Limba punică
Aspect
(Redirecționat de la Limbajul punic)
Limba punică 𐤃𐤁𐤓𐤉𐤌 𐤐𐤍𐤉𐤌 | |
Data apariției | secolul al VIII-lea î.Hr. ![]() |
---|---|
Sistem de scriere | Alfabetul fenician ![]() |
Clasificare | |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | xpu[1] ![]() |
Răspândire în lume | |
![]() Estensión de la llingua púnica. | |
Puteți vizita Wikipedia în limba punică. | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text ![]() |
Limba punică, o limbă semitică, era o variantă a limbii feniciene, utilizată în principal de cartaginezi, descendenți ai coloniștilor fenicieni din Cartagina, o colonie fondată de fenicienii din Tir în nordul Africii în jurul anului 814 î.Hr. Aceasta a fost limba oficială a Imperiului Cartaginez și a jucat un rol important în regiunea mediteraneană până la cucerirea romană din 146 î.Hr.[2]
Origine și răspândire
[modificare | modificare sursă]- Originea lingvistică: Punica făcea parte din ramura canaanită(d) a limbilor semitice, înrudită cu feniciana, ebraica și alte limbi canaanite.
- Răspândirea geografică: Vorbită inițial în Cartagina, limba s-a extins în toată zona de influență cartagineză, inclusiv în nordul Africii, Sicilia, Sardinia, Corsica, sudul Spaniei și Malta.
Caracteristici lingvistice
[modificare | modificare sursă]- Scrierea: Limba punică folosea alfabetul fenician, un sistem de scriere consonantic care omitea în mod obișnuit vocalele. Textul era scris de la dreapta la stânga.
- Structura: Era o limbă aglutinantă, cu o gramatică tipică limbilor semitice, incluzând un sistem de rădăcini triliterale.
- Vocabular: Deși există influențe locale (berbere, grecești, romane), punica a păstrat multe caracteristici comune cu feniciana.
Influențe culturale și religioase
[modificare | modificare sursă]- Limba era strâns legată de religia cartagineză, care avea rădăcini feniciene. Termenii religioși, precum cei referitori la Baal Hammon și Tanit (zeii principali), sunt bine documentați.
- Punica a fost și o limbă comercială, utilizată pe scară largă pentru comerț și comunicare în lumea mediteraneană.
Surse scrise
[modificare | modificare sursă]- Inscripțiile punice reprezintă cea mai importantă sursă de informații despre limbă. Exemple notabile includ:
- Inscripțiile din Cartagina: Mai ales cele religioase și funerare.
- Inscripția de la Nora (Sardinia): Cea mai veche inscripție feniciană/punică din Mediterana de Vest.
- Scrieri ale autorilor latini și greci menționează utilizarea limbii punice, dar aceste descrieri sunt indirecte.
Decăderea limbii
[modificare | modificare sursă]- După cucerirea Cartaginei de către romani în 146 î.Hr., limba punică a început să piardă din importanță. Totuși, a continuat să fie vorbită în nordul Africii timp de câteva secole.
- Lingviștii cred că limba punică ar fi influențat dialectele berbere din regiune.
- Augustin de Hipona (Sf. Augustin) menționează în scrierile sale din secolul al IV-lea d.Hr. că limba punică era încă utilizată în unele regiuni din nordul Africii.
Moștenire
[modificare | modificare sursă]- Deși limba a dispărut, influența sa poate fi găsită în toponime, nume proprii și unele cuvinte integrate în alte limbi din regiune.
- Alfabetul fenician/punic a avut o influență semnificativă asupra altor sisteme de scriere, inclusiv alfabetul grecesc și cel latin.