Lionel Stoleru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lionel Stoleru
Date personale
Nume la naștereLionel Guy Stoléru Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Nantes, Franța[1][6] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[6][7] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFrancine Stoléru[*][8] Modificați la Wikidata
CopiiEmmanuelle Wargon[*][8][9] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
dirijor
economist
inginer Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[10] Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata

PremiiComandor al Legiunii de Onoare[*]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Partid politic[*]
PRV[*]
UDF[*]
Alma materÉcole polytechnique[1]
Școala Națională Superioară de Mine din Paris[1]

Lionel Stoléru (n. , Nantes, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost ministru în administrațiile președinților francezi Valéry Giscard d'Estaing și François Mitterrand.

Născut în 22 noiembrie 1937 la Nantes, Lionel Stoleru a fost inginer în domeniul minier și profesor de Economie. A fost secretar de stat pentru domeniul Manufacturier în perioada 1974-1978, apoi secretar de stat pentru Muncă și Imigrație, între 1978-1981, înainte de a fi numit ministru pentru Dialog (1988-1991) în Administrația François Mitterrand.

În 2003, Lionel Stoleru a fost numit de premierul Jean-Pierre Raffarin președintele al Consiliului pentru Analize Economice.

În cursul campaniei electorale prezidențiale din 2007, Stoleru l-a susținut pe politicianul de centru-dreapta Nicolas Sarkozy.

În perioada 1990-1997, Lionel Stoleru a fost consilier al premierului român Petre Roman și al președintelui ucrainean Leonid Kravciuk.

Lionel Stoleru este fiul lui Elie (Ilie) Stoleru, originar din județul Vaslui[11].

Publicații[modificare | modificare sursă]

  • L'équilibre et la croissance économiques, 1968
  • L'impératif industriel, 1969
  • Vaincre la pauvreté dans les pays riches, 1974
  • La France à deux vitesses, 1982
  • L'Alternance tranquille, 1985
  • L'Ambition internationale, 1987
  • L'Économie, 1999
  • La vie, c'est quoi Monsieur le Ministre ?, 2003.
  • Rapport au premier ministre sur l'introduction d'un Small Business Act, 2008[12]
  • Les Iris jaunes, Éditions Anne Carrière, 2015 (roman)
  • L'homme initial, L'Harmattan, 2016 (roman)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Le Monde 
  2. ^ a b Lionel, Guy Stoléru, base Sycomore, accesat în  
  3. ^ a b Lionel Stoleru, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Lionel Stoleru, GeneaStar 
  5. ^ a b Lionel Stoléru, Roglo 
  6. ^ a b c d Fichier des personnes décédées, accesat în  
  7. ^ a b Who's Who in France 
  8. ^ a b http://annales.org/archives/x/stoleru.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ https://www.parismatch.com/Actu/Politique/La-ministre-et-l-urgentiste-les-Wargon-au-front-1697502, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ „RTV”. 
  12. ^ „Les propositions du rapport Stoléru pour l'accès des PME aux marchés publics”. Arhivat din original la . Accesat în .