Lev Arțimovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Lev Arţimovici)
Lev Arțimovici

Lev Arțimovici pe o marcă poștală sovietică din 1974
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Moscova, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inventator
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Fizică-Matematică a Universității de Stat a Belarusului[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieFiziko-tehniceski institut imeni A. F. Ioffe RAN[*][[Fiziko-tehniceski institut imeni A. F. Ioffe RAN (research center within the Russian Academy of Sciences)|​]]
Naționalnîi issledovatelski țentr "Kurceatovski institut"[*][[Naționalnîi issledovatelski țentr "Kurceatovski institut" (Russian research institute dedicated to the development of nuclear energy)|​]]
Universitatea de Stat din Sankt Petersburg
Universitatea Națională de Cercetări Nucleare[*]
fiziceski fakultet MGU[*][[fiziceski fakultet MGU (Faculty of Moscow State University)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Stalin
Premiul de stat al URSS
Ordinul Lenin
Erou al Muncii Socialiste
Premiul Lenin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]
Stalinskaia premia 1-i stepeni[*][[Stalinskaia premia 1-i stepeni |​]]  Modificați la Wikidata

Lev Andreevici Arțimovici (n. 25 februarie 1909, Moscova - d. 1 martie 1973, Moscova) a fost un fizician sovietic, membru al Academiei de Științe a URSS din 1953, membru al Prezidiului Academiei de Științe a URSS din 1957, Erou al Muncii Socialiste.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Universitatea la Minsk (1928). În anii 1930 - 1944 a lucrat la Institutul fizico-tehnic din Leningrad al Academiei de Științe din URSS, cunoscut pe scurt ca Institutul Ioffe. Din anul 1944 lucrează la Institutul pentru energie atomică Kurceatov din Moscova, pentru proiectul sovietic al bombei atomice. Din 1951 până la moartea sa, în 1973, a fost șeful programului sovietic pentru energia nucleară de fuziune. Din anul 1947 a devenit profesor la Universitatea Lomonosov din Moscova.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Lucrările principale ale lui Arțimovici se referă la fizica atomică și nucleară și reacțiile termonucleare controlate. A condus și cercetări asupra fizicii electronilor rapizi. Rezultatele obținute de Arțimovici au confirmat strălucit teoria radiației de frânare a electronilor și mecanica cuantică. A avut de asemenea contribuții importante în domeniul opticii electronice. Împreună cu A.I. Alihanov și A.I. Alihanian, a demonstrat validitatea legii conservării impulsului în reacția de anihilare electron-pozitron (1936). În anul 1952 a descoperit radiația de neutroni a plasmei de temperatură înaltă, iar în anul 1956, studiind pinch-ul în gaze, a stabilit că neutronii implicați nu au origine termonuleară. Sub conducerea sa, a fost dezvoltată pentru prima dată în Uniunea Sovietică metoda electromagnetică de extracție a izotopilor. Începând din anul 1950, a condus un larg ciclu de experimente de fizica plasmei la temperaturi înalte, în legătură cu problema reacției de fuziune termonuclează controlată, colectivul său fiind primul care a obținut o reacție termonucleară în plasmă stabilă cuasistaționară. A fost cunoscut ca "tatăl instalației Tokamak", un reactor pentru reacția de fuziune. În anul 1968 Tokamak-4 a înregistrat primii neutroni termonucleari. Se spune că, fiind întrebat când va funcționa primul reactor termonuclear, ar fi răspuns: "Când omenirea va avea nevoie de el, poate cu puțin timp înainte de asta." Între 1963 și 1973, a fost vice-președintele Comitetului Sovietic Pugwash și președintele Comitetului Național al Fizicienilor Sovietici. A fost ales Membru Extern de Onoare al Academiei Americane de Arte și Științe în 1966 și unui crater de pe Lună i s-a dat numele său.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Reacții termonucleare dirijate. Ed. II, M. Fizmatgiz, 1963
  • Configurații cu plasmă de circuit închis, M., Nauka, 1969
  • Fizica elementară a plasmei, M., Ed. III, M., Atomizdat, 1969
  • Mișcarea particulelor elementare în câmpuri electrice și magnetice, Ed. II, M., Nauka, 1972 (în colaborare cu S.Iu. Lukianov)
  • Ce ar trebui să cunoască orice fizician despre plasmă, Ed. II, M.,Ed. II, Atomizdat, 1977
  • Fizica plasmei pentru fizicieni , M., Atomizdat, 1977
  • Opere selecte, M., Nauka, 1978

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Usp. Fiz. Nauk., 1973, vol. 110, p. 677
  • Academicianul Lev Andreevici Arțimovici, M., Ed. Znanie, 1975
  • Amintiri despre academicianul Lev Andreevici Arțimovici., M., Nauka, 1981

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.ras.ru/win/db/show_per.asp?P=.id-49579.ln-ru.dl-.pr-inf.uk-12  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Арцимович Лев Андреевич, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  3. ^ Lew Andrejewitsch Arzimowitsch, Brockhaus Enzyklopädie