Lista mareșalilor României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mareșalii României (de fapt ai Armatei Române) au fost următorii:

Bastonul de mareşal al României care a aparţinut lui Constantin Prezan
Însemnul de grad de mareşal al României care a aparţinut lui Constantin Prezan

Cu gradul activ de mareșal:

  • Ion Antonescu, înălțat pe data de 22 august 1941 la demnitatea de mareșal al României prin Decretul-Regal nr. 2352/21.08.1941, semnat de Regele Mihai I[1].

De asemenea, au mai deținut gradul onorific de mareșal:

  • Ferdinand I, prin citirea cărții de mareșal la 18 noiembrie/1 decembrie 1918[2].
  • Constantin Prezan a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 998/13 martie 1924[3], iar pe 25 octombrie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal[4].
  • Alexandru Averescu a primit drepturile, onorurile și avantajele materiale prevăzute de legea promulgată prin Decretul Regal nr. 1678/1927[3], iar pe 14 iunie 1930 i s-a conferit demnitatea onorifică de mareșal[4].
  • Carol al II-lea, la 14 iunie 1938 în baza Decretului Lege nr. 2451 privind crearea demnității de mareșal[5].
  • Mihai I, investit pe data de 10 mai 1941 cu demnitatea de mareșal al României prin Decretul nr. 1354/09.05.1941, semnat de generalul Ion Antonescu[6].

Regele Carol I a primit pe 7 aprilie 1909 (cu ocazia aniversării a 70 ani) gradul onorific de feldmareșal german din partea prințului moștenitor Wilhelm, delegatul Germaniei la București.[7] De asemenea, Imperiul Rus i-a conferit pe 17 septembrie 1912 demnitatea de mareșal al armatei imperiale ruse. Înmânarea efectivă a bastonului de mareșal a fost făcută pe 28 noiembrie/11 decembrie 1912 la Palatul Regal de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui din timpul Războiului ruso-turc.[8][9]

În România, Legea nr.80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare din Ministerul Apărării prevede că: Gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către Președintele României, pentru merite militare excepționale, în timp de război. [10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 200/24.08.1941
  2. ^ Apostu N., Miler D. (coord.), Mareșalii României, București, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, pag. 8
  3. ^ a b APOSTU, N., MILER, D. (coord.): Mareșalii României, București, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, pag. 9
  4. ^ a b APOSTU, N., MILER, D. (coord.): Mareșalii României, București, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, pag. 8
  5. ^ Gheorghe Buzatu, Mareșalul Antonescu la judecata istoriei, pag. 107
  6. ^ Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 109/10.05.1941
  7. ^ Vlad Georgescu, Istoria românilor, Editura Humanitas, Ediția a III-a, București, 1992, pag. 178
  8. ^ [1] Mareșalii României
  9. ^ [2]Marele Duce Nicolae Mihailovici inmaneaza bastonul de Maresal Regelui Carol (1912)
  10. ^ LEGE Nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare