Sari la conținut

Leopard 1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kampfpanzer Leopard 1

Leopard 1A5 german la Ziua Militară din 2015, la Uffenheim

Tip Tanc principal de luptă
Loc de origine  Germania de Vest
Istoric operațional
În uz 1965–prezent
Folosit de vezi Operatori
Războaie
Istoric producție
Proiectant Porsche
An proiectare 1956–1961
Producător Krauss-Maffei
OTO Melara
An producție 1965–1984
Bucăți construite 6.565
4.744 tancuri principale de luptă
1.741 vehicule auxiliare și antiaeriene
80 de prototipuri și vehicule de preserie
Variante vezi Variante
Date generale
Greutate 42,2 tone; 40 de tone la primele modele
Lungime 9,54 m cu tunul orientat înainte
8,29 m cu tunul orientat înapoi
Lățime 3,37 m
Înălțime 2,39 m până la plafonul turelei
2,70 m înălțime totală
Echipaj 4 (comandant, mecanic conductor, ochitor și încărcător)

Blindaj 10–70 mm, oțel RHA
Armament
principal
1 × tun ghintuit Royal Ordnance L7A3 L/52 de 105 mm; 55 de proiectile (13 în turelă și 42 în carcasă)
Armament
secundar
2 × mitraliere de 7,62 mm MG 3 sau FN MAG, una coaxială și una montată la trapa comandantului; 5.500 de cartușe
Motor MTU MB 838 CaM 500, motor policarburant cu 10 cilindri, 37,4 litri
830 PS (819 CP; 610 kW) la 2.200 rpm
Putere specifică 19,6 PS/t
Transmisie ZF 4 HP 250
Suspensie bare de torsiune
Autonomie 600 km pe șosea
450 km în teren
Viteză maximă 65 km/h

Kampfpanzer Leopard, denumit ulterior Leopard 1 după introducerea succesorului Leopard 2, este un tanc principal de luptă proiectat de Porsche și fabricat de Krauss-Maffei în Germania de Vest, care a intrat în serviciu în 1965. Dezvoltat într-o perioadă în care se considera că focoasele HEAT limitau eficiența blindajului convențional greu, Leopard a fost conceput punându-se accentul pe puterea de foc și mobilitate, în detrimentul protecției grele. Dispunea de un blindaj moderat, eficient în principal împotriva tunurilor automate de calibru mic și a mitralierelor grele, ceea ce îi asigura un raport putere-greutate ridicat. Împreună cu suspensia și transmisia moderne, aceasta îi conferea o mobilitate și performanțe în teren accidentat superioare majorității celorlalte tancuri principale de luptă ale epocii, fiind comparabil în această privință doar cu francezul AMX-30 și suedezul Strv 103.

Armamentul principal al Leopardului este constituit dintr-o versiune construită sub licență în Germania a tunului ghintuit britanic Royal Ordnance L7 de 105 mm, unul dintre cele mai eficiente și răspândite tunuri de tanc ale epocii.

Proiectarea a început în anii 1950 ca un proiect comun al Germaniei de Vest și Franței, la care s-a alăturat ulterior Italia,[1] însă cooperarea s-a încheiat la scurt timp, iar proiectul final a fost comandat de Bundeswehr, producția de serie începând în 1965. În total au fost construite 6.485 de vehicule Leopard, dintre care 4.744 de tancuri și 1.741 de variante utilitare și antiaeriene, fără a include cele 80 de prototipuri și vehicule de preserie.

Leopard a devenit rapid un model standard în numeroase armate europene și a ajuns să fie utilizat ca tanc principal de luptă în peste douăsprezece țări, Germania de Vest, Italia și Țările de Jos fiind cei mai mari operatori până la retragerea sa din serviciu. Începând din 1990, Leopard 1 a fost trecut treptat în roluri secundare în majoritatea armatelor. În Forțele Terestre Germane, Leopard 1 a fost retras complet în 2003 și înlocuit cu Leopard 2, în timp ce vehiculele derivate din Leopard 1 continuă să fie utilizate pe scară largă în roluri auxiliare.

Leopard 2 a înlocuit Leopard 1 și în serviciul multor altor țări, însă vehiculele derivate care utilizează șasiul Leopard 1 continuă să fie folosite. În prezent, cei mai mari operatori sunt Grecia, cu 520 de vehicule, Turcia, cu 397, Brazilia, cu 378, și Chile, cu 202. Majoritatea acestor vehicule au primit modernizări ale blindajului, puterii de foc și senzorilor pentru a-și menține capacitatea de a combate amenințări moderne.

Un prototip Leopard 1 II
Mai multe tancuri Leopard timpurii (prototipuri din seria 0), pregătindu-se pentru o paradă; acestea se disting prin proiectorul IR/lumină albă montat central și trapa dreptunghiulară a încărcătorului.

Proiectul Leopard a început în noiembrie 1956, cu scopul dezvoltării unui tanc modern, Standard-Panzer, destinat să înlocuiască tancurile americane M47 și M48 Patton ale Bundeswehrului, care, deși fuseseră livrate recent armatei vest-germane reînființate, deveneau rapid învechite. La 25 iulie 1957 au fost publicate specificațiile detaliate. Noul tanc trebuia să cântărească cel mult 30 de tone, să aibă un raport putere-greutate de 30 CP pe tonă, să reziste din toate direcțiile loviturilor tunurilor automate de 20 mm și să poată opera pe un câmp de luptă contaminat cu arme chimice sau precipitații radioactive, acestea fiind cerințele de bază ale epocii pentru un conflict cu Pactul de la Varșovia.[2]

Armamentul principal trebuia să fie constituit dintr-un tun de 105 mm, fiind ales noul tun britanic L7A3 de 105 mm,[3] iar rezerva de muniție trebuia să fie cel puțin egală cu cea a tancurilor americane contemporane. Mobilitatea avea prioritate, urmată de puterea de foc. Blindajul era considerat mai puțin important, întrucât se aprecia că o protecție eficientă împotriva armelor cu încărcătură cumulativă nu era oricum posibilă. Se considera, de asemenea, că viitoarele conflicte ar putea implica arme nucleare, împotriva cărora niciun tanc al epocii nu putea oferi protecție directă.[2]

Leopard 1 al Bundeswehrului în 1967
Leopard 1 vest-german timpuriu în 1968
Leopard 1 neerlandez din a patra serie de producție; Țările de Jos s-au numărat printre primele state care au introdus vehiculul în serviciu, în 1969.

Franța era foarte interesată de proiect, deoarece propriul program AMX 50 tocmai eșuase. În iunie 1957, Germania de Vest și A Patra Republică Franceză au semnat un acord pentru dezvoltarea unui tanc comun, denumit în germană Europa-Panzer. În competiție au participat trei echipe germane (Arbeitsgruppe A, B și C) și una franceză, fiecare urmând să construiască două prototipuri. În septembrie 1958, Italia s-a alăturat programului de dezvoltare. Mai multe prototipuri au fost supuse testelor în 1960. Printre acestea se aflau Model 734 al Porsche, realizat de echipa A și prevăzut cu turelă turnată, precum și proiectul echipei B (Rheinmetall), a cărui turelă turnată era ceva mai înaltă. Echipa C de la Borgward, care proiectase un tanc cu un aspect foarte futurist, nu a reușit să finalizeze un prototip la timp.

Încă înainte de finalizarea primelor prototipuri, în 1959 s-a hotărât începerea unei a doua etape, cu proiecte îmbunătățite: echipa A trebuia să construiască 26 de prototipuri pentru faza a II-a a testelor, iar echipa B șase. Echipa B a construit însă numai două dintre cele șase vehicule solicitate.

Prototipul II al Porsche a fost ales în cele din urmă câștigător al competiției în 1963. Decizia nu a fost neașteptată, deoarece încă din 1961 fusese hotărâtă construirea unei preserii de 50 de vehicule bazate pe acest proiect, iar producția începuse în același an. Această „serie 0” a primit o nouă turelă turnată și mai multe modificări ale carcasei, partea posterioară fiind înălțată pentru a crea mai mult spațiu în compartimentul motor și pentru mutarea unor radiatoare în partea superioară a lateralelor carcasei. Înainte de începerea producției de serie a versiunii standard s-a decis montarea unui sistem optic de determinare a distanței, pentru îmbunătățirea preciziei focului la distanțe mari. Acesta necesita o turelă ceva mai înaltă și proeminențe pe ambele laturi pentru montarea opticii necesare triangulației. Germania a exclus Franța din programul comun după ce partea franceză nu și-a respectat în mod repetat termenele de realizare a contribuției sale.[4]

În februarie 1963, ministrul apărării Kai-Uwe von Hassel a anunțat că urma să solicite în curând comisiei pentru apărare a parlamentului aprobarea producerii tancului. La acel moment, vehiculul cântărea 40 de tone și costa 250.000 de dolari bucata.[4] În iulie, Ministerul Apărării a comandat 1.500 de tancuri, producția urmând să se desfășoare între 1965 și 1970. Germania a anunțat, de asemenea, încheierea unui acord cu Statele Unite pentru dezvoltarea unui succesor. Programul, denumit MBT-70, nu a reușit să producă un proiect viabil,[5] astfel încât Germania de Vest a dezvoltat independent Leopard 2 ca nou tanc principal de luptă, iar Statele Unite au dezvoltat M1 Abrams.

