Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Următoarea listă prezintă cele mai cunoscute compoziții bazate pe versurile lui Mihai Eminescu. Încă de la finele secolului XIX, unele texte mai accesibile (și, de regulă, de dimensiuni reduse) ale poetului român au fost însoțite de muzică unor valsuri sau romanțe compuse anume; câteva dintre ele au fost înregistrate de cultura pop și sunt cunoscute chiar și celor din generațiile tinere.

Registrul stilistic al muzicii scrise în acest scop s-a modificat de-a lungul vremii, cea mai spectaculoasă variație producându-se în anii șaizeci, odată cu apariția muzicii rock pe scena din România. Dincolo de intenția unui omagiu, muzica pe versurile lui Eminescu avea mai multe avantaje pentru artiștii noii mișcări, neagreate de conducerea politică pentru izul său occidental: „pe Eminescu nu-l contesta nimeni”;[1] apoi, formațiile sprijineau valorile naționale. În plus, publicul îi putea acompania pe artiști în concerte, versurile fiind deja familiare celor mai mulți.[2]

Încercăm o „periodizare” în funcție de dominantele stilistice regăsite în piesele și lucrările care fac obiectul articolului de față. În cadrul unei astfel de perioade, compozițiile vor fi ordonate alfabetic după numele autorului; în cazurile când este cunoscută cronologia pieselor compuse de un autor, ea va fi aplicată drept criteriu de ordonare. Când nu dispunem de asemenea informații, piesele vor fi așezate în ordine alfabetică.

În dreptul coloanelor pentru „ediții” (ale materialelor publicate – partituri), vor fi trecute între paranteze sursele care nu au putut fi verificate (vezi materiale indisponibile). Notăm cu asterisc edițiile modificate ale unor piese (de exemplu, înlocuirea acompaniamentului inițial de pian cu cifraje de acorduri).

Piese timpurii[modificare | modificare sursă]

Singurele compoziții cunoscute din timpul vieții poetului sunt două romanțe semnate de Iancu Filip (De ce nu-mi vii? și Pe lângă plopii fără soț...), ambele scrise în 1887, când Eminescu se afla în vizită la sora sa, în Botoșani. După moartea poetului, un număr apreciabil de autori, mulți dintre ei uitați, au scris mici piese – serenade, romanțe, valsuri – pentru voce cu acompaniament de pian sau cor. Din perspectiva actuală, registrul stilistic în care se încadrează aceste piese este cel al muzicii ușoare – servesc drept argumente formele pieselor, instrumentația minimală, lipsa de notorietate a celor mai mulți compozitori sau incapabilitatea celor cunoscuți de a-și impune compozițiile din genuri mai largi (orchestral, vocal-simfonic, operă). Reprezentativ pentru această ultimă variantă, dar și unul dintre cei mai apreciați astfel de autori rămâne Guilelm Șorban, cunoscut și astăzi pentru valsurile Mai am un singur dor, Pe lângă plopii fără soț.[3]

