iulie 1926 - 3 iunie 1927 Interimar până în 21 septembrie 1926, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Sever Ardelean 4 iunie - 1 august 1927 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Grigore Egri 2 august - 12 octombrie 1927 Regatul României
Nicolae Zigre 12 octombrie 1927 - 1 decembrie 1928 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Aurel Lazăr 1 decembrie 1928 - 18 noiembrie 1930 Interimar până în 26 iulie 1930, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Romulus Pop 18 noiembrie și 12 decembrie 1930 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Grigore Egri 12 decembrie 1930 - 25 mai 1931 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
George Sofronie 25 mai 1931 - 11 iulie 1932 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Grigore Egri 11 iulie 1932 - 29 noiembrie 1933 Interimar până în 20 octombrie 1932, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Tiberiu Moșoiu 29 noiembrie 1933 - 2 noiembrie 1935 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Vasile Bledea 2 noiembrie 1935 - 11 mai 1937 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Petru Fodor 11 mai 1937 - 5 ianuarie 1938 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Dimitrie Mangra 5 ianuarie - 11 februarie 1938 Interimar, ca președinte al Comisiei Interimare. Regatul României
Ioan Voștinar 11 februarie - 16 februarie 1938 Desemnat, cu funcția de Prim Secretar al municipiului. Regatul României
Constantin Constantinescu 16 februarie - 1 iulie 1938 Desemnat Regatul României
Cornel Cărpinișan 1 iulie - 23 septembrie 1938 Desemnat Regatul României
Augustin Chirilă 23 septembrie 1938 - 5 septembrie 1940 Regatul României
István Soós 5 septembrie 1940 - martie 1944 Prin Dictatul de la Viena Oradea a fost atribuită Ungariei. Regatul Ungariei
László Gyapai martie - 12 octombrie 1944 Interimar. A ordonat construcția ghetoului de evrei din Oradea Regatul Ungariei
Augustin Corna 12 octombrie - noiembrie 1944 Interimar. În 12 octombrie 1944 Oradea este eliberată de sub jugul fascist, de un batalion româno-sovietic, orașul reintrând în componența României. Regatul României
Gyula Csíky noiembrie 1944 - ianuarie 1945 Interimar Regatul României
Ványai Károly 9 martie 1945 - 1949 Primul primar comunist, care provine din clasa muncitoare. Regatul României până la 30 decembrie 1947, Republica Populară Română de la 1 ianuarie 1948
Sándor Pusztai 1949 - 1953 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Populară Română
István Boros 1954 - 1955 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Populară Română
András Vig 1956 - 1960 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Populară Română
Ernest Dreguș 1961 - 1965 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Populară Română
Roman Barna 1966 - 1967 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Populară Română
Ștefan Szántó 1968 - 1973 Ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Socialistă România
Gheorghe Vaida 1974 - 1976 Până în 1976 ca președinte al Sfatului Popular Municipal. Republica Socialistă România
Petru Demeter 1976 - 1980 Republica Socialistă România
Paraschiv Alecu 1981 - 1985 Republica Socialistă România
Gheorghe Groza 1986 - 1989 Până la Revoluția Anticomunistă din Decembrie. Republica Socialistă România
Mircea Bradu 1989 Ales printr-o decizie populară. A demisionat după un infarct. România
Horia Văideanu 1989 - 1990 Interimar România
Octavian Bot 1990 România
Matei Ivan 1990 -1991 Interimar România
Petru Filip 1991 - 1996 Membru FSN. Primul primar ales prin vot liber universal. România
Mihai Sturza 1996 - 2000 Membru PNL România
Petru Filip 2000 - 2007 Membru PD-L România
Mihai Groza iunie 2007 - iunie 2008 Interimar, membru PD-L România
Ilie Bolojan 2008 - prezent Membru PNL România

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Gorun, Gabrile Moisa,Tereza Mozes și Liviu Borcea, Istoria orașului Oradea, Editura Arca, 2008
  • Fleisz János: Egy város átalakulása. Nagyvárad a két világháború között 1919–1940. Editura Literator, Oradea, 2005.
  • Fleisz János: Nagyvárad története évszámokban. Editura Literator, Oradea, 2000.
  • Péter I. Zoltán: Nagyvárad 900 éves múltja és épített öröksége. Editura Noran, Budapesta, 2005.

Vezi și[modificare | modificare sursă]