Sari la conținut

Les Baux-de-Provence

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Les Baux-de-Provence
—  comună în Franța  —

Drapel
Drapel		Stemă
Stemă
Map
Les Baux-de-Provence (Franța)
Poziția geografică în Franța
Coordonate: 43°44′38″N 4°47′43″E ({{PAGENAME}}) / 43.743888888889°N 4.7952777777778°E43.743888888889; 4.7952777777778
Țară Franța
public institution of intermunicipal cooperation with own taxation[*][[public institution of intermunicipal cooperation with own taxation (type of intermunicipal structure in France with an indirectly elected governing council)|​]]communauté de communes Vallée des Baux-Alpilles[*][[communauté de communes Vallée des Baux-Alpilles (community of communes)|​]]
ArondismentArondismentul Arles
canton français[*][[canton français (French electoral constituency of a departement (starting March 2015))|​]]canton de Salon-de-Provence-1[*][[canton de Salon-de-Provence-1 (canton of France)|​]]
Entitate administrativ-teritorială francezăFranța metropolitană
Regiune Provența-Alpi-Coasta de Azur
Departament al FranțeiBouches-du-Rhône
Suprafață[1]
 - Total18,07 km²
Altitudine[4]169 m.d.m.
Populație (2022)
 - Total262 locuitori
Fus orarUTC+1
Cod poștal13520[2]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Poziția localității Les Baux-de-Provence
Poziția localității Les Baux-de-Provence
Poziția localității Les Baux-de-Provence
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Les Baux-de-Provence este o comună franceză situată în departamentul Bouches-du-Rhône, în regiunea Provence-Alpes-Côte d'Azur.

Situat în masivul Alpilles, satul Les Baux este astăzi în principal un sit turistic, mai degrabă decât un loc de viață. Este membru al asociației Les Plus Beaux Villages de France („Cele mai frumoase sate din Franța”) și primește peste un milion și jumătate de vizitatori pe an[5].

Geografie

[modificare | modificare sursă]
Map
Poziția comunei

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Comuna este organizată în jurul unui sat situat pe un pinten stâncos, la începutul unui platou — primul contrafort al lanțului Alpilles — care domină cu 200 m câmpia din jur.

Comuna este dominată de o vastă fortăreață, Castelul Les Baux[6], astăzi în ruine, care oferă o panoramă largă asupra câmpiilor din sud, spre Arles și către apropiata Camargue.

Comune limitrofe

[modificare | modificare sursă]
Saint-Étienne-du-Grès Saint-Rémy-de-Provence
Fontvieille Maussane-les-Alpilles
Paradou Maussane-les-Alpilles Maussane-les-Alpilles

Hidrografie

[modificare | modificare sursă]

Datorită reliefului său, masivul Alpilles este străbătut de numeroase pâraie numite „gaudres”. Un gaudre (din provensalul gaudre: „pârâu mic”) desemnează un curs de apă adesea sec vara și cu un debit redus în restul anului. Principalele gaudres ale comunei sunt gaudre du Trible, a cărui sursă se află la nord de sat, gaudre du mas de Chevrier, care se varsă în gaudre d'Auge — aflat de asemenea pe teritoriul comunei, la vest de localitate — și gaudres de Verpetières și d'Entreconque, la est de sat.

Climă

[modificare | modificare sursă]

În 2010, clima comunei a fost clasificată ca tipic mediteraneană, conform unui studiu realizat de CNRS, bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000[7]. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, conform căreia comuna se află într-o zonă cu climat mediteranean, în regiunea climatică Provence, Languedoc-Roussillon. Aceasta este caracterizată de precipitații reduse vara, o foarte bună expunere la soare (2.600 ore/an), veri calde (21,5 °C), un aer foarte uscat vara și sec în toate anotimpurile, vânturi puternice (cu o frecvență de 40-50 % a vânturilor > 5 m/s) și puține cețuri[8].

Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 14,3 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17,6 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 665 mm, cu 5,4 zile de precipitații în ianuarie și 2,3 zile în iulie[7]. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică situată în comuna Eyragues la 11 km distanță în linie dreaptă[9], este de 15,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 631,8 mm[10][11].

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022[12].

Mistralul

[modificare | modificare sursă]

Mistralul bate puternic dinspre nord sau nord-vest, în special iarna și primăvara. Masivul Alpilles deviază vântul, dar acesta suflă la Les Baux aproape la fel de puternic ca în nordul lanțului. Mistralul bate puternic în medie 100 de zile pe an și slab 83 de zile, ceea ce înseamnă că rămân doar 182 de zile fără vânt pe an[13].

Se disting două tipuri de mistral: „mistralul alb”, care degajă complet cerul și accentuează luminozitatea, și „mistralul negru”, mai rar, care este însoțit de ploaie[14].

Clima regiunii Salon-de-Provence (1960–1991)[15]
Lună ian. feb. mar. apr. mai iun. iul. aug. sep. oct. nov. dec. Anual
Temperatura minimă medie (°C) 1,1 2,1 3,9 6,6 9,9 13,6 16,2 15,7 13,2 9,5 4,9 1,9 8,2
Temperatura medie (°C) 5,7 7 9,2 12 15,7 19,5 22,5 21,9 19 14,8 9,5 6,3 13,6
Temperatura maximă medie (°C) 10,3 11,8 14,5 17,5 21,6 25,5 28,8 28,1 24,8 20,1 14,1 10,8 19
Precipitații (mm) 49,7 56,7 47,5 52,7 46,9 32,2 18,9 36,7 50,3 88,6 59,3 54,1 593,8
Umiditate relativă (%) 75 73 68 67 67 65 61 64 72 76 77 77 70

Floră și faună

[modificare | modificare sursă]

Faună

[modificare | modificare sursă]

Numeroase specii de animale cuibăresc în masivul Alpilles și pot fi observate ocazional pe teritoriul comunei Les Baux-de-Provence. Cea mai cunoscută este acvila lui Bonelli, specie protejată, la fel ca vulturul hoitar, șoimul și buha mare[16].

Stâncile aride adăpostesc o specie de șopârlă emblematică pentru masivul Alpilles, șopârla ocellată, considerată și ea o specie amenințată și protejată[16].

Specii vegetale protejate, precum ghiocelul de baltă (Leucojum aestivum) sau heliantemul cu frunze de Marum (Helianthemum lavandulaefolium), pot fi întâlnite acolo, în fundul văilor.

Șopârla ocellată
Acvila lui Bonelli
Vulturul hoitar
Șoimul
Buha mare

Specii vânate

[modificare | modificare sursă]

Teritoriul comunei Les Baux, în special văile sale, adăpostește numeroase mamifere. Mistrețul este foarte răspândit, iar populația sa este în creștere. În schimb, numărul iepurilor de câmp și al iepurilor domestici este în scădere. Cauza pare a fi epidemia de mixomatoză din 1953, care a decimat populațiile, urmată, începând cu sfârșitul secolului al XX-lea, de VHD-ul viral (boala hemoragică virală), care contribuie la diminuarea speciei. Rărirea rozătoarelor ar putea reprezenta, pe termen lung, o problemă pentru supraviețuirea speciilor de păsări răpitoare care se hrănesc cu acestea.

Alte specii de animale

[modificare | modificare sursă]

Nu se poate vorbi despre fauna din Les Baux fără a menționa specii precum vulpea, viezurele european, jderul de piatră, precum și popândăul sau șoarecele de câmp. Numeroase specii de lilieci își au cuibul aici.

Floră

[modificare | modificare sursă]

Flora din Les Baux este, în mare parte, xerică și mediteraneeană. Botanistul Bernard Girerd a identificat aici 800 de specii vegetale în anul 1992[17]. În afară de măslin, caracteristic peisajului din zona Maussane, se remarcă prezența arborelui de liliac sălbatic (Celtis), a stejarului kermès pitic și a scorușului de munte.

Urbanism

[modificare | modificare sursă]

Tipologie

[modificare | modificare sursă]

La 1 ianuarie 2024, Les Baux-de-Provence este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate pe șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice)[n 1][18][19][20] în 2022. Aceasta este situată în afara unităților urbane[21] și nu se află sub influența unei zone metropolitane urbane[22][23].