Numele compozitorului Titlul piesei Forma muzicală Ediții
Instrumentație Interpretări Alte note
Ionel G. Brătianu[4]
(1885-1921)
De-acuma nu te-oi mai vedea (Editura Arta, București, 1901) soprană și pian Partiturile compozițiilor scrise de Ionel Brătianu pot fi găsite la Biblioteca Academiei Române.
La steaua care-a răsărit (Editura G. Degen, București) soprană și pian
O, rămâi nepublicată soprană și pian
Și dacă ramuri bat în geam nepublicată soprană și pian
Șoapte de amor (Tipografia Eminescu, București) soprană și pian
Iancu Filip De ce nu-mi vii? romanță (Const. Gebauer) voce și pian Compusă în 1887.
Pe lângă plopii fără soț... romanță (Const. Gebauer) voce și pian Compusă în 1887.
George Popescu Somnoroase păsărele serenadă S.Trepe, 1912 voce și pian
Guilelm Șorban[3][5]
(1876-1923)
Mai am un singur dor romanță
(cărți poștale, 1896 și 1943); (Trei..., 1896);[6] Album, 1900; Cele..., 1983*
voce și pian
A fost compus în noiembrie 1896, în casa lui Gheorghe Pop de Băsești,[7] cu dedicația: „în semn de profundă stimă Dómnei Elena L. Hosszu”.[8]
Pe lângă plopii fără soț vals carte poștală, 1896; Cele..., 1983* voce și pian
De-aș avea cor (tempo di hora)
(Trei..., 1899); Album..., 1900
cor bărbătesc Scriitură corală pentru patru voci: doi tenori, bariton și bas.
Peste vârfuri trece lună (Trei..., 1896) cor bărbătesc
O, rămâi vals Album..., 1900 voce și pian Dedicată „dómnei Ana Morar în semn de sinceră stimă”.[9]
Peste vârfuri (trece lună) (Luceafărul, 1912); (Cântece..., 1921) voce și pian
Pe aceeași ulicioară... nepublicată voce și pian
Pentru piesele nepublicate compuse de Șorban, ordinea aleasă este cea sugerată de lista compozițiilor din albumul Piese lirice..., 1985.[10]
Și dacă ramuri bat în geam nepublicată voce și pian
Pe lângă plopii fără soț nepublicată voce și pian Variantă a valsului compus în 1896.
Lacul nepublicată voce și pian
Somnoroase păsărele nepublicată voce și pian
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie nepublicată voce și pian Compus în decembrie 1918, pentru cor mixt.

Compoziții din perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

Muzică cultă[modificare | modificare sursă]

Numele compozitorului Titlul piesei Forma muzicală Ediții
Instrumentație Interpretări Alte note
Mihail Andricu[11]
(1894-1974)
Peste vârfuri, op. 10 lied nepublicată soprană și pian Compusă în 1929. Partitura se găsește la Biblioteca UCMR.

Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]

Creații postbelice[modificare | modificare sursă]

Muzică cultă[modificare | modificare sursă]

Numele compozitorului Titlul piesei Forma muzicală Ediții
(vezi bibliografia)
Instrumentație Alte note
Sandu Albu[12]
(1897-1978)
Peste vârfuri lied nepublicate voce înaltă și pian Reunite în ordinea dată, piesele alcătuiesc lucrarea Cinci lieduri (1961-1963). Partiturile pot fi găsite la Biblioteca UCMR.
Stelele-n cer
Dintre sute de catarge
Din noaptea...
În ochii tăi
George Balint
(n. 1961)
Numai poetul lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
Partitura este semnată la data de 4 ianuarie 2000.
Se bate miezul nopții... lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
Partitura este semnată la data de 5 ianuarie 2000.
Pascal Bentoiu
(n. 1927)
Eminesciana II, op. 8 (Sonete) triptic de lieduri Lieduri... (2000), vol. I soprană și pian
Lucrarea păstrează ordinea în care apar cele trei sonete la Eminescu: Afară-i toamnă, Sunt ani la mijloc, Cînd însuși glasul. Scriitura este unică, trecerea între sonete făcându-se fără oprire (attacca).
Nicolae Coman
(n. 1936)
Trecut-au anii lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
Și dacă... lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
Felicia Donceanu
(n. 1931)
Cu penetul lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
La mijloc de codru des lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
Lumineze stelele lied Lieduri... (2000), vol. I voce, trianglu și pian
Doru Popovici
(n. 1932)
Când însuși glasul lied Lieduri... (2000), vol. I voce înaltă și pian În ordinea dată, piesele alcătuiesc lucrarea Trei cântece pe versuri de Mihai Eminescu, op. 2, n. 3.
Dintre sute de catarge
Și dacă...
Livia Teodorescu-Ciocănea
(n. 1959)
Melancolie lied Lieduri... (2000), vol. I soprană și pian
Odă în metru antic lied Lieduri... (2000), vol. I soprană și pian
Anatol Vieru
(1926-1998)
Peste vârfuri lied Lieduri... (2000), vol. I voce și pian
În ordinea dată, piesele alcătuiesc lucrarea Patru cântece pe versuri de Mihai Eminescu. Ultima piesă, Și dacă..., este scrisă în manieră dodecafonică.
Cu penetul ca sideful
La mijloc de codru des
Și dacă...
Ion Vintilă[13]
(1924-1977)
Mai am un singur dor lied-madrigal nepublicată tenor și bariton
(a cappella)
Compus în 1960.

