Limbă analitică
| Tipologie lingvistică |
|---|
| Morfologică |
| Morfosintactică |
| Topica propoziției |
În tipologia lingvistică, un limbaj analitic este un tip de limbă în care o serie de cuvinte rădăcină este însoțită de prepoziții, postpoziții, particule și modificatori, și care folosește rar sau deloc afixe sau flexiune internă pentru a marca rolul cuvintelor în propoziție și alte proprietăți ale părților de vorbire respective (spre exemplu, conjugarea verbelor sau declinarea substantivelor).[1] Acest lucru este opus limbilor sintetice, care combină mai multe concepte într-un singur cuvânt, folosind afixe în mod regulat, sau în care erodarea acestor afixe duce la flexiune internă.
Într-o limbă aglutinantă, rolurile sintactice sunt atribuite cuvintelor cel mai adesea prin topică. De exemplu, în latină, o limbă sintetică flexionară, prin schimbarea cuvintelor individuale din propozițiile „fēlis piscem cēpit” („pisica a prins peștele”) în „fēlem piscis cēpit” („peștele a prins pisica”), peștele devine subiect, în timp ce pisica devine obiect, deși ordinea cuvintelor rămâne neschimbată, doar cuvintele se schimbă să reflecte noua relație. Această transformare nu este posibilă într-o limbă analitică fără modificarea ordinii cuvintelor. Dacă ar fi să încercăm același lucru într-o limbă mai analitică, ca portugheza europeană, trebuie să schimbăm ordinea: „o gato apanhou o peixe” devine „o peixe apanhou o gato”, dar formele acestor cuvinte în ambele propoziții rămân neschimbate, la fel cum e cazul și în traducerea lor în română. Drept care concluzionăm că portugheza și româna sunt mai analitice decât latina.
De obicei, limbile analitice au un raport morfem-per-cuvânt foarte scăzut, în special în ceea ce privește morfemele flexionante. Cu toate acestea, nicio limbă naturală nu este pur analitică sau pur sintetică.
Informații generale
[modificare | modificare sursă]Termenul analitic este utilizat de obicei într-un sens relativ și nu absolut, în sensul că putem doar compara analitismul sau sintetismul a mai multor limbi între ele, dar nu sunt definiți termeni absoluți pentru ce înseamnă o limbă pur analitică. Cea mai proeminentă și utilizată limbă analitică limbă indo-europeană este engleza modernă, care a pierdut de-a lungul secolelor o mare parte din morfologia ei flexionară pe care a moștenit-o din proto-indo-europeană, proto-germanică și engleza veche și nu a dobândit între timp niciun morfem flexionar nou, ceea ce o face mai analitică decât majoritatea celorlalte limbi indo-europene.
De exemplu, proto-indo-europeana avea o conjugare mult mai complexă, gen gramatical, un număr dual și inflexiuni pentru opt sau nouă cazuri în substantivele sale, pronume, adjective, numerale, participii, postpoziții și determinanți. Engleza le-a pierdut aproape pe toate (cu excepția unor vestigii în pronume, care încă au forme pentru 3 cazuri modificate) cel mai recent pierzând genurile și conjugarea.
Ebraica modernă este mai analitică decât Ebraica clasică, mai ales în cazul substantivelor.[2] Ebraica clasică se bazează foarte mult pe morfologie flexionară pentru a transmite relațiile în propoziție, în timp ce în ebraica modernă a existat o reducere semnificativă a utilizării morfologiei flexionare.
Listă de limbi analitice
[modificare | modificare sursă]- Limbi indo-europene
- Limbi austroneziene
- Limbi sino-tibetane
- Birmană
- Limbi sinitice
- Limbi austroasiatice
- Limbile Kra-Dai
- Hmong-Mien
- Yoruba
- Creolă haitiană
- Maybrat
- Mixtec
- Sango
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Schlegel, Stuart A. (), Tiruray-English lexicon, University of California publications in linguistics, Univ. of California Pr, p. 16, ISBN 978-0-520-09359-1
- ↑ Zuckermann, Ghil'ad (). „Hybridity versus Revivability: Multiple Causation, Forms and Patterns”. Journal of Language Contact. 2 (2): 40–67. doi:10.1163/000000009792497788.
- ↑ Holm, John A. (). Pidgins and Creoles: Volume 2, Reference Survey. Cambridge University Press. p. 338. ISBN 978-0-521-35940-5.
- ↑ Clyne, Michael, ed. (). Pluricentric Languages. p. 72. doi:10.1515/9783110888140. ISBN 978-3-11-012855-0.
- ↑ Danilevitch, Olga (2019), „Logical Semantics Approach for Data Modeling in XBRL Taxonomies”
- 1 2 „Grammar: Cases”. people.umass.edu. Accesat în .
- ↑ „Bulgară” (PDF). clada-bg.eu. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ↑ Angelov, A.G. (). „Bulgaria: Situația lingvistică”. Enciclopedia de limbă și lingvistică. pp. 147–149. doi:10.1016/B0-08-044854-2/01786-7. ISBN 978-0-08-044854-1.
În secolele XVI, XVII și XVIII limba bulgară s-a schimbat semnificativ, dezvoltând o structură gramaticală analitică.
- ↑ Minegishi, Makoto (). „Descrierea limbii thailandeze ca limbă izolatoare”. Social Science Information. 50 (1): 62–80. doi:10.1177/0539018410389107.