Utilizarea terenului

[modificare | modificare sursă]

Conform bazei de date europene Corine Land Cover (CLC), utilizarea terenurilor în comuna Les Baux-de-Provence în 2018 era marcată de predominanța terenurilor agricole, care reprezentau 69,9% din suprafață, o proporție identică cu cea din 1990. Distribuția detaliată a terenurilor în 2018 era următoarea: zonele cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă ocupă 40,0 % din suprafața comunei, pădurile 24,1 %, culturile permanente 23,8 %, zonele agricole eterogene 6,8 %, spațiile verzi artificializate neagricole 2,6 %, iar zonele urbanizate 2,5 %[24].

Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).

Căi de comunicație și transporturi

[modificare | modificare sursă]
Les Baux se află în inima masivului Alpilles.

Comuna este deservită de:

Gara din Arles se află la 17 km vest de comună, iar gara Avignon TGV la 28 km nord.

La aproximativ treizeci de kilometri spre nord se află aeroportul Avignon – Caumont. În direcția sudică, este aeroportul Marseille Provence.

Toponimie

[modificare | modificare sursă]

Numele Baux-de-Provence provine din occitanul bauç (’baws), conform normei clasice, iar în provensală baus, conform normei mistraliene, și înseamnă „în abrupt”, „stâncă” sau „versant stâncos”. Această rădăcină se regăsește și în alte toponime, precum baou de Saint-Jeannet.

Potrivit istoricului britanic Edward Gibbon, „Baux” ar proveni dintr-o evoluție a termenului „Balthes” (care înseamnă „îndrăzneț” în gotică), numele unei ilustre familii nobile vizigote, care s-ar fi tras din zeul Gaut.

Printr-un decret din 7 august 1958, publicat în Journal officiel pe 12 august 1958, cu efect din 13 august 1958, La Baux devine Les Baux-de-Provence[21]. În occitană provensală, comuna se numește Lei Bauç de Provènça conform normei clasice sau Li Baus de Prouvènço conform normei mistraliene.

Bauxita, minereul de aluminiu, își trage numele de la această comună, unde a fost exploatată pentru prima dată.

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Preistorie și Antichitate

[modificare | modificare sursă]
Reconstrucție a unei catapulte.
Reconstitution d'un trebuchet.

Capacitățile defensive ale așezării din Les Baux au făcut ca acest loc să fie, încă din cele mai vechi timpuri, atractiv pentru locuirea umană. Urme de locuire au fost descoperite și datate din jurul anului 6000 î.Hr., cum este cazul grotei Costapéra, descoperită în 1928, care adăpostea o înmormântare colectivă din Epoca Bronzului timpuriu[25].

Locul a fost folosit de celți ca fortificație sau oppidum în jurul secolului al II-lea î.Hr. Totuși, cartiere periferice ale castrum-ului s-au dezvoltat foarte devreme, precum cel al Trémaïé[26]. Trecerea din oppidum-ul de la Les Baux către câmpia din nordul masivului Alpilles se făcea pe un drum protoistoric care, prin valea Laval, ducea spre orașul Glanon, ce va purta mai târziu numele de Glanum[27].

În timp ce Protoistoria este puternic marcată de pastoralism și agricultură în masivul Alpilles, se extrage piatră de calcar din carierele din jurul localității Les Baux, unde a fost descoperat un atelier datând de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului I î.Hr[26]. În a doua parte a primei epoci a fierului (secolele VII–VI î.Hr.), populația devine sedentară și începe să construiască locuințe durabile. Castrum-ul se organizează asemenea unui sat, cu străzi și case lipite unele de altele[27]. Procesul de instalare permanentă trebuie pus în legătură cu intensificarea schimburilor economice cu comercianții mediteraneeni[27]. În schimbul produselor de lux, locuitorii Alpilles-ului produc cereale și trec de la o stare de autarhie la o adevărată economie de schimb[27]. În secolele următoare, populația din Alpilles scade considerabil: factorul principal este reprezentat de factorul de atracție a coloniei comerciale grecești din Arles, care atrage mulți locuitori din întreaga regiune[27].

Evul Mediu

[modificare | modificare sursă]

În Evul Mediu, Les Baux a devenit fortăreața principală a unui domeniu feudal care controla 79 de orașe și sate din împrejurimi. Fortăreața a fost construită între secolele al XI-lea și al XIII-lea pe o suprafață vastă de șapte hectare. Prinții de Baux au controlat o mare parte a Provence timp de mulți ani și au câștigat o reputație puternică în regiune. Ei pretindeau că descind din regele mag Baltazar, adăugând pe stema lor o stea de argint cu șaisprezece raze, pentru a aminti de steaua care, potrivit Evangheliei, i-a călăuzit pe cei trei magi spre Betleem. Deviza lor era: „La întâmplare, Baltazar.”