Producția a fost organizată la Krauss-Maffei din München începând de la începutul anului 1964, primul lot fiind livrat între septembrie 1965[6] și iulie 1966. Leopard a început curând să fie cumpărat de mai multe state membre NATO și alți aliați ai Germaniei, printre care, în ordine cronologică, Belgia (1968), Țările de Jos (1969), Norvegia (1970), Italia (1971), Danemarca (1976), Australia (1976), Canada (1978), Turcia (1980) și Grecia (1981). Germania aplica o politică strictă privind exportul echipamentelor militare. Grecia, Spania și Chile, aflate încă sub regimuri dictatoriale, au cumpărat în schimb tancul francez AMX-30.

Leopard 1 are o configurație convențională, comună multor tancuri construite după Al Doilea Război Mondial. Postul mecanicului conductor se află în partea din față, pe dreapta, fiind accesibil printr-o trapă din plafonul carcasei care se deschide spre stânga. Compartimentul de luptă, prevăzut cu o turelă rotativă, se află în centru. Comandantul și ochitorul ocupă jumătatea dreaptă a turelei și își accesează posturile printr-o trapă comună din plafonul turelei, în timp ce încărcătorul ocupă jumătatea stângă și dispune de propria trapă, care se deschide spre spate. Compartimentul motor se află în partea posterioară a carcasei și este separat de compartimentul echipajului printr-un perete despărțitor rezistent la foc.

Dispunerea compartimentului echipajului, armamentul principal și sistemele de ochire și observare pot fi observate în această fotografie a unui Leopard 1 neerlandez.

Armamentul constă dintr-un tun principal ghintuit L7A3 de 105 mm, produs sub licență de la Royal Ordnance Factory din Regatul Unit și nestabilizat pe prima serie de producție, precum și din două mitraliere MG 1, înlocuite ulterior cu MG3. Una dintre mitraliere este montată coaxial cu tunul principal și dispune de 1.250 de cartușe, iar cea de-a doua, destinată apărării antiaeriene, este montată pe un suport circular deasupra trapei încărcătorului. Pentru protecție, tancul are pe fiecare parte a turelei câte un grup de patru lansatoare de grenade fumigene cu acționare electrică, care pot fi lansate individual sau în salvă. În turelă era transportat un set de reîncărcare cu încă opt grenade fumigene.[7] Tunul principal utilizează muniție NATO standard de 105 mm. Cea mai mare parte a acesteia, 42 de proiectile, este depozitată într-un compartiment de muniție din carcasă, în stânga postului mecanicului conductor; trei proiectile sunt păstrate într-un rastel de acces rapid în fața compartimentului principal, iar alte 15 sunt depozitate în turelă, pentru un total de 60 de proiectile.

Ochitorul este amplasat în fața și sub comandant și dispune de un periscop de observație orientat înainte și de aparatele principale de ochire. Acestea sunt un telemetru stereoscopic Turmentfernungsmesser (TEM) 1A cu baza de 1.720 mm și mod de coincidență, cu mărire selectabilă ×8 sau ×16 și conectat la tunul principal, precum și o lunetă telescopică coaxială TZF 1A cu mărire ×8 și reticul mobil pentru mai multe tipuri de muniție. Cele două capete optice ale TEM 1A sunt amplasate pe laturile opuse ale turelei, în carcase blindate, și sunt protejate prin obloane acționate de ochitor din interiorul turelei.[7] Comandantul dispune de opt periscoape pentru observare circulară, unul dintre acestea putând fi înlocuit cu un aparat activ de vedere pe timp de noapte în infraroșu. Acesta dispunea și de un periscop independent rotativ Turmrundblick-Pankrat (TRP) 1A, cu mărire variabilă ×6–×20, montat în plafonul turelei în fața cupolei comandantului. Aparatul putea fi sincronizat cu tunul principal, permițând comandantului să preia controlul de la ochitor și să rotească turela. Proiectorul sistemului activ de vedere nocturnă în infraroșu, denumit XSW-30-U, era montat deasupra tunului principal, pe masca tunului, deplasat spre stânga. Când nu era utilizat putea fi demontat și depozitat în nișa posterioară a turelei. În condiții ideale, raza sa de acțiune era de până la 1.200 m în modul infraroșu, folosind un filtru IR special, și până la 1.500 m cu lumină albă. Variantele Leopard ulterioare au utilizat proiectorul ușor modificat XSW-30-V. Încărcătorul dispune de două periscoape pentru supravegherea sectorului repartizat în jurul vehiculului.

Grupul motopropulsor este format dintr-un motor diesel supraalimentat MTU MB838 Ca-M500 cu zece cilindri.

Tancul este propulsat de un motor diesel supraalimentat MTU MB 838 Ca-M500, care dezvoltă aproximativ 610 kilowați (820 CP) la 2.200 rpm. Este un motor răcit cu lichid, cu cilindreea de 37,4 litri, zece cilindri, patru timpi, configurație V la 90°, capabil să funcționeze cu mai multe tipuri de combustibil, deși în mod obișnuit utiliza motorină, cu denumirea NATO F-54, și consuma aproximativ 190 de litri la 100 km. Motorul și sistemul său de răcire sunt cuplate într-un grup motopropulsor cu transmisie 4HP-250 fabricată de ZF, care include un convertizor hidraulic de cuplu, ambreiaj de blocare, cutie de viteze planetară și mecanism pentru virarea pe loc. Întregul grup motopropulsor, inclusiv transmisia, poate fi înlocuit pe teren în aproximativ 20 de minute, fiind conectat la carcasă prin cuplaje rapide.

Leopard 1 traversând un obstacol acvatic.

Suspensia tancului are 14 bare de torsiune independente, fiecare prevăzută cu braț de control, și zece amortizoare hidraulice, instalate la prima, a doua, a treia, a șasea și a șaptea pereche de roți de drum. Trenul de rulare cuprinde șapte perechi de roți de drum duble cu bandaje de cauciuc, o roată motoare amplasată în spate, o roată de întindere în față și patru role de susținere a șenilei pe fiecare parte.

Carcasa Leopardului este construită din plăci blindate sudate, de grosimi și geometrii diferite, în timp ce turela este o piesă complexă realizată integral prin turnare. Protecția echipajului este completată de un sistem automat de stingere a incendiilor, care poate fi acționat și manual, și de un sistem de protecție NBC, care creează suprapresiune în compartimentul echipajului și filtrează aerul introdus. Leopard 1 poate traversa prin vad obstacole acvatice cu o adâncime de până la 1,20 m fără pregătiri prealabile. Obstacolele mai adânci, de până la 2,25 m, pot fi traversate după etanșarea tancului și montarea unui snorkel pliabil deasupra cupolei comandantului; două pompe de santină evacuează apa pătrunsă în vehicul.

Un Leopard 1A1A1 al Bundeswehrului vest-german, cu blindaj spațiat suplimentar pe turelă și masca tunului.
Un Leopard 1A1 al armatei norvegiene.

