Lev Gumiliov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lev Gumiliov
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[3][2][4] Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Rusia[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNikolskoe kladbișce Aleksandro-Nevskoi lavrî[*][[Nikolskoe kladbișce Aleksandro-Nevskoi lavrî (cemetery in Saint Petersburg, Russia)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiNikolai Gumiliov
Anna Ahmatova Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Rusia[5] Modificați la Wikidata
Ocupațieantropolog
geograf
istoric
poet
traducător
scriitor
filozof
etnolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[6][7] Modificați la Wikidata
StudiiInstitut istorii SPbGU[*][[Institut istorii SPbGU (faculty of Saint Petersburg State University)|​]] ()
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ()
PregătireStruve, Vasili Vasilievici[*][[Struve, Vasili Vasilievici (Russian orientalist (1889-1965))|​]]
Lurie, Solomon Iakovlevici[*][[Lurie, Solomon Iakovlevici (Soviet classical philologist, hellenist (1891-1964))|​]]
Kiuner, Nikolai Vasilievici[*][[Kiuner, Nikolai Vasilievici (orientalist)|​]]
Iakubovskii, Aleksandr Iurievici[*][[Iakubovskii, Aleksandr Iurievici |​]]
Evgheni Viktorovici Tarle[*][[Evgheni Viktorovici Tarle (istoric rus)|​]]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruProhorov, Ghelian Mihailovici[*][[Prohorov, Ghelian Mihailovici |​]]  Modificați la Wikidata
PatronajRossiiski ietnograficeski muzei[*][[Rossiiski ietnograficeski muzei (museum)|​]]
Muzeul Ermitaj
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov[*][[Vîsșie kursî sțenaristov i rejissiorov (Russian film school in Moscow)|​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiMedalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Ordinul Războiului Patriotic clasa a II-a[*]
medal «Za vzeatie Berlina»[*][[medal «Za vzeatie Berlina» (military decoration of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Dvadțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Tridțat let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]  Modificați la Wikidata

Lev Nikolaievici Gumiliov (în rusă Лев Николаевич Гумилёв) (1 octombrie 1912, Sankt Petersburg15 iunie 1992, Sankt Petersburg), a fost unul dintre cei mai controversați și, totodată populari, istorici ruși ai secolului al XX-lea. Ideile sale neortodoxe despre nașterea și moartea etnosurilor (grupurilor etnice) au făcut să apară mișcarea culturală și politică cunoscută drept "Neo-Eurasianism".

Viața[modificare | modificare sursă]

Părinții săi au fost doi foarte cunoscuți poeți ruși: Nikolai Gumiliov și Anna Ahmatova. Cei doi au divorțat când Lev era încă foarte mic, iar N. Gumiliov a fost executat când fiul său avea doar 9 ani. În timpul persecuțiilor staliniste din deceniul al patrulea al secolului trecut, Lev a fost exmatriculat de la Universitatea din Leningrad și a fost deportat în Gulag, unde și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții, din 1938 până în 1956. Într-o scurtă pauză a perioadei de detenție, a fost înrolat în Armata Roșie și a luat parte la Bătălia de la Berlin. Pentru a-i ușura detenția și în speranța unei eliberări, Anna Ahmatova a fost constrânsă să publice poezii de preamărire a lui Iosif Vissarionovici Stalin. Tot efortul mamei sale nu l-au ajutat însă pe Lev să scape din lagărele de muncă cât timp dictatorul sovietic a fost în viață. Relațiile dintre mamă și fiu au rămas încordate, Lev blamându-și mama pentru nenorocirea care i-a răpit tinerețea.

Tânărul Lev cu părinţii săi în 1913.

După moartea lui Stalin, Gumiliov a ajuns să lucreze la Muzeul Hermitaj, al cărui director, Mihail Artamonov i-a devenit mentor. Sub îndrumarea lui Artamonov, Lev Gumiliov a început să se intereseze de studiile asupra khazarilor și asupra populațiilor stepelor în general. În 1960 el a început să țină conferințe la Universitatea din Leningrad. Doi ani mai târziu, și-a susținut teza de doctorat despre popoarele turcice antice. După aceasta, a început să lucreze la Institutul Geografic, unde a susținut o altă teză de doctorat, de data aceasta în domeniul geografiei.

Deși ideile sale au fost respinse de doctrina oficială sovietică și cele mai multe dintre lucrările lui au fost interzise de la publicare, Gumiliov a devenit foarte cunoscut, în special în anii perestroicii. Ca urmare a populartății sale, președintele Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev, a hotărât ca noua Universitate Eurasiană Lev Gumiliov să fie ridicată vizavi de palatul prezidențial din piața centrală a noii capitale kazahe, Astana.

Ideile lui Lev Gumiliov[modificare | modificare sursă]

Gumiliov a încercat să explice valurile de migrații ale nomazilor Eurasiei prin influența factorilor geografici, așa cum erau variațiile anuale ale radiației solare, care ar fi determinat suprafața pășunilor disponibile pentru pășunatul șeptelului. Conform acestor teorii, când pășunile de stepă se reduceau drastic, nomazii din Asia Centrală se strămutau în regiuni mai prielnice din Europa și China.

Pentru a descrie modul în care ideile sale se aplică la evoluția etnosurilor, Gumiliov a introdus conceptul de "pasionaritate", explicat ca nivel de energie și putere vitală al oricărui grup etnic. Gumiliov afirma că grupurile etnice trec prin fazele de „apariție, dezvoltare, culminație, inerție, convoluție” și de „aducere aminte”. În timpul culminației, când "pasionaritatea" națională are energie maximă, sunt făcute marile cuceriri. Europa s-ar afla, potrivit acestei teorii, într-o stare a „inerției profunde” sau de „introducere în întunecime”. Pe de altă parte, Gumiliov era de părere că "pasionaritatea" lumii arabe ar continua să fie foarte ridicată.