Cetate medievală situată la granița dintre Languedoc, Comtat Venaissin și Provence, fortăreața a avut o istorie militară agitată și a fost ținta multor asedii. Impunătorul donjon care domină și astăzi peisajul amintește de importanța acestui castel, râvnit de mulți în Evul Mediu.

În secolul al XII-lea, prinții din Baux au fost nevoiți să se supună conților de Provence din dinastia de Barcelona, în urma războaielor baussenques. Marele castel a început atunci să fie cunoscut pentru curtea sa cultivată și cavalerescă. Domeniul a luat sfârșit în cele din urmă în secolul al XV-lea, odată cu moartea ultimei prințese din Baux.

Moartea reginei Ioana I declanșează o criză de succesiune în fruntea comitatului Provence⁠(d), orașele Uniunii din Aix (1382–1387) susținându-l pe Carol de Duras împotriva lui Ludovic I de Anjou. Regele Franței, Carol al VI-lea, intervine și îl trimite pe seneșalul de Beaucaire, Enguerrand d’Eudin, de partea căruia trece Guillaume-Roger de Turenne. Les Baux, aflat în posesia acestuia din urmă, rămâne astfel neutră la începutul conflictului, pentru ca spre sfârșitul deceniului să se alăture taberei angevine[28].

Vechiul Regim

[modificare | modificare sursă]

Baux, la fel ca și Provence, sunt atunci atașate coroanei Franței. Sub autoritatea familiei Manville, satul devine un centru al protestantismului și chiar încearcă o revoltă împotriva coroanei. În 1631, sătui să fie ținta represiunilor, locuitorii negociază cu autoritățile răscumpărarea teritoriului castelului și dreptul de a demantela fortificațiile, care serveau drept refugiu pentru răzvrătiți. Ludovic al XIII-lea consimte la aceasta la 5 august[29].

În 1642, orașul este oferit familiei Grimaldi sub forma unui marchizat, creat în favoarea lui Hercule de Grimaldi, principe de Monaco (1642–1780). Titlul de marchiz de Baux este acordat tradițional moștenitorului tronului monegasc. Fiul actualului prinț de Monaco, Albert al II-lea, Jacques de Monaco, poartă printre numeroasele sale titluri și pe cel de marchiz de Baux.

Perioada contemporană

[modificare | modificare sursă]

În 1822, geologul Pierre Berthier descoperă bauxită în zonă. Minereul este apoi exploatat intens până la epuizarea sa, la sfârșitul secolului al XX-lea. Satul primește de asemenea vizita multor mari pictori, printre care Vincent Van Gogh[30], René Seyssaud și Pablo Picasso. Artistul tipograf și gravor Louis Jou își instalează atelierul la Les Baux (în prezent Fundația Louis Jou), de unde vor ieși lucrări splendide. El îi găzduiește la el pe prietenii săi, printre care și scriitorul André Suarès, care „se îndrăgostește” de acest loc și dorește să fie înmormântat aici. Mormântul său, precum și cel al lui Louis Jou, pot fi văzute în micul cimitir aflat la poalele castelului.

Populația și societatea

[modificare | modificare sursă]

Date demografice

[modificare | modificare sursă]

Evoluția numărului de locuitori este cunoscută prin recensămintele populației efectuate în comuna respectivă începând din 1793. Pentru comunele cu mai puțin de 10 000 de locuitori, un recensământ al întregii populații este realizat la fiecare cinci ani, populațiile legale pentru anii intermediari fiind estimate prin interpolare sau extrapolare[31]. Pentru comuna respectivă, primul recensământ exhaustiv în cadrul noului dispozitiv a fost realizat în 2004[32].

În 2022, comuna număra 262 locuitori[n 2], în scădere cu -27,42 % față de 2016 (Bouches-du-Rhône: +2,48 %, Franța fără Mayotte: +2,11 %).