După livrarea ultimului vehicul din primele patru serii de producție, Bundeswehrul a început în 1970 un program de modernizare destinat creșterii eficienței în luptă a tancurilor. Cunoscute inițial drept Leopard A1, iar ulterior Leopard 1A1 după introducerea Leopard 2, aceste tancuri au primit un nou sistem de stabilizare a tunului produs de Cadillac Gage, care asigura stabilizarea completă atât în elevație, cât și în azimut, precum și acționarea mecanizată a elevației între −9° și +20°, permițând executarea eficientă a focului din mers. Varianta 1A1 a primit fuste laterale din metal și cauciuc pentru protecția împotriva focoaselor HEAT, iar țeava tunului a fost prevăzută cu un manșon termic pentru reducerea deviațiilor provocate de variațiile de temperatură. Șenila Diehl D139E2 cu două bolțuri și suprafețe de rulare vulcanizate a fost înlocuită cu tipul D640A, tot cu două bolțuri, dar prevăzut cu plăcuțe dreptunghiulare de cauciuc detașabile. Acestea puteau fi înlocuite ușor cu gheare metalice în formă de X pentru deplasarea pe gheață și zăpadă. Fiecare tanc dispunea de 20 de asemenea gheare, depozitate pe suporturi amplasate pe glacisul frontal superior al carcasei. A fost dezvoltat și un nou snorkel care permitea deplasarea sub apă la adâncimi de până la 4 m după etanșarea tancului cu dopuri speciale. Periscoapele active cu infraroșu pentru vederea nocturnă ale mecanicului conductor și comandantului au fost înlocuite cu dispozitive pasive cu intensificarea imaginii.[7]

Între 1975 și 1977, toate tancurile din primele patru loturi au fost aduse la standardul Leopard 1A1A1 și au primit blindaj suplimentar pentru turelă, dezvoltat de Blohm & Voss. Acesta era alcătuit din plăci de oțel căptușite cu cauciuc și fixate cu șuruburi pe turelă, inclusiv pe coșul posterior, prin distanțiere rezistente la șoc. Masca tunului a primit un înveliș blindat în formă de pană, realizat din plăci de oțel sudate, iar sistemul de admisie a aerului al motorului a fost îmbunătățit. Vehiculele astfel modernizate cântăreau 42,4 t.

O modernizare din anii 1980 a introdus un sistem hibrid de ochire și observare LLLTV/infraroșu pasiv, provenit de la Leopard 2 după ce acestea au fost echipate cu camere termice. Sistemul PZB 200 LLLTV, împreună cu scanerul infraroșu IRS 100, a fost dezvoltat de AEG-Telefunken și montat într-o cușcă de protecție pe masca tunului, deasupra tunului principal, rezultând varianta Leopard 1A1A2. Sistemul combina o cameră LLLTV, un tip de dispozitiv de intensificare a imaginii care furniza o imagine televizată pe monitoarele comandantului și ochitorului, cu un scaner IR sensibil la diferențele termice din domeniul 3–5 μm, bazat pe un detector din PbSe. Imaginea IR procesată era suprapusă peste semnalul LLLTV pentru îmbunătățirea detectării și identificării țintelor.

La sfârșitul anilor 1980, Bundeswehrul a introdus stațiile radio VHF digitale SEM 80/90, instalate pe mai multe variante Leopard 1. Leopard 1A1A1 echipat cu aceste stații a primit denumirea Leopard 1A1A3, iar vehiculele dotate atât cu sistemul LLLTV/IR, cât și cu stațiile SEM 80/90 au fost denumite Leopard 1A1A4.

Leopard 1A2A1 cu turelă turnată și aparate de vedere nocturnă LLLTV/IR modernizate, montate într-o cușcă de protecție în dreapta proiectorului IR de pe masca tunului.

Primele 232 de tancuri ale celui de-al cincilea lot de producție au fost livrate între 1972 și 1974 sub denumirea Leopard 1A2. A2 dispunea de o turelă turnată mai grea și mai bine blindată, greu de deosebit vizual de modelul precedent. Cea mai evidentă diferență era reprezentată de carcasele blindate ovale, în locul celor rotunde, pentru optica telemetrului TEM. Tancurile Leopard 1A2 nu au primit modernizările ulterioare ale blindajului aplicate variantei 1A1, însă sistemul lor de protecție NBC a fost îmbunătățit.[7]

Pe parcursul utilizării, aceste tancuri au primit și alte modernizări: Leopard 1A2A1 a fost echipat cu aparate AEG-Telefunken LLLTV/IR, Leopard 1A2A2 cu stații radio digitale, iar Leopard 1A2A3 cu ambele sisteme.

Leopard 1A3 a primit o nouă turelă sudată, ușor de recunoscut după forma sa unghiulară. În imagine, un vehicul al PzGrenBtl 301 în 1984.

Următoarele 110 vehicule ale celui de-al cincilea lot au fost echipate cu un nou tip de turelă sudată, proiectată de Blohm & Voss, prevăzută cu blindaj spațiat și mască a tunului în formă de pană, rezultând Leopard 1A3. Deși nivelul de protecție oferit de blindaj era echivalent cu cel al turelelor turnate ale variantei A2, volumul interior a crescut cu 1,5 m3, iar nivelul efectiv de protecție a fost îmbunătățit. Comandantul a primit un periscop independent de observație TRP 2A îmbunătățit, iar cele două periscoape fixe ale încărcătorului au fost înlocuite cu un singur aparat reglabil în înclinare și azimut. Majoritatea vehiculelor din acest lot au fost repartizate Diviziei 10 Panzer și Diviziei 12 Panzer. Din acel moment, toate tancurile Leopard 1 nou construite de Krauss-Maffei și MaK au utilizat această turelă sudată, deoarece turnarea pieselor de mari dimensiuni, precum turelele, era prea complexă, iar construcția sudată oferea un potențial mai mare pentru modernizări.

Modernizările ulterioare au urmat schema variantelor 1A2: Leopard 1A3A1 a primit sisteme îmbunătățite de vedere nocturnă, Leopard 1A3A2 noile stații radio, iar Leopard 1A3A3 ambele modernizări.

Leopard 1A4 la Muzeul German al Tancurilor din Munster. Vehiculul este expus cu snorkelul pentru traversarea obstacolelor acvatice adânci, utilizat pentru alimentarea motorului cu aer atunci când tancul este scufundat.

Leopard 1A4 a constituit al șaselea lot de producție, format din 250 de vehicule, dintre care 215 fabricate de Krauss-Maffei și 35 de MaK, livrările începând în 1974. Exteriorul variantei 1A4 era asemănător cu cel al 1A3, însă aceasta dispunea de un nou sistem de conducere a focului integrat. Sistemul cuprindea un aparat independent stabilizat PERI R12 pentru comandant, un nou telemetru stereoscopic EMES 12A1 conectat la aparatul principal de ochire al ochitorului, un tun principal complet stabilizat și un calculator balistic FLER HG. Multe dintre aceste sisteme proveneau din programul Leopard 2. Deși EMES 12A1 era încă un telemetru optic, telemetrul laser dorit fiind încă în dezvoltare, acesta era folosit pentru achiziția țintei și conectat la calculatorul balistic, care calcula automat unghiul de anticipare după măsurarea distanței și introducerea celorlalte date balistice. Soluția reducea timpul dintre achiziția și angajarea țintei și creștea probabilitatea lovirii acesteia cu primul proiectil. Aparatul PERI R12 îmbunătățea eficiența comandantului, permițându-i să descopere și să transmită țintele ochitorului mult mai rapid, într-o configurație care poate fi considerată precursoarea capacității „hunter-killer”. PERI R12 avea și un canal nocturn integrat cu intensificator de imagine de generația a doua, activat printr-un comutator, ceea ce reprezenta o îmbunătățire importantă față de aparatele TRP anterioare, care nu aveau capacitate de vedere nocturnă și trebuiau demontate și înlocuite cu un dispozitiv cu infraroșu. PERI R12 era montat în plafonul turelei, în fața cupolei comandantului, și protejat de grilaje metalice. Periscopul frontal de observație al ochitorului a fost eliminat.

Leopard 1A4 vest-german, în extrema dreaptă, la competiția de tragere Canadian Army Trophy din 1979.

Noul echipament al sistemului de conducere a focului ocupa spațiu suplimentar, astfel încât rezerva de muniție a fost redusă la 55 de proiectile. Dintre acestea, 42 erau depozitate în compartimentul de muniție din carcasă, iar celelalte 13 în rastele de acces rapid din turelă. Carcasa a primit doar modificări minore privind amplasarea cablurilor de remorcare și suporturile de depozitare pentru ghearele de iarnă.

Ultimele Leopard 1A4 destinate Bundeswehrului au fost livrate în 1976, marcând încheierea producției Leopard 1 pentru Germania de Vest.

În 1980 a fost inițiat un program de cercetare pentru identificarea unor noi îmbunătățiri ale Leopard 1. Cerințele includeau un nou sistem de conducere a focului și calculator balistic, precum și o cameră termică pentru utilizarea eficientă pe timp de noapte și în toate condițiile meteorologice, astfel încât tancul să poată combate seriile sovietice mai moderne T-64B, T-72B și T-80B. O componentă esențială a modernizării a fost introducerea unei muniții mai eficiente, inclusiv noi proiectile APFSDS. S-a decis ca modernizarea să fie aplicată variantelor mai vechi care nu mai erau competitive. Leopard 1A5 rezultat a reprezentat modernizarea a 1.225 de vehicule Leopard 1A1A1 din stocurile Bundeswehrului.