Muzică rock[modificare | modificare sursă]

Regimul politic din România anilor șaizeci a „slăbit” cenzura aplicată culturii, în intenția de a recâștiga simpatia maselor după evenimentele din anii cincizeci. Artiștii au profitat de acest moment; între altele, muzicienii tineri au adoptat muzica rock. Pentru câțiva ani, în acest stil s-au cântat preluări (covers) în limba originară (mai ales engleză). Cum textele românești propuse în primii ani erau puerile, s-a apelat în multe situații la versurile poeților români. Autorul care s-a bucurat cel mai mult de atenția tinerilor compozitori a fost, de departe, Mihai Eminescu.

Față de piesele amintite până la acest punct, cele de muzică rock vor fi descrise după alte criterii, mai degrabă comune genurilor muzicii de consum (ale culturii pop). Acestea împrumută câteva caractere ale muzicii folclorice, dintre care mai de interes este aici oralitatea (lipsa unei notații riguroase, conceperea și transmiterea muzicii după auz).[14] Față de muzica cultă, unde totul pleca de la partitură, muzicile de consum vor fi mai bine ilustrate de înregistrări, de unde poate fi reconstituit traseul compozițional. Deși în unele cazuri există partituri, ele nu justifică în întregime ce se aude pe înregistrări, unde multe intervenții sunt improvizate. Prin urmare, ca reper va fi aleasă prima înregistrare finalizată a piesei; ei îi corespunde și instrumentația descrisă (însoțită de numele interpreților, în măsura în care ne sunt cunoscuți).

Formația Titlul piesei Numele compozitorului Discuri
(vezi discografia)
Instrumentație
Harap-Alb Lasă-ți lumea Gabriel Nacu needitată
(înreg. 1979)
voce (Cristian Minculescu), ch. electrică (Gabriel Nacu), ch. bas (Anton Hașiaș), baterie (Nicky Dinescu)
Mondial Atât de fragedă Gabriel Drăgan Mondial EP „nr. 1”, 1969
(Electrecord)
Remember Mondial, 1993
(Electrecord)
voce (Gabriel Drăgan), grupul vocal al lui Voicu Enăchescu, orch. de cameră (8 vl., 2 Br., 2 v.cel, 2 fl., ob., c.i.), 2 ch. electrice (Gabriel Litvin, Dragoș Vasiliu), ch. bas (Filip Merca), baterie (Florin Dumitru)[15]
Departe sînt de tine Gabriel Drăgan Mondial (LP), 1971
(Electrecord)
Remember Mondial, 1993
voce (Gabriel Drăgan), 2 ch. electrice (Gabriel Litvin, Vlad Gabrielescu), pian și orgă electronică (Mircea Drăgan), ch. bas (Filip Merca), baterie (Mihai Cernea)
Codrul Mihai Cernea needitată
(înreg. 1973)
voce (Mihai Cernea), ch. electrică (Sorin Tudoran), orgă electronică (Nicolae Enache), ch. bas (Filip Merca), baterie (Mihai Cernea)
Pro Musica Dintre sute de catarge Ilie Stepan Rockul baroc (LP), 1988
(Electrecord)
voce (Tic Petroșel), ch. acustică și mandolină (Ilie Stepan), ch. electrică (Bujor Grigore Hariga), ch. bas (Christian Podratzky), baterie (Vasile Dolga), claviaturi (Ștefan Inczedi), flaut (Gigi Pavel)
Glossă Ilie Stepan needitată
(înreg. 1974)
ch. acustică și voce (Ilie Stepan), claviaturi (Doru Apreotesei), flaut (Liviu Butoi), vioară (Erlend Krauser), ch. bas (Dixie Krauser)
Și dacă... Ilie Stepan Formații rock 9 (LP), 1986
(Electrecord)
voce (Nae Tarnoczi), 2 ch. electrice (Ilie Stepan, Bujor Grigore Hariga), ch. bas (Richard Schoring), baterie (Vasile Dolga), claviaturi (Antoniu Furtună)
Sfinx Peste vârfuri Petre Iordache[16] Sfinx EP „nr. 1”, 1974
(Electrecord)
2 voci, celestă și pian (Dan Andrei Aldea), corn francez (Petre Iordache), ch. bas (Corneliu "Bibi" Ionescu), baterie (Mihai Cernea)
Sideral Somnoroase păsărele needitată
(înreg. 1969?)
3 voci (Cezar Tătaru, Liviu Tudan, Vlad Gabrielescu), ch. electrică (Vlad Gabrielescu), orgă electronică (Mircea Drăgan), ch. bas (Liviu Tudan), baterie (Ștefan Mihăescu)[17]
Voltaj De ce nu-mi vii Adrian Ilie needitată
(înreg. din concert, 1991)
voce (Sandu Costică), 2 ch. electrice (Cristi Luca, Gabi Constantin), ch. bas (Mircea Preda), baterie (Doru Istudor „M.S.”)

