Sari la conținut

Leul, Vrăjitoarea și dulapul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leul, Vrăjitoarea și dulapul

Ediție românească din 1993, tradusă ca Leul, Vrăjitoarea și garderoba
Informații generale
AutorClive Staples Lewis[1] Modificați la Wikidata
SubiectNarnia[*][[Narnia (fictional kingdom)|​]] Modificați la Wikidata
Genfantezie
ficțiune pentru copii[*]​ Modificați la Wikidata
SerieCronicile din Narnia
Ediția originală
Titlu original
The Lion, the Witch, and the Wardrobe
Limbaengleza britanică
limba engleză Modificați la Wikidata
Țara primei apariții Regatul Unit Modificați la Wikidata
Data primei apariții[1]
Cronologie
Prince Caspian[*][[Prince Caspian (fantasy novel by C. S. Lewis)|​]]
Prince Caspian[*][[Prince Caspian (fantasy novel by C. S. Lewis)|​]]
​]] {{{text}}}
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Leul, Vrăjitoarea și dulapul (în engleză The Lion, the Witch and the Wardrobe) este un roman de fantezie pentru copii din 1950, scris de C. S. Lewis. Este primul volum publicat al seriei Cronicile din Narnia (1950–1956), și cea mai citită și deținută lucrare din întreaga bibliografie a autorului britanic.[2] La fel ca și celelalte cronici, a fost ilustrată de Pauline Baynes, opera sa fiind păstrată în multe ediții ulterioare.[3][4]

Cea mai mare parte a romanului se desfășoară în Narnia, un tărâm pierdut al animalelor vorbitoare și al creaturilor mitice. Începutul acțiunii se petrece în Anglia, unde patru frați sunt mutați într-o casă mare și veche de la țară, în urma evacuărilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mezina Lucy descoperă Narnia prin intermediul unui dulap dintr-o cameră nefolosită, aducându-și cei trei frați mai mari în cea de-a treia vizită fabuloasă. Tinerii par să fie destinați pentru a împlini o veche profeție, și se trezesc în aventura de a salva Narnia și propriile vieți.

Lewis a dedicat cartea finei sale, Lucy Barfield. Ea era fiica lui Owen Barfield, prietenul și consilierul autorului.[5] În 2003, Leul, Vrăjitoarea și dulapul a ocupat locul nouă în sondajul The Big Read al BBC.[6] Revista Time a inclus romanul în lista celor 100 de cele mai bune cărți pentru tineri din toate timpurile,[7] precum și în lista celor 100 de cele mai bune romane în limba engleză publicate după 1923.[8]

Personaje principale

[modificare | modificare sursă]
Frații Pevensie și Profesorul
  • Lucy este cea mai mică dintre cei patru frați. Din anumite puncte de vedere, ea este personajul principal al poveștii. Este prima care descoperă tărâmul Narniei, în care pătrunde din greșeală când intră într-un dulap în timp ce explorează casa Profesorului.
  • Edmund este penultimul dintre cei patru frați. Are o relație tensionată cu fratele și surorile sale. Este cunoscut ca fiind un mincinos, și o hărțuiește adesea pe Lucy.
  • Susan este sora cea mare. Ea nu crede în întregul tărâm al Narniei până când nu ajunge să îl viziteze.
  • Peter este cel mai mare dintre frați. El rezolvă cu înțelepciune disputele dintre fratele și surorile sale mai mici, mustrându-l adesea pe Edmund pentru atitudinea sa. La rândul său, Peter nu crede poveștile lui Lucy despre Narnia, până la propria vizită.
  • Profesorul este un domn bătrân și amabil care îi găzduiește pe copii când sunt evacuați din Londra. El este primul care crede că Lucy a vizitat într-adevăr tărâmul Narniei. Încearcă să-i convingă pe ceilalți în mod logic că mezina nu a inventat nimic.
În Narnia
Aslan, Marele Leu
Vrăjitoarea Albă sau Jadis, conducătoarea tirană a Narniei
  • Leul Aslan este regele de drept al Narniei și al altor tărâmuri magice. Ca „fiu al Împăratului-de-dincolo-de-Mare” (aluzie la Dumnezeu Tatăl), el este creatorul atotputernic al Narniei. Lewis a dezvăluit că l-a imaginat pe Aslan ca pe un portret, deși nu unul alegoric, al lui Hristos.[9]
  • Vrăjitoarea Albă este regina autoproclamată a tărâmului și antagonista principală a poveștii. Domnia ei a făcut ca iarna din Narnia să dureze la nesfârșit. Ea se teme de împlinirea unei profeții care spune că „doi fii ai lui Adam și două fiice ale Evei” o vor învinge.
  • Faunul Tumnus este primul individ pe care Lucy îl întâlnește în Narnia. Tumnus se împrietenește cu Lucy, în ciuda ordinului Vrăjitoarei Albe de a-i denunța pe toți oamenii pe care îi găsește.
  • Soții Castor sunt prietenii rozători și semiacvatici ai lui Tumnus. Ei îi găzduiesc pe Peter, Susan și Lucy în Narnia, și îi conduc la Aslan.

