Listă de etimologii ale județelor României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
  • Alba - orașul Alba Iulia (Bălgrad) – Latină „albus” și latină „Iulia”
De la culoarea albă a zidurilor cetății medievale, clădite din piatră, Iulia provenind de la o funcție militară a regatului unguresc, gyula.[necesită citare]
  • Arad - orașul Arad, etimologie incertă
Arad (Ard), cf. Aar ( Elveția) Ar, (Moselle, Franța), Araden (Creta) Vezi și Aranca, Argeș, Arieș [1]
  • Argeș - râul Argeș, pe vremea dacilor numit Ordessos, probabil însemnând „strălucitor”
  • Bacău - orașul Bacău etimologie incertă, există mai multe variante posibile: un conducător local numit Bako, fructul strugurelui, care crește în vecinătate (bacă [2]) sau chiar zeul Bachus.
  • Bihor etimologie incertă, probabil din sârbește vihor (volbură), dar e posibilă și o etimologie traco-dacică, după numele cetății „Biharea” din bi (doi) + harati (a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni.
  • Bistrița-Năsăud: Bistrița e un nume de origine slavă (apă repede), Năsăud poate proveni din germanul Nussdorf (Satul nucilor)
1.) de la antroponimul Botos [3]
2.) de la regionalismul botoș însemnând căpușă [4]; alte variante ar fi cuvintele
3.) botos [5] sau
4.) botoșei [6]
Una din ipoteze este că ar fi apărut prin metateza cuvântului bîrsă /bârsă, considerat de către unii lingviști ca fiind autohnton (origine dacică) [2]

Alte propuneri:

- provine de la brad – cuvântul brad este considerat de origine dacică de Hasdeu, I.I. Russu și Olteanu - cf. albaneză bradh sau bredh
- origine slavă
- origine pecenegă, de la hidronimul Baraso, atestat din anii 1300, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat atunci (bara šu = „apă cenușie”, tradus incorect de Alexandru Madgearu ca „apă albă” [necesită citare] [7], întrucât bara, boru înseamnă cenușiu). Teoria pecenegă este sugerată și de faptul că principale hidronime din zonă amintesc de pecenegi [necesită citare]: Zizin, Bârsa, Tatrang (maghiară și germană), Tömös (maghiară și germană)

posibilă origine indo-europeană - ”bhreg”, adică pisc vertical.

probabil de la cuvântul buză, cuvânt autohton, după părerea lui Vasile Pârvan și NODEX [3] Denumirea Mousaios pentru râu este atestată de un document din secolul al IV-lea al erei creștine.[4]

călărași, corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească [8]

  • Cluj – probabil din latină Castrum Clus

a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare

origine posibil indo europeană - kavoSNa (calduț), probabil cu referire la izvoarele termale din zonă

din slavul dolu (vale) și râul "Jiu" („Jiul de vale”)

- de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate - de la regiunea Galiția - din limba cumană gala(t), provening din arăbescul kalhat (fortăreață)

orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre; numit după Sf. Gheorghe (san Giorgio), patronul orașului lor natal.

de la slavul gora (munte) și râul „Jiu” („Jiul de munte”)

posibil din har ("deal" sau "munte" în limbile semitice și turcice, vezi Ağrı)

de la orașul Hunedoara, compus din antroponimul Honod + magh. vára („cetatea lui”), vezi de ex. Timiș-oara

  • Ialomița, după râul Ialomița, denumire probabil de origine slavă, ialov = „pustiu”

posibil de la triburile numite Iașii sau Iazygii care locuiau temporar în regiune în secolul XII.

denumire de origine slavă - de la "elhov" (елхов) = arin

probabil compus din Mara (origine traco-dacică: stâncă, înrudit cu „mal”) și Mureș (vezi mai jos)

posibil de la maghiarul méhed, prisacă, stupină. Pe vechea stemă a județului erau reprezentate mai multe albine[5].

după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris

după orașul Piatra Neamț, neamț cu sensul de „german”, teutonii construind o fortificație în zonă

după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus.

după râul Prahova, denumire de origine slavă: prah- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix -ova

Sătmar, de la numele Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea

din magh. Szilágy, compus din szil (ulm) + ágy (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104)

- de la numele râului Cibin, latină: Cibinium

- din slavul sviba (sînger, corn).

- din limba dacă de la *Cebonie (Cedonie) așa cum apare în Tabula Peutingeriana[6]

vezi „teoria maghiară” al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss

denumire de origine cumană deliorman, însemnând „pădure nebună”

după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani

denumire compusă din Tul (etimologie necunoscută) + turk cay(râu, apă curgătoare)

nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din Vas sau Vasul (etimologie necunoscută) + turk uj (râu, apă curgătoare)

- direct din slavul vâlk (lup), [necesită citare] - din românescul vâlcea (vale îngustă) [9]

- din slavul vrana (corb)

- de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar fi „francea”-„vrancea”, având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta „Baba Frâncioaia” fiind în schimb foarte plauzibilă.

Foste județe românești[modificare | modificare sursă]

- din tătară: "kagul", însemnând "glod", "noroi" [7]

- necunoscut, aparent o denumire veche, proto-românească

- din greacă "kalli akra" „Buna adăpostire”

- romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei așezări tracice mai vechi ce și-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română se mai întâlnește sub numele "Dârstor"

- de la răul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică [8]

- denumit după cetatea omonimă aflată în reședința județului

- denumire românească: porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri

- legenda povestește că numele orașului derivă de la Cotiso, un rege dac din secolul al III-lea.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Atestări : 1156: Urod; 1183: Orodium; 1197, 1206: Orod, prepositus Orodiensis. Este atestat de Numele NFl Arda în Bulgaria (LexiconA); Ambele forme sunt atestate în Tracians e.g. Arantas (Decev 1957: 21), posibil lituaniană (NL Arantat;ius and NP Arant) cf. Illyrian Ardotion și NL Provence Arda (Rostaing 1969: 16) Lexicon etimologic al elementelor autohtone (traco-dace) ale limbii române București de Sorin Paliga 2006
  2. ^ „NODEX”: Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional Publishing House, 2002
  3. ^ "NODEX": Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional Publishing House, 2002
  4. ^ Petcu, Gheorghe (). Municipiul Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. p. 19. ISBN 973-8054-59-1.  Citare cu parametru depășit |coauthors= (ajutor)
  5. ^ Nicolae Iorga: Istoria românilor pentru poporul românesc, ediția a VI-a, București, 1926, 57.[1]
  6. ^ Schütte, Gudmund (1917). Ptolemy's maps of northern Europe : a reconstruction of the prototypes. Royal Danish Geographical Society. p. 89
  7. ^ http://www.sourcecode.com.ro/cahul-putina-etimologie/
  8. ^ Vasile Cărăbiș, Județul Jaleșului, în Litua, nr. 6, 1994, p. 84-91.