Demografia în Les Baux-de-Provence (Sursa : EHESS[33], INSEE[34][35][36])
An 17931821184118561876188619011921193619621982200620142022
Populație 3 531506495412360367355216198253433381420262

Cultură și patrimoniu

[modificare | modificare sursă]

Locuri și monumente

[modificare | modificare sursă]

Patrimoniu civil

[modificare | modificare sursă]
Castelul
Post Tenebras Lux
Capela Saint-Blaise
Capela Saint-Blaise
  • Muzeul Santonilor: colecții de santoni[n 3] din secolul al XVII-lea până în prezent, situat în fostul corp de gardă din secolul al XVI-lea.
  • Castelul Les Baux și zidurile sale de apărare, proprietate a comunei Les Baux[6].
  • Muzeul castelului din Les Baux, amenajat în fosta Maison de la Tour de Braü, o clădire din secolul al XV-lea, care prezenta istoria localității Les Baux-de-Provence. Acest muzeu a fost înlocuit de un magazin, din care a mai rămas doar o machetă a castelului în perioada medievală.
  • Mașini de război reconstituite: mai multe trebuchete, o balistă și un berbec. Din 1 aprilie 2007, trei noi catapulte li s-au alăturat: cel mai mare trébuchet din Franța (16 metri înălțime), o bricole[n 4] și un couillard[n 5]. Aceste trei mașini efectuează zilnic demonstrații de tragere cu proiectile reale.
  • L’Oustau de Baumanière: restaurant gastronomic cu 3 stele Michelin și principalul restaurant al hotelului de 5 stele Baumanière les Baux-de-Provence. Acest vechi mas (fermă provensală) din secolul al XVI-lea a devenit una dintre clădirile emblematice ale localității Les Baux-de-Provence, atât prin gastronomia sa, cât și prin pivnița sa cu vinuri, care, cu cele 60.000 de sticle, este considerată una dintre cele mai frumoase din Franța.
  • Hôtel de Manville: Hôtelul de Manville găzduiește primăria din anul 1960. Clădirea a fost construită în 1571 de Flayelle, un arhitect originar din Vivarais, la cererea lui Claude al II-lea de Manville. Acesta era nepotul lui Claude I de Manville, provenit dintr-o familie din Toulouse, căpitan al galerei regale, cavaler al Sfântului Mormânt, ulterior numit căpitan viguier al Baux. Proprietatea a fost oferită municipalității de către prințul Bianchi de Médicis de Manville pentru a găzdui primăria. În septembrie 2013, în sălile Hôtelului de Manville a avut loc prima ediție a expoziției Septembre de la céramique et du verre, unde au fost expuse lucrări ale lui Alice Colonieu și Jean-Paul van Lith[39]. Cu această ocazie, Sylvie Caron, curatoarea expoziției Marseille-Provence 2013, i-a adus un omagiu lui Alice Colonieu, expunând piese care nu mai fuseseră prezentate anterior, printre care serviciul său personal de masă sau bijuteriile create de artistă pentru ea însăși.
  • Fereastra „Post Tenebras Lux”, încadrată de inscripția Post tenebras lux 1571 („După întuneric, lumina – 1571”), deviză calvinistă; această casă a fost proprietatea lui Brisson Peyre (sau Jean de Manville), agricultor, în 1571, și a fost cedată în 1584 lui Charles Laugier, locotenentul vigaiului din Baux. Casa lui Claude al II-lea, a cărui soție este înmormântată la Saint-Vincent[40].
  • Porte d’Eyguières („Poarta apei”)[41].
  • Hôtel des Porcelets[42], cu o fațadă elegantă din secolul al XVI-lea, adăpostește astăzi Muzeul Yves-Brayer.
  • Pavillon d’Amour de la Reine Jeanne (secolul al XVI-lea)[43].
  • Casa Jean de Brion[44], sediul Fundației Louis Jou
  • Spitalul Quiqueran[45], fondat în secolul al XVI-lea
  • Maison du Roi (Casa Regelui)[46], construită în 1499.