Rezumat

[modificare | modificare sursă]
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Peter, Susan, Edmund și Lucy Pevensie sunt evacuați din Londra în 1940, pentru a scăpa de Blitz, și trimiși să locuiască cu Profesorul într-o casă mare din ruralul englezesc. În timp ce explorează casa, Lucy intră într-un dulap și descoperă lumea magică a Narniei. Aici, ea îl întâlnește pe faunul Tumnus, căruia i se adresează cu „domnule Tumnus”. Acesta o invită pe Lucy în peștera lui la ceai, și îi mărturisește că intenționa să o denunțe Vrăjitoarei Albe, falsa conducătoare a Narniei, care ține tărâmul într-o iarnă perpetuă, dar se căiește și o conduce înapoi acasă. Deși frații lui Lucy nu cred inițial povestea ei despre Narnia, Edmund o urmează în dulap, se trezește într-o zonă separată a Narniei, și o întâlnește pe Vrăjitoarea Albă. Aceasta îl răsfață pe băiat cu rahat, și îl convinge să-și aducă frații la ea, promițându-i că îl va numi prinț. Edmund se reunește cu Lucy, și se întorc acasă. Cu toate acestea, el neagă existența Narniei în fața lui Peter și Susan, după ce află de la Lucy motivațiile Vrăjitoarei Albe.

La scurt timp după aceea, toți cei patru copii intră împreună în Narnia, dar descoperă că Tumnus a fost arestat pentru trădare. Copiii se împrietenesc cu domnul și doamna Castor, care le povestesc despre o profeție conform căreia domnia Vrăjitoarei Albe se va sfârși când „doi Fii ai lui Adam și două Fiice ale Evei” vor sta pe cele patru tronuri din Cair Paravel, și că adevăratul stăpân al Narniei – un mare leu numit Aslan – se întoarce după mai mulți ani de absență, și se va duce la Masa de Piatră. Edmund se strecoară în castelul Vrăjitoarei Albe, unde găsește o curte plină cu acuzați transformați în statui de piatră. El îi raportează întoarcerea lui Aslan Vrăjitoarei Albe, care pornește cu tânărul spre Masa de Piatră, și ordonă execuția fraților lui și a familiei de castori. Realizând unde s-a dus Edmund, soții rozători îi conduc pe copii să se întâlnească cu Aslan la Masa de Piatră. Pe drum, ei dau peste pe Moș Crăciun, care fusese ținut departe de Narnia de magia Vrăjitoarei, iar acesta le lasă grupului cadouri magice, inclusiv arme.

Între timp, Vrăjitoarea Albă și acoliții ei își dau seama că zăpada se topește, și că trebuie să abandoneze sania.

Copiii și castorii ajung la Masa de Piatră, și se întâlnesc cu Aslan și armata sa. Maugrim, căpitanul lupilor Vrăjitoarei Albe, se apropie de tabără și o atacă pe Susan, dar este ucis de Peter. Vrăjitoarea Albă sosește și negociază cu Aslan, invocând „Vraja Profundă din zorii timpului”, care îi dă dreptul să-l ucidă pe Edmund pentru trădarea sa. Aslan vorbește singur cu Vrăjitoarea, și, la întoarcere, anunță că aceasta a renunțat la dreptul său asupra vieții băiatului. Aslan și adepții săi mută apoi tabăra în pădurea din apropiere. În acea seară, Susan și Lucy îl urmăresc în secret pe Aslan până la Masa de Piatră. Ele privesc de la distanță cum Vrăjitoarea îl omoară pe Aslan, așa cum au convenit în pactul lor de a-l cruța pe Edmund. A doua zi dimineață, Aslan este înviat de „Vraja și mai Profundă de dinainte de zorii timpului”, care are puterea de a inversa moartea dacă un nevinovat este dispus să ia locul unui trădător. Aslan le duce pe fete la castelul Vrăjitoarei și îi învie pe acuzații pe care aceasta îi transformase în piatră. Izbăviții se alătură forțelor armate care luptă împotriva ei. Armata narniană învinge, iar Aslan o ucide pe Vrăjitoare. Copiii Pevensie sunt apoi încoronați regi și regine ai Narniei la Cair Paravel.