Tanc Leopard 1A5 BR al Armatei Braziliene.

În urma testelor, în decembrie 1983 a fost ales sistemul de conducere a focului Krupp-Atlas Elektronik EMES 18, dezvoltat din EMES 15 utilizat pe Leopard 2. Carcasa blindată mare, de formă paralelipipedică, a aparatului principal EMES 18 era montată deasupra turelei, în fața trapei comandantului, și adăpostea o oglindă de cap complet stabilizată atât în azimut, cât și în elevație, utilizată pentru canalul de observare diurn, cu mărire ×12 și câmp vizual de 5°, un telemetru laser Nd:YAG și o cameră termică WBG-X produsă de Carl Zeiss. Ochitorul utiliza canalele de zi și de noapte ale aparatului principal printr-un ocular binocular, păstrând și luneta telescopică diurnă de rezervă TZF 1A a variantelor anterioare. Comandantul putea vedea imaginea aparatului principal al ochitorului prin intermediul unui ghid optic. Postul său păstra periscopul panoramic, în versiunea îmbunătățită TRP 5A, și blocurile de vedere, TRP și blocul frontal fiind ridicate pentru a permite amplasarea carcasei EMES 18.

Atât comandantul, cât și ochitorul puteau controla rotația turelei prin manșe, însă comandantul dispunea de funcție de preluare a controlului. Într-un scenariu tipic de angajare, comandantul identifica ținta și rotea turela în direcția acesteia, după care o preda ochitorului. Ochitorul utiliza aparatul principal pentru vizare și telemetrul laser pentru determinarea distanței, după care începea urmărirea dacă ținta era în mișcare. Calculatorul de conducere a focului procesa apoi datele introduse manual, precum tipul muniției și viteza țintei determinată din viteza de rotație orizontală a turelei, precum și datele automate, între care înclinarea vehiculului, condițiile atmosferice, temperatura pulberii și altitudinea. Pe baza acestora calcula permanent supraînălțarea și anticiparea necesare armamentului principal. Semnalele de comandă erau transmise mecanismelor turelei și tunului pentru alinierea marcajului calculat de ochire cu axa țevii, fără deplasarea liniei de vizare. După suprapunerea acestora, ochitorul putea deschide focul. Calculatorul conținea date balistice pentru până la șapte tipuri diferite de muniție.

Tancurile modernizate au utilizat inițial sistemul de stabilizare Cadillac-Gage existent, însă din 1988 toate Leopard 1A5 nou modernizate sau aflate în proces de modernizare au primit noul sistem servohidraulic SRK pentru controlul turelei și tunului. Carcasele bombate ale obiectivelor telemetrului optic, amplasate pe laturi opuse ale turelei, au fost îndepărtate, iar deschiderile au fost închise cu plăci de blindaj. Pentru Leopard 1A5 au fost introduse două noi tipuri de proiectile APFSDS cu performanțe ridicate, DM23, variantă a proiectilului israelian M111 Hetz-6, și DM33, derivat din M413 Hetz-7. Un vehicul experimental a fost înarmat cu tunul cu țeavă lisă de 120 mm, iar toate vehiculele A5 au fost adaptate structural pentru instalarea acestuia, însă soluția nu a intrat în producție.

Trenul de rulare al acestor vehicule a fost îmbunătățit prin întărirea barelor de torsiune și a suporturilor amortizoarelor. Pe carcasele vehiculelor din primele serii, care nu dispuneau de acestea, au fost sudate cârlige de ridicare, iar postul mecanicului conductor a primit instalații de spălare cu presiune ridicată pentru periscoape, introduse ulterior pe majoritatea Leopard 1 aflate în serviciul german. Toate tancurile transformate la standardul A5 au primit și un camuflaj în trei culori.

Primul vehicul modernizat a fost livrat în decembrie 1986, iar procesul de conversie a continuat până în 2001–2002. Reducerea forțelor blindate ale Bundeswehrului a determinat însă livrarea unui număr mai mic de Leopard 1A5 decât fusese aprobat inițial. Majoritatea tancurilor Leopard 1A5 livrate Bundeswehrului au fost repartizate formațiunilor fostei armate est-germane.[8] Leopard 1A5 echipate cu noile stații radio VHF SEM 80/90 la sfârșitul anilor 1980 au primit denumirea Leopard 1A5A1.

Leopard 1A5BE cu turelă Cockerill 3105

[modificare | modificare sursă]

La 18 mai 2025, Belgia a anunțat un pachet de ajutor militar pentru Ucraina care includea un prototip Leopard 1A5BE destinat testării. Vehiculul are o nouă turelă fără echipaj, prevăzută cu încărcător automat pentru 12–16 proiectile.[9]

Prototipul Leopard 1A6 a fost un singur vehicul experimental Leopard 1A1A1, modificat prin adăugarea de blindaj suplimentar pe turelă și echipat cu un tun L/44 de 120 mm. Proiectul a fost abandonat în 1987, deoarece Leopard 2 era deja utilizat pe scară largă, iar modernizarea la standardul 1A5 reprezenta o soluție mai rezonabilă la o fracțiune din cost.

Vehicule modificate și derivate

[modificare | modificare sursă]
Vehicul blindat de geniu „Dachs” (Bursuc) al armatei germane.
Bergepanzer 2 al Armatei Regale Neerlandeze, cu macaraua ridicată.
Vehicul pontonier „Biber” (Castor), cu podul blindat lansat de pe vehicul.

În paralel cu producția tancurilor au fost dezvoltate mai multe vehicule de geniu, de lansare a podurilor și de recuperare, precum și o serie de variante pentru rolul antiaerian.

Cele mai cunoscute variante Leopard sunt vehiculul pontonier „Biber” (Castor), vehiculul blindat de recuperare „Bergepanzer 2”, vehiculul blindat de geniu „Pionierpanzer 2 Dachs” (Bursuc) și tunul antiaerian autopropulsat „Gepard”. Echivalentul Gepardului în Pactul de la Varșovia este ZSU-23-4. Marconi Electronic Systems a oferit la un moment dat operatorilor Leopard 1 conversii la configurația antiaeriană autopropulsată (SPAAG) Marksman. Șasiul Leopard 1 urma să fie utilizat pentru instalarea turelei Marksman.

Armata Canadiană utilizează vehiculul pontonier Beaver, vehiculul blindat de recuperare Taurus și vehiculul blindat de geniu Badger, toate bazate pe Leopard 1.

Royal Marines din Regatul Unit utilizează un vehicul cunoscut sub numele de Hippo, un vehicul blindat de recuperare pentru plajă. Hippo este o conversie a șasiului Leopard 1A5 realizată de Alvis Moelv. Principala modificare a constat în înlocuirea turelei cu o suprastructură înălțată asemănătoare timoneriei unei nave. Motorul diesel original de 830 CP (634 kW) a fost păstrat, însă rapoartele transmisiei au fost reduse, viteza maximă pe șosea scăzând la 32 km/h, în timp ce forța de tracțiune a crescut la 250 kN. Alte modificări au inclus platforme de lucru, un bloc frontal de împingere, prize de aer înălțate și o unitate auxiliară de putere. Masa vehiculului a crescut astfel de la 42,5 la 50 de tone. Hippo poate traversa vaduri cu adâncimea de până la 2,95 m și poate tracta vehicule cu masa de până la 50 de tone sau împinge de pe plajă o navă de desant cu un deplasament de 240 de tone.

Compania germană Flensburger Fahrzeugbau produce vehiculul Wisent 1, o modernizare a Bergepanzer 2, disponibilă în variante de recuperare blindată, geniu blindat și deminare. Wisent 1 este utilizat de Danemarca și Ucraina.[10]

Gilded Leopard, Eber și Keiler

[modificare | modificare sursă]

La scurt timp după introducerea Leopardului în serviciu în 1965, Porsche a primit un contract pentru studierea unor îmbunătățiri suplimentare ale proiectului existent, în așteptarea livrării MBT-70 la mijlocul anilor 1970. Programul inițial Gilded Leopard (vergoldeter Leopard) s-a încheiat în 1967 fără nicio comandă de producție. În același an devenise deja evident că MBT-70 avea să eșueze. Acordul dintre Statele Unite și Republica Federală Germania interzicea dezvoltarea națională a unui tanc principal de luptă, cu excepția experimentelor tehnologice, astfel încât a fost inițiat un nou proiect sub denumirea Experimentalentwicklung („dezvoltare experimentală”), fiind construite două prototipuri.