Monumente religioase

[modificare | modificare sursă]
  • Fosta capelă Sainte-Catherine (Sfânta Ecaterina)
  • Fosta capelă Saint-Blaise[47], ridicată în secolul al XII-lea de breasla țesătorilor și a pieptănătorilor de lână în cinstea patronului lor spiritual; în secolul al XVIII-lea, capela a devenit sediul confreriei acestora.
  • Biserica Saint-Vincent des Baux, construită între secolele al XII-lea și al XVI-lea, parțial săpată în stâncă; dă spre o piațetă umbrită de ulmi și copaci de micocoulier (Celtis australis). Edificiul a fost clasat monument istoric în 1886[40].

Personalități

[modificare | modificare sursă]
  • Jean Reno (născut în 1948), celebru actor cunoscut pentru rolurile sale importante, locuiește acolo din 1989 și este consilier municipal pentru mandatul 2020–2026.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Conform zonei de clasificare a comunelor rurale și urbane publicată în noiembrie 2020, în aplicarea noii definiții a ruralității validată la 14 noiembrie 2020 în cadrul comitetului interministerial pentru ruralități.
  2. ^ Populația municipală legală în vigoare la 1 ianuarie 2024, înregistrată în anul 2021, este definită în limitele teritoriale în vigoare la 1 ianuarie 2023, data de referință statistică fiind 1 ianuarie 2021.
  3. ^ Santoni provençali sunt mici figurine din lut, foarte colorate, care reprezintă, în scena nașterii din ieslea de Crăciun, momentul nașterii lui Isus (pruncul Isus, Fecioara Maria și Sfântul Iosif, alături de măgarul și boul care, conform tradiției, îl încălzesc pe copil cu suflarea lor), Regii Magi și păstorii, precum și o serie întreagă de personaje care înfățișează locuitorii unui sat provensal și meseriile lor tradiționale. Toată această mică lume, fiecare având un dar pentru pruncul Isus, merge printr-un peisaj care cuprinde de obicei un deal, un râu cu un pod și măslini (reprezentați în general prin cimbrișor înflorit), spre ieslea surmontată de steaua sa. Meșteșugul realizării santonilor provençali este o practică înscrisă în 2021 în inventarul patrimoniului cultural imaterial al Franței.
  4. ^ Termenul bricole, provenit din italianul „briccola” care înseamnă mașină de război[37], desemnează o piesă de artilerie medievală cu contragreutate, utilizată atât în scopuri ofensive, cât și defensive[38], între secolele al XII-lea și al XV-lea, pentru a lansa proiectile. Îmbunătățire a pierrière-i și predecesoare a mangonneau-lui, bricole-a avea ca ținte principale soldații și caii acestora.
  5. ^ Couillard-ul este un dispozitiv militar ofensiv, folosit în Evul Mediu pentru a contamina o fortificație asediată sau pentru a-i distruge sistemele de apărare.