După o domnie lungă și fericită, copiii Pevensie, acum adulți, pornesc în căutarea Cerbului Alb, despre care se spune că îndeplinește dorințele celor care îl prind. Cei patru ajung la stâlpul cu felinar care marchează intrarea în Narnia, și, uitând de acesta, trec fără să vrea prin dulap și se întorc în Anglia; sunt din nou copii, fără ca timpul să fi trecut de la plecarea lor. Ei povestesc întâmplarea Profesorului, care îi crede, și îi asigură că se vor întoarce într-o zi în Narnia, când se vor aștepta mai puțin.

Scriere

[modificare | modificare sursă]
C. S. Lewis circa 1957

Lewis a descris originea romanului Leul, Vrăjitoarea și dulapul într-un eseu intitulat „Totul a început cu o imagine”:[10]

„Totul a început cu imaginea unui faun care purta o umbrelă și niște colete într-o pădure înzăpezită. Această imagine îmi rămăsese în minte încă de când aveam vreo 16 ani. Apoi, într-o zi, când aveam vreo 40 de ani, mi-am spus: «Hai să încercăm să scriem o poveste despre asta».”

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, mulți copii britanici au fost evacuați din Londra și din alte orașe în mediul rural pentru a scăpa de bombardamentele Germaniei naziste. La 2 septembrie 1939, trei eleve, Margaret, Mary și Katherine,[11][12] au venit să locuiască la The Kilns în Risinghurst, casa lui Lewis situată la 3 mile (4,8 km) est de centrul orașului Oxford. Lewis a sugerat mai târziu că această experiență i-a schimbat percepția asupra copiilor, iar la sfârșitul lunii septembrie a început să scrie o poveste pentru copii pe o foaie rătăcită, care s-a păstrat ca parte a unui alt manuscris.[13]

Elementul narativ al intrării într-o lume nouă prin dosul unui dulap îi venise cu siguranță în minte lui Lewis încă din 1946, când l-a folosit pentru a descrie prima sa întâlnire cu poezia de calitate:

„Nu simțeam nici pe departe că aș fi obținut o plăcere mai mare sau de o calitate mai bună decât cea pe care o cunoșteam deja. Era mai degrabă ca și cum un dulap pe care îl prețuisem până atunci doar ca loc pentru a agăța hainele, s-ar fi dovedit într-o zi, când i-am deschis ușa, a conduce către Grădina Hesperidelor...[14]”

Bazându-se pe poemul „Planetele” scris de Lewis, cercetătorul Michael Ward de la Universitatea Oxford a promovat ideea conform căreia conținutul celor șapte Cronici din Narnia a fost modelat după cele șapte planete clasice din astrologie, Leul, Vrăjitoarea și dulapul fiind asociată cu Jupiter.[15]

Recepție

[modificare | modificare sursă]

Lewis s-a delectat foarte mult scriind Leul, Vrăjitoarea și dulapul, și s-a apucat de Prințul Caspian la scurt timp după primul roman. A terminat continuarea la sfârșitul anului 1949, la mai puțin de un an după cartea inițială. Leul, Vrăjitoarea și dulapul a avut puțini cititori în 1949, și nu a fost publicată decât la sfârșitul anului 1950, așa că entuziasmul său inițial nu a provenit din recepția favorabilă a publicului.[16]

Deși Lewis este cunoscut astăzi, datorită poveștilor din Narnia, ca un scriitor de succes pentru copii, reacția inițială a criticilor a fost rezervată. La acea vreme, poveștile pentru copii realiste erau la modă; fantezia și basmele erau considerate indulgențe, potrivite doar pentru cititori foarte tineri și potențial dăunătoare pentru copiii mai mari, împiedicându-le chiar capacitatea de a se raporta la viața de zi cu zi. Unii critici au considerat povestea prea moralistă, iar elementele creștine ca fiind încercări exagerate de a îndoctrina copiii. Alții erau îngrijorați că numeroasele incidente violente ar putea speria copiii.[17]

