Sari la conținut

Lev Barschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lev Barschi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Stara Kulna, Volostul Nestoita⁠(d), Guvernoratul Podolia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Sovietică Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
editor asociat[*]
jurnalist Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiTiraspol
București
Chișinău Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba rusă Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist al Uniunii Sovietice  Modificați la Wikidata
StudiiInstitutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova[*]
Limbilimba română
limba rusă
Mișcare/curent literarrealism socialist  Modificați la Wikidata
Note
PremiiMedalia „Pentru apărarea Caucazului”[*]
Ordinul Steaua Roșie
Medalia pentru Merit în Luptă[*]
Ordinul Insigna de Onoare  Modificați la Wikidata

Lev Mironovici Barschi (în rusă Лев Миронович Барский; n. , Stara Kulna, Volostul Nestoita⁠(d), Guvernoratul Podolia, Imperiul Rus – d. , Chișinău, URSS) a fost un scriitor moldovean din Uniunea Sovietică, de origine evreu.

Lev Barschi s-a născut în satul transnistrean Culina Veche (parte în acea perioadă a Imperiului Rus, azi în Ucraina), într-o familie săracă de evrei ruși.[1] A studiat la o școală rurală, apoi și-a făcut studiile pedagogice la Balta, pe atunci capitală a RASS Moldovenești. Ulterior a lucrat ca profesor în mai multe școli rurale. Între anii 1931 și 1938 a colaborat cu ziarele din RASSM, unde a început să publice și povești. A fost membru al consiliului editorial al ziarului Plugarul Roșu. Prima colecție de povești, intitulată Către o viață nouă', a fost publicată în anul 1933 la Tiraspol.

În anul 1940, a absolvit Institutul Literar „Maxim Gorki” din Moscova. După ocuparea Basarabiei de către URSS, Barschi a ajuns secretar executiv al nou-formatei uniuni a scriitorilor din RSS Moldovenească.

În anul 1941 se înscrie în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.[2] În luna decembrie a aceluiași an este mobilizat în Armata Roșie pentru a lupta în Caucaz. Între anii 1945 și 1948 a locuit la București, fiind redactor al unui ziar sovietic în limba română. A fost ulterior (între anii 1950-1960) președinte al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldovenească.

Scriitorul a decedat la data de 11 decembrie 1974, la Chișinău. Fiul său, Valentin (1937-2013) a fost medic în Haifa, Israel.

Pe 25 iunie 1941, scriitorul Alexandru Terziman îi mărturisește lui Barschi intuiția sa că Germania Nazistă va câștiga războiul, deoarece are o armată mai bine echipată decât cea sovietică. În ziua următoare, Terziman este arestat și deportat la GULAG, unde va deceda în 1943. Se crede că Barschi a fost cel care l-a raportat pe Terziman autorităților sovietice.[3]

După începutul invaziei germano-române a URSS, fiind grav bolnav, poetul Nicolae Țurcanu l-a rugat pe Barschi să-l ajute să se evacueze, dar acesta a refuzat.[4] Țurcanu a rămas în Guvernământul Transnistriei, fiind tratat de autoritățile române, ceea ce va duce la marginalizarea sa completă de către mediul literar sovieto-moldovenesc.

  1. Подвиг народа, podvignaroda.ru
  2. Подвиг народа, podvignaroda.ru
  3. P, Ludmila (), Al. Terziman – poet (1894-1943) (în engleză), Chișinău, orașul meu
  4. Natura.md (), Drumul patimilor poetului Nicolae Țurcanu (în engleză), Natura.md