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ répertoire géographique des communes, accesat în  
  2. ^ dataset of postal codes in France,  
  3. ^ a b répertoire géographique des communes, , arhivat din original la |archive-url= necesită |archive-date= (ajutor) 
  4. ^ Q133878296,  
  5. ^ fr Les Baux-de-Provence  (accesat la 15/05/2025)
  6. ^ a b fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Château (ruines)  (accesat la 15/05/2025)
  7. ^ a b Joly, Daniel; Brossard, Thierry; Cardot, Hervé; Cavailhes, Jean; Hilal, Mohamed; Wavresky, Pierre (). „Les types de climats en France, une construction spatiale”. Cybergéo, revue européenne de géographie - European Journal of Geography (în franceză și engleză). 501. Accesat în . 
  8. ^ fr Zonarea climatică în Franța continentală.  (accesat la 08/05/2024)
  9. ^ fr Distanța în linie dreaptă între Les Baux-de-Provence și Eyragues  (accesat la 15/05/2025)
  10. ^ fr Stația Météo-France Eyragues - fișă climatologică - perioada 1991-2020  (accesat la 15/05/2025)
  11. ^ fr Stația Météo-France Eyragues - fișă de metadate  (accesat la 15/05/2025)
  12. ^ fr Climadiag Commune France: Diagnosticați problemele climatice din comunitatea dvs  (accesat la 08/05/2024)
  13. ^ Bruneton, Henri (). Les Alpilles, encyclopédie d'une montagne provençale (Les Alpilles, enciclopedie a unui munte provensal) (în franceză). Forcalquier: Les Alpes de Lumière. p. 23–24. ISBN 978-2-906162-97-6. 
  14. ^ „Le Mistral, vent en Provence (Mistralul, vânt în Provence)” (în franceză). Provence 7. . Accesat în . 
  15. ^ „Normales et records climatologiques 1960-1991 à Salon de Provence (Normale și recorduri climatologice 1960–1991 la Salon-de-Provence)” (în franceză). Infoclimat. Accesat în . 
  16. ^ a b „Faune et flore des Alpilles (Fauna și flora din Alpilles)” (în franceză). Parc naturel régional des Alpilles. Accesat în . 
  17. ^ Girerd, Bernard (). Les Alpilles (în franceză). Forcalquier: Les Alpes de Lumière. p. 52. ISBN 978-2-906162-97-6. 
  18. ^ INSEE (). „Zonage rural”. observatoire-des-territoires.gouv.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ fr Comună urbană – definiție  (accesat la 08/05/2024)
  20. ^ fr Înțelegerea grilei de densitate  (accesat la 08/05/2024)
  21. ^ a b fr Metadatele comunei Les Baux-de-Provence  (accesat la 15/05/2024)
  22. ^ fr Baza zonelor metropolitane ale orașelor 2020  (accesat la 12/09/2024)
  23. ^ Bellefon, Marie-Pierre de; Eusebio, Pascal; Forest, Jocelyn; Pégaz-Blanc, Olivier; Warnod, Raymond (). „En France, neuf personnes sur dix vivent dans l'aire d'attraction d'une ville”. INSEE FOCUS (în franceză). 211. Accesat în . 
  24. ^ fr CORINE Land Cover (CLC) - Répartition des superficies en 15 postes d'occupation des sols (métropole)  (accesat la 31/05/2024)
  25. ^ Gateau, Fabienne; Gazenbeek, Michiel (). Carte archéologique de la Gaule, 13/2. Les Alpilles et la Montagnette (Harta arheologică a Galiei, 13/2. Alpilles și Montagnette) (în franceză). Paris: Éditions de la Maison des sciences de l'homme. p. 118. ISBN 978-2-87754-059-9. 
  26. ^ a b Arcelin, Patrice (). Les Alpilles, encyclopédie d'une montagne provençale (Les Alpilles, enciclopedie a unui munte provensal) (în franceză). Forcalquier: Les Alpes de Lumière. p. 142–143. ISBN 978-2-906162-97-6. 
  27. ^ a b c d e Marcadal, Yves (). Les Alpilles, encyclopédie d'une montagne provençale (Les Alpilles, enciclopedie a unui munte provensal) (în franceză). Forcalquier: Les Alpes de Lumière. p. 146. ISBN 978-2-906162-97-6. 
  28. ^ Xhayet, Geneviève (). Partisans et adversaires de Louis d'Anjou pendant la guerre de l'Union d'Aix (Partizanii și adversarii lui Ludovic de Anjou în timpul războiului Uniunii din Aix). Provence historique (în franceză). 40. Fédération historique de Provence. p. 407, 413. 
  29. ^ Noblemaire, Gustave (). Histoire de la maison des Baux (Istoria casei de Baux) (în franceză). Paris: Librairie Honoré Champion. p. 162–163. 
  30. ^ Dumas, Cyril (). Récente découverte d’un graffiti de Vincent Van Gogh (Descoperire recentă a unui graffiti de Vincent Van Gogh) (în franceză). Le printemps des Musées 2014, l’Art contemporain aux Baux, 11e édition. Les Baux-de-Provence: Cyril Dumas. p. 64. ISBN 978-2-9525039-8-3. 
  31. ^ fr Prezentarea recensământului populației  (accesat la 09/05/2024)