Editorul lui Lewis, Geoffrey Bles, se temea că poveștile din Narnia nu se vor vinde, și că ar putea afecta reputația lui Lewis și vânzările celorlalte cărți ale sale. Cu toate acestea, Leul, Vrăjitoarea și dulapul și continuările sale au devenit foarte populare în rândul tinerilor cititori, iar editorul a fost în curând dornic să publice și alte povești din Narnia.[18] În prezent, traducerile au depășit 47 de limbi străine.[19]

În 2003, Leul, Vrăjitoarea și dulapul a fost clasată pe locul 9 în sondajul BBC The Big Read. În 2005, a fost inclusă în lista revistei Time a celor mai bune 100 de romane în limba engleză publicate din 1923.[20] Pe baza unui sondaj online din 2007, Asociația Națională pentru Educație din SUA a inclus-o în lista „Cele mai bune 100 de cărți pentru copii recomandate de profesori”.[21] În 2012, a fost clasată pe locul cinci în clasamentul celor mai bune romane pentru copii din toate timpurile, publicat de revista lunară americană School Library Journal.[22]

Un sondaj realizat în 2012 de Universitatea din Worcester a stabilit că era a doua cea mai citită carte de către adulții din Regatul Unit în copilărie, după Alice în Țara Minunilor.[23]

Teme și interpretări

[modificare | modificare sursă]
Torturarea lui Aslan a fost intens comparată cu Patimile și sacrificiul lui Iisus Hristos.

Una dintre temele cele mai importante din cartea lui C. S. Lewis este creștinismul.[24] Diverse aspecte ale personajelor și evenimentelor din roman reflectă idei biblice din creștinism. Leul Aslan este unul dintre cele mai clare exemple, moartea sa fiind foarte similară cu cea a lui Iisus Hristos. Deși mulți cititori au făcut această legătură, Lewis a negat că temele abordate au fost intenționate, spunând că a totul a început cu imaginarea personajelor, iar restul a venit de la sine în timpul procesului de scriere.[25] Deși Lewis a negat că a vrut să scrie un roman strict teologic, a recunoscut că acesta ar putea ajuta copiii mici să accepte creștinismul în viața lor când vor fi mai mari:[26]

„Cărțile din seria Narnia nu sunt atât alegorii, cât presupuneri. Să presupunem că ar exista o lume numită Narnia, și că, la fel ca a noastră, aceasta ar avea nevoie de mântuire. Ce fel de întrupare și patimă ar trebui să îndure Hristos acolo?[27]”

Povestea principală este o aluzie a răstignirii lui Hristos: Aslan se sacrifică pentru Edmund, un trădător care ar merita moartea, la fel cum creștinii cred că Iisus s-a sacrificat pentru păcătoși. Aslan este ucis pe Masa de Piatră, evocând Legea lui Moise, care se rupe când el învie, simbolizând înlocuirea justiției stricte a Legii Vechiului Testament cu harul mântuitor și iertarea acordată pe baza ispășirii substitutive, conform teologiei creștine.[28]

În aceeași manieră în care Narnia este prinsă într-o iarnă fără sfârșit, mitologia nordică descrie o „mare iarnă”, cunoscută sub numele de „Fimbulwinter”, despre care se spune că precede Ragnarök. Capturarea lui Edmund de către Vrăjitoarea Albă amintește de seducerea și închiderea lui Kai de către Crăiasa zăpezii în povestea cu același nume a lui Hans Christian Andersen.[29]

Eliberarea trupului lui Aslan de pe Masa de Piatră amintește de o scenă din povestirea lui Edgar Allan Poe, „Hruba și pendulul”, în care un prizonier este eliberat când șobolanii îi rod frânghiile.[30] În cartea ulterioară, Prințul Caspian, ca răsplată pentru faptele lor, șoarecii au căpătat aceeași inteligență și abilitate de a vorbi ca și celelalte animale din Narnia.[31]

Adaptări

[modificare | modificare sursă]

Film

[modificare | modificare sursă]

