Lev Knipper

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lev Knipper
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Imperiul Rus[4] Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Moscova, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of the Soviet Union (1955–1980).svg URSS
Flag of Russia.svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupație compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzical operă  Modificați la Wikidata
Premii Premiul Stalin
Ordinul Insigna de Onoare[*]
Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]
Artist al Poporului RSFSR[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Lev Konstantinovici Knipper (în rusă Лев Константинович Книппер, n. ,[1][2][3] Tbilisi, Imperiul Rus[4] – d. ,[2][3] Moscova, URSS) a fost un compozitor sovietic parțial de origine germană și un agent activ al OGPU - NKVD (poliția secretă sovietică).

Viața și cariera[modificare | modificare sursă]

Lev Knipper a fost nepotul actriței Olga Knipper (soția lui Anton Cehov). Sora lui mai mare, Olga Cehova, a devenit, de asemenea, actriță și s-a căsătorit cu Mihail Cehov.

În timpul Războiului Civil Rus a luptat în Armata Albă și a părăsit Rusia împreună cu restul armatelor baronului Vranghel în 1920. La întoarcerea din exil în 1922 a fost recrutat de departamentul extern al OGPU. Nu există nici o dovadă că el l-ar fi denunțat  pe vreunul dintre colegii săi compozitori sau muzicieni în timpul perioadelor de represiune.

A studiat muzica la Moscova cu Reinhold Glière și a urmat Școala de Muzică Gnessin. În anii 1920 a lucrat la Teatrul de Artă din Moscova cu Vladimir Nemirovici-Dancenko și cu Konstantin Stanislavski. A fost în vacanță în Buriatia.[5]

El a scris Simfonia a IV-a în 1934, care includea faimosul cântec Poliușko Pol, cu versuri (dedicate lui Kliment Voroșilov) scrise de Victor Gusev. Acel cântec a devenit unul dintre cântecele de marș ale Corului Armatei Roșii[necesită dezambiguizare]. Knipper nu a suferit de pe urma atacurilor lui Andrei Jdanov, care i-a cenzurat pe alți compozitori.

Potrivit documentelor secrete dezarhivate în 2008, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a existat în URSS un plan secret conceput de Kremlin în cazul în care Moscova va cădea în mâinile naziștilor. Balerinele și acrobații de circ urmau să fie înarmați cu grenade și pistoale și aveau misiunea de a-i asasina pe generalii germani cu ocazia concertelor și altor festivități organizate după preluarea orașului. Lev Knipper a fost însărcinat cu uciderea lui Hitler dacă ar fi avut ocazia să se apropie de el.[6]

Knipper a fost prolific. El a scris 5 opere (inclusiv unul despre Micul prinț), 20 de simfonii, balete, piese pentru pian și muzică de film. A studiat, de asemenea, etnomuzicologia din republicile aflate în Asia Centrală și a făcut cercetări cu privire la muzica populară din Turkmenistan, Kârgâzstan și Tadjikistan.

Una dintre cele mai renumite compoziții ale sale este Полюшко-поле (Poliușko-pole), cunoscută sub numele de „Poienile” și numită, de asemenea, „Cântecul câmpiilor”.

Listă de simfonii[modificare | modificare sursă]

  • Simfonia nr. 1 în 4 părți, Op. 13 (1926) - dedicată Olgăi Knipper
  • Simfonia nr. 2, Op. 30 (1929)
  • Simfonia nr. 3 "Far Est", Op. 32 (1932) - poezie de Viktor Gusev
  • Sinfonietta, Op. 33 (1932)
  • Simfonia nr. 4 „Poem pentru luptătorii Comsomolului” (1934, rev. 1966) - poezie de Viktor Gusev
  • Simfonia nr. 5 (1935)
  • Simfonia nr. 6, Op. 47 (1936)
  • Simfonia nr. 7 "Militară" în 3 părți (1938)
  • Simfonia nr. 8 în 3 mișcări (1941)
  • Simfonia nr. 9 în 4 mișcări (1944-1945)
  • Simfonia nr. 10 în 4 mișcări (1946) - dedicată lui Nikolai Miaskovski
  • Simfonia nr. 11 în 4 mișcări (1949)
  • Simfonia nr. 12 în 3 părți (1950)
  • Simfonia nr. 13 în 4 părți (1951-1952) - dedicată lui Nikolai Miaskovski
  • Sinfonietta în 4 mișcări (1952)
  • Simfonia în 4 mișcări (1954)
  • Simfonia nr. 14 pentru orchestră de coarde în 4 părți (1961-1962)
  • Simfonia nr. 15 (1962)
  • Simfonia nr. 16 (1962-1969)
  • Simfonia nr. 17 din 3 mișcări (1969-1970)
  • Simfonia nr. 18 (1970-1971)
  • Sinfonietta pentru orchestră de coarde în 4 mișcări (1971-1972)
  • Simfonia nr. 20 în 3 părți (1972)
  • Simfonia nr 21 "Dansuri" în 5 părți (1972)

Concerte[modificare | modificare sursă]

  • Vioară
    • Concertul pentru vioară nr. 1 (1944)
    • Concertul pentru vioară nr. 2 (1965)
    • Concertul pentru vioară nr. 3 (1967)
  • Violoncel
    • Concertul-Monolog pentru violoncel, șapte instrumente de alamă și timpan (1962)
    • Concertul pentru violoncel nr. 1 (1962)
    • Saga pentru violoncel, cor și orchestră (1963)
    • Concertul-Poem pentru violoncel și orchestră de cameră (1971)
    • Concertul pentru violoncel nr. 2 (1972)
  • Alte
    • Concert pentru cvartet de coarde și orchestră (1963)
    • Concert pentru clarinet (1966)
    • Concert pentru oboi (1967)
    • Concert dublu pentru trompetă și fagot (1967)
    • Concert pentru fagot (1969)

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul Insigna de Onoare
  • Premiul Stalin - 1946 și 1949
  • Artist al Poporului din RSFSR - 1974

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Lev Knipper”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b c d „Lev Knipper”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  5. ^ Antony Beevor (). The Mystery of Olga Chekhova. pp. 102–. ISBN 978-1-101-17505-7.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (help)
  6. ^ http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/russia/3568041/Stalin-planned-to-destroy-Moscow-if-the-Nazis-moved-in.html

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Beevor, Antony (2004) The Mystery of Olga Chekhova: was Hitler's favorite actress a Russian spy? ISBN 978-0-670-03340-9

Legături externe[modificare | modificare sursă]