După încheierea programului MBT-70 a fost oferit un nou contract sub denumirea Eber („Mistreț”), cu accent pe utilizarea cât mai multor tehnologii provenite de la MBT-70, dar fără problematicul sistem XM150 de 152 mm, care combina tunul cu lansatorul de rachete MGM-51 Shillelagh. Au fost construite două prototipuri utilizând un nou șasiu Porsche cu roțile de drum ale MBT-70 și motorul original Leopard. Acesta era combinat cu o nouă turelă Wegmann, echipată cu tunul cu țeavă lisă Rheinmetall de 120 mm al MBT-70. Unele vehicule au fost echipate și cu tunul original L7 de 105 mm.

Rezultatele au fost suficient de promițătoare pentru a determina comandarea altor șapte vehicule, de această dată propulsate de motorul MTU proiectat pentru MBT-70. În acel moment, echipa Experimentalentwicklung și-a făcut public proiectul alternativ, denumit Keiler, un sinonim al cuvântului Eber. În 1971, ministrul apărării Helmut Schmidt a decis abandonarea proiectului Eber și construirea a 17 prototipuri Leopard 2 bazate pe proiectul Keiler, care dispunea de o turelă cu blindaj înclinat spațiat. Masa maximă urma să fie de 50 de tone.

În timpul Războiului de Yom Kippur din 1973, tancurile proiectate în anii 1950 și 1960 au suferit pierderi grele în fața rachetelor ghidate prin fir, demonstrând necesitatea unei îmbunătățiri radicale a protecției blindate. S-a decis permiterea creșterii masei tancului la următoarea categorie, Military Loading Class 60. A fost început un nou proiect, în care blindajul spațiat a fost înlocuit cu un ansamblu de blindaj perforat mult mai dens. Noul proiect avea să completeze și, după Războiul Rece, să înlocuiască Leopard în armatele mai multor țări.

Jumbo Track Multi Fire Fighting and Rescue Vehicle

[modificare | modificare sursă]

Un fost Leopard 1 german a fost transformat de Ram Europe într-un vehicul pentru stingerea incendiilor și salvare, denumit Jumbo Track Multi Fire Fighting and Rescue Vehicle. Conversia, comandată de directorul general al Ram Europe, Theodore Rentzos, a presupus instalarea unei noi suprastructuri metalice peste carcasă. Aceasta conține un rezervor cu capacitatea de 15.000 de litri de apă și un compartiment climatizat în care pot fi transportate până la zece persoane.[11]

Istoric operațional

[modificare | modificare sursă]
Leopard AS1 al Armatei Australiene în timpul unui exercițiu, 2005.

În 1974, guvernul australian a confirmat achiziția Leopardului, fiind cumpărate în total 101 vehicule: 90 de tancuri principale de luptă, cinci vehicule pontoniere și șase vehicule blindate de recuperare. Ulterior au mai fost cumpărate două vehicule de recuperare. Primele Leopard au sosit în Australia din Germania de Vest în 1976, încheind procesul de selecție și testare față de seria americană M60,[12] început în 1971, când armata hotărâse că avea nevoie de un înlocuitor pentru tancurile britanice Centurion, utilizate din 1952 și desfășurate în Războiul din Vietnam.

În martie 2004 s-a decis înlocuirea Leopard 1 cu tancuri americane M1A1 Abrams AIM recondiționate.[13] Primele 18 dintre cele 59 de M1A1 Abrams au sosit în septembrie 2006. M88A2 Hercules a început în același timp să înlocuiască variantele auxiliare din familia Leopard. Leopard 1 a fost utilizat de Regimentul 1 Blindat și a fost retras oficial din serviciu în iulie 2007. Tunurile acestor tancuri nu au fost folosite niciodată în luptă. O parte dintre vehiculele retrase au fost oferite muzeelor militare sau organizațiilor RSL.[14]

Leopard 1 belgian

Armata Belgiană a primit 334 de tancuri Leopard 1BE între 1968 și 1971. Acestea au echipat opt regimente de tancuri, fiecare cu câte 40 de Leopard, precum și Școala Trupelor Blindate. Primul regiment care a primit Leopard a fost Regimentul 4 Lăncieri, urmat de regimentele 1, 2, 3 și 8 Lăncieri, Regimentul 1 Ghizi, Regimentul 2 Ghizi și, în cele din urmă, Regimentul 2 Vânători Călări. Din 1974, tancurile au fost modernizate cu un sistem de stabilizare a tunului și un sistem automat de conducere a focului (Automatisch VuurLeidingsSysteem, AVLS) produs de SABCA, care permitea tragerea din mers.

În 1984, comandamentul armatei a decis modernizarea a 132 de Leopard la standardul A5, sub denumirea Leopard 1A5(BE). La sfârșitul Războiului Rece, numărul tancurilor a fost redus drastic, iar 128 au fost vândute Braziliei. Modernizarea a început în 1993 și s-a încheiat în 1997. Aceasta a inclus un nou sistem de conducere a focului cu cameră termică, telemetru laser și sistem de referință la gura țevii. În acel moment, patru regimente mai erau echipate cu Leopard 1A5(BE). La sfârșitul anilor 1990, acestea au fost reunite în două regimente de tancuri, 1/3 Lăncieri și 2/4 Lăncieri. Regimentul 2/4 Lăncieri a fost desființat în 2010.

Aproximativ 40 de Leopard 1A5(BE) au rămas operaționale în Regimentul 1/3 Lăncieri și Carabiniers Prins Boudewijn – Grenadiers. Regimentul 1/3 Lăncieri nu mai era un regiment de tancuri, ci un batalion de infanterie medie, asemănător celorlalte batalioane de infanterie medie ale Armatei Belgiene, cu excepția faptului că păstra o escadrilă Leopard 1A5(BE). Tancurile belgiene Leopard au fost utilizate în Kosovo. În 2014, după decizia guvernului de a înlocui toate vehiculele pe șenile ale Componentei Terestre, inclusiv Leopard, AIFV și M113, cu PIRANHA DF90,[15] Leopardurile belgiene au fost retrase. Majoritatea au fost expuse, utilizate ca ținte de tragere sau vândute[16] în stare nefuncțională companiei belgiene OIP Sensor Systems.[17]

La Eurosatory 2022, John Cockerill a prezentat pachetul de modernizare Cockerill Medium Tank 3105 pentru Leopard 1. Prototipul combina carcasa unui Leopard 1A5(BE) cu o turelă Cockerill 3105. Singura modificare structurală a carcasei era instalarea unui inel adaptor pentru noua turelă și a unui cablu electronic. Turela este înarmată cu un tun Cockerill 105HP de 105 mm, prevăzut cu încărcător automat pentru 12 proiectile, și cu o mitralieră coaxială de 7,62 mm, având sisteme de ochire diurne și termice. Instalarea noii turele reduce masa tancului cu cinci tone și echipajul la trei persoane. Prototipul a fost convertit la uzina John Cockerill din Aubange și a fost supus testelor de tragere la baza militară Suippes în martie 2022.[18][19]

Armata Belgiană a mai utilizat următoarele variante:

  • 36 de vehicule blindate de recuperare (ARV – TRV);
  • 17 vehicule de geniu;
  • 55 de tancuri antiaeriene Gepard, retrase din serviciu;
  • 12 vehicule pentru instruirea mecanicilor conductori;
  • 9 Leguan AVLB.

Belgia și-a vândut ultimele 50 de Leopard 1A5BE companiei OIP Land Systems în 2014, pentru aproximativ 37.000 de euro fiecare. În ianuarie 2023, guvernul belgian a încercat să le răscumpere pentru a le transfera Ucrainei, însă achiziția a fost întârziată de disputa privind prețul, OIP solicitând aproximativ 500.000 de euro pentru fiecare vehicul, sumă care includea readucerea lor în stare de luptă.[17][20] Toate cele 50 au fost ulterior cumpărate de Rheinmetall, 30 urmând să fie recondiționate, iar 20 utilizate pentru piese de schimb.[21][22]

Un Leopard C1 canadian expus la CFB Petawawa.
Un Leopard 1A2 al Forțelor Armate Canadiene participând la exercițiul REFORGER din 1977.
Un Leopard C2 canadian expus la Colegiul Militar Regal al Canadei din Kingston.
Un Leopard C2 MEXAS canadian în drum spre Afganistan, octombrie 2006.