Muzică pop[modificare | modificare sursă]

Formația Titlul piesei Numele compozitorului Discuri
(vezi discografia)
Instrumentație
T-Zone Somnoroase păsărele Housemania, 2002
(Vela)
două voci (Lucian Ionescu, Mihaela Geangu), instrumente electronice

Galerie[modificare | modificare sursă]

Mai jos puteți vedea reproduceri din publicații muzicale (partituri) și coperțile unor înregistrări pe versurile lui Eminescu, așezate laolaltă într-o ordine aproximativ cronologică.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Angelescu, Silviu et al. (1999). Limba și literatura română. Manual pentru clasa a 9-a, Editura All Educational, București. ISBN 973-684-079-4
  • Ionescu, Doru (2005). Timpul chitarelor electrice. Jurnal de călătorie în arhiva TVR, vol. 1, Editura Humanitas Educațional, București. ISBN 973-689-064-3
  • Popescu, Mihai (1981). Repertoriul general al creației muzicale românești, vol. 2 (Muzică de cameră), Editura Muzicală, București

Albume de piese și partituri[modificare | modificare sursă]

  • Popescu, George (1912). Serenada «Somnoroase păsărele», Editura S. Trepe, București
  • Șorban, Guilelm (1900). Album de composiții românesci, Editura autorului, Viena
    Notă. Albumul se vindea doar la adresa autorului și la o librărie din Gherla (pe atunci, parte a Imperiului Austro-Ungar). Un exemplar al albumului se află la biblioteca Conservatorului din București. În pagina de titlu sunt indicate, atât o editură proprie, cât și notația „Inst. Lith[ografic] F.M. Geidel, Leipsic” (în subsolul paginii, caractere minuscule). Este posibil ca în Leipzig să fi fost litografiate doar ilustrațiile cărții.
  • Șorban, Guilelm (1985). Piese lirice și jocuri românești pentru pian, Editura Muzicală, București
    Notă. Reproducere fotografică a Siorban, Guillaume (1911). Morceaux lyriques et danses roumaines pour piano, Inst. Lith. de F.M., Geidel, Leipzig, corectată și completată cu postfață, cronologie și o listă de compoziții ale autorului.
  • Cele mai frumoase romanțe de ieri și de azi (1983). Supliment al revistei „Muzica”, Editura Muzicală, București
  • Lieduri din creația contemporană românească (2000), vol. I (lieduri pe versuri de M. Eminescu). Editura Fundației „România de Mâine”, București. ISBN 973-582-194-X

Materiale indisponibile[modificare | modificare sursă]

Existența următoarelor materiale este confirmată doar prin figurarea lor în diverse evidențe (publicate în cărțile, albumele și paginile de Internet notate de-a lungul articolului). Ele nu au putut fi verificate, fiind foarte rare sau inaccesibile autorilor articolului. Au fost notate în paranteze la coloana „ediții” din tabelele de mai sus. În continuare, în dreptul fiecărui material este aminitită sursa care-l atestă.