  32. ^ fr Documentație suplimentară privind recensământul  (accesat la 09/05/2024)
  33. ^ fr Les Baux-de-Provence pe pagina de internet Ldh/EHESS/Cassini  (accesat la 15/05/2025)
  34. ^ fr Populații legale 2006 Les Baux-de-Provence (13011)  (accesat la 15/05/2025)
  35. ^ fr Populații legale 2014 Les Baux-de-Provence (13011)  (accesat la 15/05/2025)
  36. ^ fr Populații legale 2022 Les Baux-de-Provence (13011)  (accesat la 15/05/2025)
  37. ^ Académie française. „Bricole” (în franceză). Accesat în . 
  38. ^ de Ebulo, Petrus; Kölzer, Theo și Stähli, Marlis (). Liber ad honorem Augusti sive de rebus Siculis (Cartea în onoarea împăratului sau despre afacerile siciliene) (în latină). Sigmaringen: Jan Thorbecke Verlag. ISBN 3-7995-4245-0. 
  39. ^ „Septembre de la Céramique et du Verre (Septembrie al Ceramicii și Sticlei)” (în franceză). Accesat în . 
  40. ^ a b fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Eglise Saint-Vincent  (accesat la 15/05/2025)
  41. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Maison dite Porte d'Eyguières  (accesat la 15/05/2025)
  42. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Hôtel des Porcelets  (accesat la 15/05/2025)
  43. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Pavillon de la Reine Jeanne, dit aussi Pavillon Mistral  (accesat la 15/05/2025)
  44. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Immeuble dit Maison Jean de Brion  (accesat la 15/05/2025)
  45. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Hôpital (restes de l'ancien)  (accesat la 15/05/2025)
  46. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Immeuble dit Restes de la Maison du Roi  (accesat la 15/05/2025)
  47. ^ fr POP : la plateforme ouverte du patrimoine - Chapelle Saint-Blaise (ancienne)  (accesat la 15/05/2025)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Benoit, Fernand (). Les Baux (în franceză). Paris: Henri Laurens. 
  • Salch, Charles-Laurent (). Dictionnaire des châteaux et des fortifications du Moyen Âge en France (Dicționarul castelelor și fortificațiilor din Evul Mediu în Franța) (în franceză). Strasbourg: Éditions Publitotal. p. 111–112. ISBN 2-86535-070-3. 
  • Monuments Historiques Provence-Alpes-Côte d’Azur (Monumente istorice din Provence-Alpi-Coasta de Azur) (în franceză). Marseille: Direction régionale des affaires culturelles et Conseil régional de Provence-Alpes-Côte d’Azur (Office Régional de la Culture). . p. 100–101. 
  • Barthélemy, Louis (). „Inventaire du château des Baux (Inventarul castelului din Les Baux)”. Revue des sociétés savantes (în franceză). 8e série, T. VI: 22–23. 
  • Barthélemy, Louis (). Inventaire chronologique et analytique des chartes de la maison des Baux (Inventar cronologic și analitic al cartelor casei de Baux) (în franceză). Marseille: Barlatier-Feissat. 
  • Paulet, Louis (). Les Baux et Castillon : Histoire des communes des Baux, du Paradou, de Maussane et de Mouriès (Les Baux și Castillon: Istoria comunelor Les Baux, Paradou, Maussane și Mouriès) (în franceză). Saint-Rémy-de-Provence: Imprimerie centrale de Provence. 
  • Destandau, Abel (). Documents inédits sur la ville des Baux (Documente inedite despre orașul Les Baux). Mémoires de l’Académie de Vaucluse (în franceză). Tome III. Avignon: François Seguin. p. 71–92. 
  • Noblemaire, Gustave (). Histoire de la maison des Baux (Istoria casei de Baux) (în franceză). Paris: Édouard Champion. 
  • Benoît, Fernand (). Les Baux. Petites monographies des grands édifices de la France (în franceză). Paris: Henri Laurens. p. 110. 
  • Maufras, Odile (). „Le castrum des Baux-de-Provence : histoire d'un site fortifié médiéval (Castrul din Les Baux-de-Provence: istoria unui sit fortificat medieval)”. Provence Historique (în franceză). 40 (159): 77–95. 
  • del Balzo di Presenzano, Antonello (). A l'asar Bautezar! I del Balzo ed il loro tempo (Familia Del Balzo și epoca lor) (în italiană). 2 vol. + tavole. Napoli: Arte Tipografica Editrice. ISBN 978-8887375435. 
  • Conso, Pierre (). La Provence, enjeu des guerres médiévales (Provence, miză a războaielor medievale) (în franceză). Tarascon: Éditions des Consuls. 
  • Conso, Pierre (). Les Seigneurs des Baux (Seniorii din Baux) (în franceză). Tarascon: Éditions des Consuls. ISBN 978-2-9525039-2-1. 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Les_Baux-de-Provence&oldid=17044508