Pentru a înlocui Centurion, Canada a cumpărat în 1978 și 1979 un număr de 114 tancuri Leopard C1, echivalente cu Leopard 1A3, dar prevăzute cu telemetru laser, destinate Forțelor Terestre. Majoritatea au fost dislocate în Germania de Vest în timpul Războiului Rece, câteva fiind păstrate la Baza Forțelor Canadiene Gagetown, New Brunswick, pentru instruire. În 1976, înaintea livrării noilor Leopard, guvernul canadian a închiriat 35 de Leopard 1A2 pentru începerea instruirii echipajelor Grupului Brigadă 4 Mecanizat Canadian, dislocat în Germania de Vest.[23] Aceste tancuri au echipat Royal Canadian Dragoons, care au concurat cu alte echipaje de tancuri NATO și au câștigat competiția Canadian Army Trophy în 1977.[23]

În timpul studierii posibilităților de îmbunătățire a blindajului, măsurătorile au indicat că turela avea aproximativ 1,5 țoli de blindaj plus un perete turnat din oțel de 0,75 țoli, partea inferioară a carcasei aproximativ 2,25 țoli plus cadrul turnat din oțel de 0,75 țoli, iar fusta care acoperea șenilele era realizată din cauciuc cu grosimea de un țol, nu din oțel. În cursul modernizării a fost adăugat blindaj pe jumătatea frontală a fustei, precum și 0,6 țoli de oțel suplimentar pe părțile superioare ale carcasei și 1,1 țoli pe glacisul superior, însă numai un număr redus de C1 au primit modernizarea completă.[necesită clarificare]

Modernizarea a inclus și echipamente termice de vedere nocturnă. Cinci sau șase Leopard C1 au fost prevăzute cu un kit foarte gros de blindaj suplimentar MEXAS, produs de compania germană IBD Deisenroth Engineering. Aceste tancuri, denumite Leopard C1 MEXAS, au fost utilizate de Lord Strathcona's Horse (Royal Canadians) în cadrul misiunii KFOR din Kosovo în 1999. Ulterior au primit aceleași aparate de ochire și același sistem de conducere a focului ca Leopard C2.

Începând din 1996, cele 114 Leopard C1 aflate în serviciu urmau să fie aduse la standardul Leopard 1A5, sub denumirea Leopard C2, programul având un cost de 139 milioane CA$. Turelele a 123 de Leopard 1A5 excedentare cumpărate de la Ministerul german al Apărării au fost montate pe carcasele existente, nouă turele fiind păstrate pentru piese de schimb și instruire, iar carcasele germane au fost revândute contractorului responsabil de modernizare. În acest proces, tunurile principale ale turelelor originale Leopard 1A3 au fost demontate, după care turelele au fost îndepărtate de pe carcasele C1. Turelele Leopard 1A5 modificate au fost apoi montate pe carcasele C1, iar tunurile L7A3 de 105 mm au fost reinstalate în noile turele. Din cauza complexității procesului, numai 66 dintre cele 114 tancuri au fost modernizate. Primele Leopard C2 au intrat în serviciu în noiembrie 1999 la CFB Gagetown, New Brunswick.

Turela Leopard C2 a fost modificată conform cerințelor Armatei Canadiene, fiind instalate noi stații radio și containere suplimentare de depozitare în partea posterioară. Cea mai importantă modificare a fost introducerea sistemului de conducere a focului Atlas-Elektronik EMES-18, cu o configurație computerizată asemănătoare sistemului SABCA de pe C1, telemetru laser și cameră termică. Au fost cumpărate simultan și 18 simulatoare Leopard pentru instruirea ochitorilor.

Canada a utilizat și vehiculele Leopard 1 Beaver AVLB și Taurus ARV, cumpărate împreună cu Leopard C1, precum și Badger AEV, echipat cu lamă de buldozer și cupă de excavator și introdus în serviciu în 1990.

Mai multe Leopard canadiene au fost retrase la mijlocul anilor 2000 în perspectiva înlocuirii lor cu vehiculul cu opt roți Sistem mobil de tun. Planurile au fost suspendate după ce experiența americană a evidențiat deficiențe importante de stabilitate și masă. Dintre tancurile devenite învechite, 23 au fost vândute unor companii din America de Nord, patru au fost expuse în muzee sau utilizate ca monumente, inclusiv două la Muzeul Tancurilor din Bovington,[24] iar 21 au fost transformate în ținte pe poligoane.

La sfârșitul anului 2006, Canada a trimis în Afganistan o escadrilă a Lord Strathcona's Horse, echipată cu 17 Leopard C2 prevăzute cu blindaj suplimentar MEXAS, patru vehicule de recuperare și patru vehicule de geniu.[25][26] Escadrila blindată trebuia să asigure protecția convoaielor, să sprijine echipele canadiene de reconstrucție provincială și alte organizații dotate cu vehicule mai ușoare și să participe la operațiuni de luptă. Primele tancuri au sosit la Kandahar la mijlocul lunii octombrie 2006.[27] La 2 decembrie 2006, Leopardurile din Kandahar au intrat în teren, fiind pentru prima dată după Războiul din Coreea când o escadrilă blindată canadiană trimitea tancuri într-o zonă de război activă. În ziua următoare, acestea au deschis focul în luptă pentru prima dată după mai multe decenii, ca răspuns la un atac cu rachete al Talibanilor.

Escadrila de tancuri dislocată a participat la operațiuni de luptă dinspre sfârșitul anului 2006 până în iulie 2011. Prima escadrilă a utilizat C2 MEXAS. La mijlocul lunii iulie 2007, tancurile au primit învelișuri termice și unități de răcire cu veste pentru echipaj. La mijlocul lunii septembrie 2007, escadrila a fost întărită cu 20 de Leopard 2A6M prevăzute cu blindaj tip grilaj. Sistemul de camuflaj Barracuda a fost introdus la mijlocul anului 2008. La sfârșitul anului 2010 au fost adăugate cinci Leopard 2A4M. Escadrila a operat simultan cele trei tipuri de Leopard până la retragerea din operațiunile de luptă. C2 MEXAS echipate cu pluguri și role antimină și lame de buldozer au fost utilizate împreună cu Leopard 2 până când pe Leopard 2A6M a fost instalat un sistem de prindere pentru aceste echipamente.

După evaluarea inițială a Leopard C2 în Afganistan, Canada a decis să investească în Leopard 2. Lipsa unui sistem adecvat de climatizare în căldura extremă din Afganistan afecta capacitatea de luptă a echipajelor.[28] Armata a redus ulterior importanța acestui factor, indicând protecția blindată mai bună și armamentul principal drept motive pentru trecerea la Leopard 2.[29] După o perioadă de speculații publice, ministrul canadian al apărării Gordon O'Connor a clarificat situația în aprilie 2007.[30]

Pentru satisfacerea necesităților imediate din Afganistan, 20 de Leopard 2A6 din stocurile Bundeswehrului au fost modernizate la standardul 2A6M și împrumutate gratuit Canadei de guvernul german. În același timp au fost achiziționate două vehicule de recuperare Leopard 2 Büffel. Vehiculele au fost transportate din Germania direct în Afganistan, primul sosind la 16 august 2007.[31]

Pe termen lung, Canada plănuia înlocuirea Leopard 2 împrumutate prin cumpărarea a 100 de vehicule excedentare din Țările de Jos, între care 20 Leopard 2A6M pentru serviciul de luptă, 40 Leopard 2A4 pentru instruire și 20 de vehicule auxiliare, precum vehicule de recuperare, pontoniere și vehicule de geniu.

Leopard C2 mai vechi erau considerate complet depășite până în 2015. Până la desfășurarea Forțelor Canadiene în Afganistan, Leopard C2 nu participase niciodată la lupte.[32]

În februarie 2018, Canada a încercat să vândă tancurile Leopard 1C2 excedentare Forțelor Armate Iordaniene. În iulie s-a anunțat eșecul tranzacției, iar Departamentul Apărării Naționale al Canadei nu stabilise încă soarta vehiculelor excedentare.[33] Purtătorul de cuvânt Daniel Le Bouthillier a precizat că ultima opțiune ar fi distrugerea tancurilor.[34]

Până în noiembrie 2021 nu fusese găsit niciun cumpărător pentru Leopard 1C2 ale Armatei Canadiene, iar aproximativ 45 dintre tancurile retrase urmau să fie utilizate drept ținte în poligonul aerian Cold Lake.[35][36] Compania Quest Disposal & Recycling Inc. din Vegreville, Alberta, a primit contractul pentru transformarea lor în ținte pentru poligonul Cold Lake, tancurile aflându-se la sediul companiei în curs de procesare în decembrie 2021.[37]

Leopard 1 DK
Un Leopard 1A5-DK danez.