Inspirându-se din lucrările lui Konstantin Leontiev și Nikolai Danilevski, Gumiliov îi clasifica pe ruși ca „superetnos”, înrudiți cu popoarele turcice ale stepelor eurasiatice. A reinterpretat perioadele în care Rusia s-a aflat în conflict cu popoarele seminomade de stepă ca perioade de consolidare a puterii ruse prin încorporarea puterii stepelor - consolidare necesară pentru Rusia, potrivit lui Gumiliov, pentru a face față influențelor romano-catolice, care, în concepția sa, ar fi periclitat integritatea grupului etnic rus.

Consecvent cu teoriile sale, Gumiliov susținea mișcările naționale ale tătarilor, kazahilor, mongolilor și ale altor popoare turcice. În consecință, teoriile lui se bucură de popularitate în țările central asiatice. În august 2005, în capitala Tatarstanului, Kazan, a fost inaugurat un monument în memoria lui Gumiliov.

Acuzațiile de antisemitism[modificare | modificare sursă]

Gumiliov nu și-a extins ecumenismul său etnologic și la evreii medievali, pe care îi considera o clasă urbană, internațională, parazitară, care i-ar fi dominat pe hazari și care, în schimb, i-au înrobit pe slavii timpurii ("jugul hazarilor"). El a înlocuit astfel termenul tradițional "jugul tătarilor" folosit pentru a descrie dominația mongolilor asupra Rusiei medievale, etichetă pe care Gumiliov o respingea, apreciind că sutele de ani de cuceriri mongole nu au fost în mod necesar ceva negativ. În mod particular, fără a se sprijini pe surse primare de documentare, el afirma că radhaniții au fost instrumentele exploatării slavilor de răsărit și a extins în mod necuvenit această influență asupra peisajului economic ale Evului mediu timpuriu. Gumiliov a susținut că evreii au avut o cultură fundamental mercantilă originară din afară și în opoziție cu mediul în care au trăit aceștia.[1] Arhivat în , la Wayback Machine.[2][3]. Aceste idei, similare atât elementelor antisemite clasice, cât și celor naziste, i-au făcut pe mulți învățați să-l considere pe Gumiliov drept antisemit. [4]

De exemplu, Victor Jasmann notează:

... Gumiliov își arată culorile atât ca un antisemit crud, cât și ca unul sofisticat. El etichetează evrei ca „etnos parazitară”, care ar fi încetat să existe ca etnie separată. De fapt, potrivit concepției sale, evreii nu ar fi deloc o națiune, ci doar un mod specific de gândire al unui anumit grup de oameni care au o moștenire genetică evreiască și/sau care împărtășesc aceleași norme morale ale iudaismului. Din punctul de vedere al lui Gumiliov, de câte ori o etnie „parazitară” domină o etnie indigenă, urmează revoluția, războiul civil și crearea a ceea ce el numește un stat "himeră". Așa s-a întâmplat cu raționaliștii francezi, care au dezlănțuit Marea Revoluție Franceză, și cu puritanii britanici, care au creat un stat "himeră"— Statele Unite ale Americii. El etichetează SUA drept stat „parazitar”, întemeiat de disidenți și de "scursurile" etnosului anglo-saxon muribund. În concepția sa, acest stat poate exista numai prin exploatarea resurselor străine mentale, biologice și energetice. Gumiliov leagă statul francez și pe cel american de evrei, cu afirmația explicită că atât temelia lor intelectuală cât și cea spirituală vin din Vechiul Testament.[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Xiongnu (1960)
  • Turcii (1964)
  • În căutarea regatului imaginar: legenda regatului Preotului Ioan (1970)
  • Xiongnu în China (1974)
  • Etnogeneza și biosfera pe Terra (1978)
  • Rușii din vechime și marea stepă (1989)
  • Un sfârșit și un nou început (1989)
  • De la rușii kieveni la Rusia (1992)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Antisemitismul lui Gumiliov a fost sesizat de un număr de critici și de oameni de știință. De exemplu: Rossman, Vadim, și alții. Russian Intellectual Antisemitism in the Post Communist Era (Studies in Antisemitism Series). Univ. of Nebraska Press, 2005; Malakhov, Vladimir. "Racism and Migrants". (Trans. Mischa Gabowitsch.) Neprikosnovennij Zapas, 2003; Klier, John. The Myth of the Khazars and Intellectual Antisemitism in Russia, 1970s–1990s, în: The Slavonic and East European Review, vol. 83, nr. 4, 1 octombrie 2005, p. 779-781(3). Vezi și: FSU Moniter Russia Regional Report 2001; Iasmann, Victor, The Rise of the Eurasians. The Eurasian Politician, nr. 4 (august 2001), RFE/RL, Inc., 1992.
  2. ^ Iasmann, Victor. "Red Religion: An Ideology of Neo-Messianic Russian Fundamentalism," în: Demoktratizat: The Journal of Post-Soviet Democratization. Vol. 1, nr. 2. p. 26.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ a b c d Marea Enciclopedie Rusă, accesat în  
  3. ^ Lev Nikolayevich Gumilyov, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ Literatorî Sankt-Peterburga. HH vek 
  5. ^ LIBRIS, , accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]