  • Brătianu, Ionel (1901). De-acuma nu te-oi mai vedea, Editura Arta, București
  • Brătianu, Ionel (f.a.). La steaua care-a răsărit, Editura G. Degen, București
  • Brătianu, Ionel (f.a.). Șoapte de amor, Tipografia Eminescu, București
  • Filip, Jancu (f.a.). De ce nu'mi vii?, Editura Const. Gebauer, București[18]
  • Filip, Jancu (f.a.). Pe lângă plopii fără soț..., Editura Const. Gebauer, București[18]
  • Șorban, Guilelm (1896). Mai am un singur dor (carte poștală), Imprimeria C.G. Röder, Leipzig[6]
  • Șorban, Guilelm (1896). Pe lângă plopii fără soț (carte poștală), Imprimeria C.G. Röder, Leipzig[6]
  • Șorban, Guilelm (1896). Trei composiții, Editura autorului, Imprimeria Jos. Eberle, Viena[6]
  • Șorban, Guilelm (1912). Peste vârfuri, în revista „Luceafărul”, Sibiu[5]
  • Șorban, Guilelm (1921). Cântece pentru voce și pian, Editura Cartea Românească, București[6]
    Notă. Albumul a fost republicat sub același titlu în 1943, la Editura Eran, Cluj (ediția a doua).
  • Șorban, Guilelm (1943). Mai am un singur dor (carte poștală), fără editură/imprimerie[6]

Discografie[modificare | modificare sursă]

  • Mondial (1969). Romanță fără ecou/Primăvara/De va veni la tine vîntul/Atît de fragedă, Electrecord
  • Mondial (1971). Mondial (LP), Electrecord EDE 0544
  • Pro Musica + Accent (1986). Formații rock 9 (LP), Electrecord
  • Pro Musica (1988). Rockul baroc (LP), Electrecord EDE 03443
  • Mondial (1993). Remember Mondial (CD, MC), Electrecord EDC 256
  • RA (1999). Geniu pustiu (CD), Bestial Records
  • Sfinx (1974). Coborîse primăvara/Ziua ta/Fiii soarelui/Peste vîrfuri, Electrecord
  • T-Zone (2002). Housemania. T-Zone in Session (CD), Vela

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doru Tufiș despre colaborarea sa cu formația Mondial. Cf. Ionescu, pag. 134
  2. ^ Ionescu, pag. 130-136
  3. ^ a b Guilelm Șorban – un mare compozitor uitat, articol semnat de Mircea Popa pentru revista on-line „Noua arhivă românească” (2006)
  4. ^ Popescu, pag. 42, 359, 385
  5. ^ a b În ritmuri de romanță, articol semnat de Hugo Hauptmann în ziarul „Observator” (7 noiembrie 2003)
  6. ^ a b c d e f Șorban (1985), pag. 48
  7. ^ Invazie de stafii. Guilelm Șorban, eseu publicat de fiul compozitorului, Raoul Șorban, pe site-ul GeoCities
  8. ^ Șorban (1900), pag. 4
  9. ^ Șorban (1900), pag. 10
  10. ^ Șorban (1985), pag. 49
  11. ^ Popescu, pag. 19, 359, 385
  12. ^ Popescu, pag. 12, 359, 385
  13. ^ Popescu, pag. 329, 360, 389
  14. ^ Pentru o explicație mai amănunțită a diferenței de concepție și formă între repertoriul de consum și muzica cultă, vezi aici.
  15. ^ Ionescu, pag. 132
  16. ^ Sfinx - Sfinx, date despre discul EP „nr. 1” al formației Sfinx, oferite pe site-ul Arhiva Muzicii Românești
  17. ^ Ionescu, pag. 70
  18. ^ a b Angelescu, pag. 116

Vezi și[modificare | modificare sursă]