În 1976, Danemarca a cumpărat 120 de Leopard 1A3, denumite Leopard 1 DK. Livrările s-au încheiat în 1978. În 1989 a fost plasată o comandă pentru încă 110 tancuri germane folosite, dintre care 100 A3 și 10 A4, livrate între 1992 și 1994,[38] parțial în contextul reducerilor de vehicule blindate impuse prin Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa. Acestea au fost modernizate la standardul Leopard 1A5-DK, împreună cu primele 120 de Leopard. Deoarece utilizau turela sudată a Leopard 1A3, Leopard 1A5-DK daneze nu erau identice cu Leopard 1A5 germane, care aveau turele turnate. Alte 35 de Leopard 1A5DK trimise în Bosnia în cadrul misiunilor UNPROFOR/SFOR au primit o modernizare suplimentară. Varianta, denumită 1A5DK-1, a primit instalație de climatizare, sistem de stingere a incendiilor, generator Honda și un proiector provenit de la M41 DK1 retras din serviciu.[39] Danemarca a avut în serviciu 230 de Leopard între 1995 și 2005, dintre care 195 1A5-DK și 35 1A5DK-1, până la retragerea și înlocuirea completă cu Leopard 2A5-DK.

Aceste Leopard au participat la una dintre cele mai importante confruntări din istoria militară daneză modernă, cunoscută drept Operațiunea Bøllebank. Danemarca a fost singura țară scandinavă care a trimis o forță semnificativă de tancuri în sprijinul operațiunilor sale de menținere a păcii din Croația și Bosnia. La 29 aprilie 1994, în apropiere de Tuzla, șapte Leopard 1A5 daneze au fost implicate într-o confruntare între Batalionul Nordic UNPROFOR, NORDBAT 2, și forțe militare sârbo-bosniace din Brigada Šekovići. Tancurile au fost trimise pentru sprijinirea unui post de observație deservit de militari suedezi, atacat din ambuscadă de forțele sârbo-bosniace. La sosire, tancurile au fost atacate cu mortiere și rachete antitanc, iar Leopard 1A5 vopsite în alb și marcate cu însemnele ONU au răspuns cu foc. Postul suedez și tancurile daneze nu au suferit pierderi. Pierderile sârbe au fost estimate la până la 150 de militari. Aceasta este considerată prima confruntare armată în care a fost implicat Leopard 1.[40]

Armata Daneză a utilizat următoarele variante:

  • 120 Leopard 1A3 (1976–1993), toate modernizate la 1A5DK;
  • 230 Leopard 1A5DK (1993–2005), formate din cele 120 cumpărate în 1976 și 110 de vehicule suplimentare;
  • 35 Leopard 1A5DK-1 (1995–2005), modernizate din 1A5DK;
  • 16 Berger ARV (1993–2011), toate modernizate la variante FFG Wisent;
    • 10 FFG Wisent ARV (2011–prezent);
    • 4 FFG Wisent AEV pentru deminare (2011–prezent);
    • 2 FFG Wisent AEV (2011–prezent);
  • 10 Biber AVLB (1994–2023);
  • 6 cabine pentru instruirea mecanicilor conductori (1976–?).

Danemarca a vândut 100 dintre ultimele sale Leopard 1A5DK companiei FFG din Flensburg, Germania, în 2010.[41] În februarie 2023, Germania a aprobat exportul către Ucraina a 178 de tancuri principale de luptă Leopard 1, iar Danemarca a anunțat că urma să cumpere împreună cu Germania și Țările de Jos aproximativ 100 de Leopard 1A5 pentru Ucraina. Se preconiza ca 90 dintre fostele tancuri daneze aflate la FFG să facă parte din acest transfer.[42]

Un fost Leopard 1V grec la Muzeul Militar Lešany.

Grecia și-a cumpărat primele 104 tancuri Leopard 1A3 GR în perioada 1983–1984. Acestea erau în esență Leopard 1A3, dar erau echipate cu sistem de conducere a focului EMES 12A3 și cu alte modificări cerute de armata greacă. În 1992, aceasta a primit un lot de 75 Leopard 1A5 drept compensație pentru construcția a patru fregate MEKO 200. Câteva luni mai târziu, Grecia a primit alte 170 Leopard 1V și două Leopard 1A5 de la Armata Regală Neerlandeză. Leopard 1V era în esență un 1A1 cu sistem de conducere a focului EMES 12A3 AFSL-2 și blindaj spațiat suplimentar pe turelă.

Între 1998 și 2000, Grecia a cumpărat la un preț simbolic 192 de Leopard 1A5 folosite, drept compensație pentru modernizarea avioanelor grecești F-4 în Germania. În 2001, armata greacă a decis modernizarea a 104 Leopard 1A4GR și 120 Leopard 1V la standardul A5+, pentru 234 milioane de dolari. Programul a fost anulat după ce Grecia a primit încă 150 de Leopard 1A5 împreună cu noile Leopard 2A6 HEL. În 2011, Grecia era cel mai mare operator al Leopard 1, cu peste 500 de Leopard 1A5 GR, precum și numeroase variante ST, Biber și Leguan.

Grecia negociază cu Germania transferul către Ucraina a aproape 100 dintre Leopard 1A5 grecești, acestea urmând să fie înlocuite în raport de unu la unu cu Leopard 1A5 italiene cumpărate de la compania elvețiană RUAG și recondiționate și modernizate de Rheinmetall.[43][44]

Un Leopard 1A5 italian în 2008.

Italia trebuia să înlocuiască un număr foarte mare de M47 Patton, primind peste 2.000 din stocurile americane, însă, spre deosebire de alte state NATO, nu a inițiat un proiect național în acest scop. Armata italiană nu era pe deplin mulțumită de M60 Patton, dintre care au fost livrate 300, inclusiv 200 produse de OTO Melara, și a plasat prima comandă pentru Leopard 1 în 1970. Între 1971 și 1972 au fost livrate 200 Leopard 1A1 și 69 Bergepanzer 2. Vehiculele au înlocuit M47 din Brigada de Cavalerie „Pozzuolo del Friuli”.

Alte 600 Leopard 1A2 și 67 Bergepanzer 2 au fost construite în Italia de OTO Melara, livrările începând în 1975. Un al doilea lot de 120 de tancuri a fost construit de aceeași companie între 1980 și 1983. Toate Leopard fabricate în Italia erau din varianta A2, dar nu dispuneau de stabilizatoare sau fuste laterale. Cele 200 A1 cumpărate inițial din Germania au fost ulterior modernizate parțial la acest standard. În 1985 au fost comandate 40 Pionierleopard, nouă vehicule școală pentru mecanici conductori fără armament și 64 Biber AVLB. Douăsprezece Pionierleopard au fost construite în Germania, iar celelalte în Italia de OTO Melara. Toate Biber au fost asamblate de OTO Melara în Italia.

Italia a devenit cel mai mare client Leopard din afara Germaniei, cu 920 de tancuri și 249 de vehicule speciale, fiind singura țară care a produs Leopard sub licență și singura care a fabricat atât M60, cât și Leopard 1. Leopard a constituit baza mai multor proiecte italiene de tancuri și sisteme de artilerie grea, începând cu Leone/Lion și continuând cu OF-40, precum și cu sistemele de artilerie Palmaria și OTOMATIC, ambele bazate pe șasiul OF-40.[45] Experiența acumulată a făcut posibilă dezvoltarea C1 Ariete, după ce armata italiană a decis în 1984 să dezvolte un nou tanc național în locul cumpărării a 300 de Leopard 2.[46]

La sfârșitul Războiului Rece, Armata Italiană a început modernizarea și reducerea unităților sale blindate. Mai multe Leopard au fost retrase în 1991, împreună cu flota M60. În 1995, Italia a cumpărat 120 de turele A5 excedentare din Bundeswehr, care au fost instalate pe același număr de carcase A2 recondiționate. Tancurile rezultate au participat la diferite misiuni de menținere a păcii în Balcani, fără a intra în luptă.

Ultimele A1/A2 au fost retrase în 2003, iar ultimele A5 în 2008, Ariete rămânând singurul tanc din serviciul italian. Numărul vehiculelor de geniu, recuperare și pontoniere a fost redus, iar unele au fost modificate pentru a opera împreună cu Ariete. Acestea urmau să rămână în serviciu încă mai mulți ani, nefiind ales un înlocuitor.