În 2005, povestea a fost adaptată pentru un lungmetraj, coprodus de Walt Disney Pictures și Walden Media.[32] Au urmat încă două filme: Cronicile din Narnia: Prințul Caspian (2008) și Cronicile din Narnia: Călătorie pe mare cu Zori-de-Zi (2010), cel din urmă fiind produs de 20th Century Fox în locul Disney.[33][34]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  2. ^ „Lewis, C. S. 1898-1963 (Clive Staples) [WorldCat Identities]”. WorldCat. Accesat în . 
  3. ^ „Bibliography: The Lion, the Witch and the Wardrobe”. ISFDB. Accesat în . 
  4. ^ "The lion, the witch and the wardrobe; a story for children" (first edition). Library of Congress Catalog Record.
    "The lion, the witch and the wardrobe; a story for children" (first U.S. edition). LCC record. Retrieved 2012-12-09.
  5. ^ Schakel 2002 p. 75
  6. ^ „The Big Read - Top 100 Books”. BBC. . Accesat în . 
  7. ^ „100 Best Young-Adult Books”. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „100 best English-language novels published since 1923”. Time. Accesat în . 
  9. ^ Letter to Anne Jenkins, 5 March 1961, in Hooper, Walter (). The Collected Letters of C. S. Lewis, Volume III. HarperSanFrancisco. p. 1245. ISBN 978-0-06-081922-4. 
  10. ^ Lewis (1960). "It All Began with a Picture". Radio Times. 15 July 1960. In Hooper (1982), p. 53.
  11. ^ Ford, p. 106.
  12. ^ „"Of Other Worlds", by C. S. Lewis"” (PDF). Wayback Machine. . Arhivat din original (PDF) la . [referință neconformată]
  13. ^ Edwards, Owen Dudley (). British Children's Fiction in the Second World War. p. 129. ISBN 978-0-7486-1650-3. ‬
  14. ^ Lewis (1946), "Different Tastes in Literature". In Hooper (1982), p. 121.
  15. ^ Ward, Michael (). Planet Narnia: the seven heavens in the imagination of C.S. Lewis. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-531387-1. ‬
  16. ^ Veith, pp. 11–12.
  17. ^ Veith, p. 12.
  18. ^ Veith, p. 13.
  19. ^ GoodKnight, Glen H. "Translations of The Chronicles of Narnia by C.S. Lewis" Arhivat în , la Wayback Machine. (index). Narnia Editions & Translations (inklingsfocus.com). Updated 3 August 2010. Confirmed 2012-12-10.
  20. ^ Grossman, Lev (). „All-TIME 100 Novels: The Lion, The Witch and the Wardrobe”. Time. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ National Education Association (). „Teachers' Top 100 Books for Children”. Accesat în . 
  22. ^ Bird, Elizabeth (). „Top 100 Chapter Book Poll Results”. A Fuse #8 Production. Blog. School Library Journal (blog.schoollibraryjournal.com). Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Top ten books parents think children should read”. The Telegraph. . Accesat în . 
  24. ^ Jackson, Ruth (). „The CS Lewis podcast” (Podcast). Premier Christian Radio. Accesat în . 
  25. ^ Schakel, Peter J. (). „Hidden Images of Christ in the Fiction of C. S. Lewis”. Studies in the Literary Imagination. Project Muse. 46 (2): 1–18. doi:10.1353/sli.2013.0010. ISSN 2165-2678. 
  26. ^ Russell, James (). „Narnia as a Site of National Struggle: Marketing, Christianity, and National Purpose in The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe”. Cinema Journal (în engleză). 48 (4): 59–76. doi:10.1353/cj.0.0145. ISSN 1527-2087. 
  27. ^ James E. Higgins. "A Letter from C. S. Lewis". The Horn Book Magazine. October 1966. Archived 2012-05-24. Retrieved 2015-10-17.
  28. ^ Lewis, C. S. (). The Collected Letters of C.S. Lewis, Volume 3: Narnia, Cambridge, and Joy, 1950 - 1963. Zondervan. p. 497. ISBN 978-0-06-081922-4. 
  29. ^ „No sex in Narnia? How Hans Christian Andersen's "Snow Queen" problematizes C. S. Lewis's The Chronicles of Narnia”. Free Online Library (thefreelibrary.com). Accesat în . 
  30. ^ Aesop's Fables by Aesop. . Accesat în – via Project Gutenberg. 
  31. ^ Prince Caspian, Chapter 15.
  32. ^ Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe Disney, Retrieved May 27, 2022
  33. ^ Josh Friedman (). „'Prince Caspian' will rule at the box office”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  34. ^ „Fox Goes to Narnia”. IGN. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Leul,_Vrăjitoarea_și_dulapul&oldid=17425045