O tranzacție pentru vânzarea către o țară sud-americană a aproape 100 de Leopard 1A5 depozitate la Lenta a eșuat în 2022.[47]

Țările de Jos

[modificare | modificare sursă]
Țările de Jos și-au modernizat Leopard 1A1 cumpărate între 1969 și 1972 la standardul Leopard 1V prezentat aici. Vehiculul a primit blindaj spațiat pe turelă și un nou sistem de conducere a focului. Un dispozitiv neerlandez pentru simularea tragerii este montat pe masca tunului, în dreapta țevii.
Un Leopard 1V al Armatei Chiliene.

Armata Regală Neerlandeză a comandat în total 468 Leopard 1 din a patra serie de producție, construite între octombrie 1969 și martie 1972, pentru înlocuirea parțială a tancurilor Centurion. Comanda inițială pentru 415 vehicule a fost plasată la 27 decembrie 1968, dar a fost extinsă rapid cu încă 53 de tancuri și 30 de vehicule blindate de recuperare, numărul acestora fiind ulterior mărit la 51, după invadarea Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică. Tancurile neerlandeze au fost construite cu participarea industriei locale, inclusiv cu componente produse de companii precum DAF. Acestea aveau stații radio americane cu baze de antenă de tip american și un sistem neerlandez de lansatoare de grenade fumigene format din șase lansatoare grupate în trei perechi pe fiecare parte a turelei. Pe aripile din jurul carcasei erau instalate cutii suplimentare de depozitare, iar armamentul secundar era format din FN MAG în locul MG 3. Ulterior, tancurile au fost modernizate cu un sistem de stabilizare a tunului Honeywell și cu noi dispozitive optice pentru utilizarea muniției APDS de concepție britanică.

În 1987, toate Leopard 1 neerlandeze rămase au fost modernizate la standardul Leopard 1V (Verbeterd, „îmbunătățit”), primind sistemul de conducere a focului EMES 12A3 AFSL-2, construit conform cerințelor neerlandeze de Honeywell și Zeiss, precum și pachetul de blindaj spațiat suplimentar pentru turelă produs de Blohm & Voss.[48] Programul a întâmpinat dificultăți tehnice importante cu noul sistem de conducere a focului, care a făcut temporar nefuncțional un număr semnificativ de tancuri modernizate, precum și depășiri de costuri. La începutul anului 1995, Leopard 1V a fost retras din serviciul neerlandez fără un înlocuitor direct, majoritatea vehiculelor fiind donate Greciei sau vândute statului Chile. Aproximativ 50 de tancuri au fost păstrate pentru diverse utilizări, inclusiv ca monumente, exponate muzeale, ținte pentru trageri cu muniție de război, vehicule pentru instruirea mecanicilor conductori și alte întrebuințări specializate.

Armata Turcă și-a modernizat Leopard 1 la o variantă denumită Leopard 1T „Volkan”. Programul de modernizare a inclus producerea în serie și integrarea sistemului de conducere a focului Volkan, dezvoltat de ASELSAN.[49] Noul sistem permite detectarea țintelor ziua sau noaptea, în toate condițiile meteorologice și de luptă. Acesta mărește semnificativ probabilitatea lovirii țintei cu primul proiectil în timpul deplasării și prelungește durata de utilizare a tancurilor cu peste 20 de ani.[50][51]

Celălalt lot turcesc de Leopard 1A3 este denumit Leo 1A3T1 și este format în realitate din vehicule 1A3A3 echipate cu sistemul de conducere a focului EMES-12A3.[52]

Două Leopard 1A5DK ale Forțelor de Asalt Aerian Ucrainene, septembrie 2023.

Probleme privind achiziția

[modificare | modificare sursă]

La începutul invaziei rusești pe scară largă a Ucrainei, în cadrul Războiului Ruso-Ucrainean, Rheinmetall a încercat, la începutul lunii martie 2022, să răscumpere de la compania elvețiană RUAG 96 de Leopard 1A5IT, să le recondiționeze și să le livreze Ucrainei printr-o țară terță. Rheinmetall și RUAG au semnat un acord preliminar de cumpărare înainte ca autorităților elvețiene să le fie înaintată cererea oficială pentru vânzarea și exportul tancurilor.[53] În aprilie 2022, Rheinmetall a solicitat o autorizație de export către Ucraina pentru 88 de Leopard 1A5 și 100 de vehicule de luptă ale infanteriei Marder pe care le avea deja în stoc.[54]

Leopard 1A5 echipat cu Kontankt-1.

La 7 februarie 2023, guvernul federal german a aprobat exportul către Ucraina a 178 de tancuri principale de luptă Leopard 1A5, între care cele 88 despre care Rheinmetall susținea că le deține și 90 Leopard 1A5DK disponibile din stocurile FFG.[55][56] Germania, Danemarca și Țările de Jos au anunțat ulterior că vor finanța împreună achiziția a „cel puțin” 100 de Leopard 1A5. La 13 februarie, Rheinmetall și RUAG au semnat un acord mai formal privind cumpărarea celor 96 Leopard 1A5IT depozitate în Italia, deși nici acest contract nu fusese aprobat formal de conducerea executivă sau de consiliul de administrație al RUAG.[57]

În mai, ministrul interimar danez al apărării Troels Lund Poulsen a precizat că proiectul comun includea 80 de Leopard 1A5DK de la FFG, finanțate de Danemarca și Germania.[58][59] La 13 mai 2023, Germania a alocat Ucrainei încă 30 de Leopard 1A5 în cadrul unui nou pachet de ajutor militar de 2,95 miliarde de dolari.[60] Canada a acceptat să furnizeze 1.800 de proiectile de instrucție de 105 mm pentru Leopard 1 destinate Ucrainei.[61]

Contribuția neerlandeză la consorțiul germano-danezo-neerlandez pentru Leopard 1 nu a fost făcută publică. Țările de Jos nu au fost incluse alături de Danemarca pe lista oficială germană a ajutorului militar pentru Ucraina[62] până la actualizarea din 29 martie 2024.[63] În aprilie 2023, Țările de Jos plănuiau să finanțeze cumpărarea celor 88 de Leopard 1A5IT despre care Rheinmetall afirmase că le deține, deși acestea nu se aflau încă în proprietatea companiei, deoarece guvernul elvețian nu acordase autorizația oficială de export.[64][65] În iunie, Consiliul Federal Elvețian a respins oficial cererea RUAG pentru autorizația de export, împiedicând achiziția de către Rheinmetall și posibilitatea Țărilor de Jos de a cumpăra tancurile pentru Ucraina.[66]

Leopard 1A5 din Brigada 142 Mecanizată.

Belgia a negociat cu OIP Land Systems cumpărarea a încă 50 de Leopard 1A5BE vândute companiei în 2014, fără a ajunge la un acord privind prețul.[67] La 11 iulie, Germania a promis un nou pachet de ajutor de 700 milioane de euro, care includea Leopard 1 suplimentare față de cele deja promise. Rheinmetall a cumpărat ulterior toate cele 50 de Leopard 1A5BE de la OIP Land Systems pentru îndeplinirea acestei obligații.[68][69] Inițial, 30 dintre cele 50 urmau să fie recondiționate pentru serviciul activ, iar 20 folosite pentru piese de schimb.[22] La 14 noiembrie, Rheinmetall a precizat că 25 urmau să fie folosite ca tancuri principale de luptă, cinci transformate în vehicule blindate de recuperare Bergepanzer 2, iar două în vehicule pentru instruirea mecanicilor conductori.[70]

La 19 septembrie 2023, Danemarca a promis Ucrainei încă 30 de Leopard 1 în cadrul unui pachet mai amplu de ajutor în valoare de 830 milioane de dolari. Originea acestor tancuri nu a fost dezvăluită, ministrul danez al apărării precizând că urmau să fie cumpărate din alte țări care aveau asemenea vehicule disponibile.[71] Acestea se adăugau celor 80 de 1A5DK finanțate anterior împreună cu Germania,[72] numărul total de Leopard 1A5 promise public Ucrainei de Danemarca și Germania ajungând la 165, deși până la 195 de tancuri ar fi putut fi deja finanțate, deoarece contribuția Țărilor de Jos nu era publică.[73]

Leopard 1A5 luptând in apropiere de Harkov.

Situația juridică a celor 96 de Leopard 1A5IT a rămas mult timp incertă. Achiziționarea acestora pentru Ucraina a fost complicată de refuzul guvernului elvețian de a permite vânzarea către țări terțe din motive de neutralitate,[74] precum și de descoperirea faptului că 25 dintre cele 96 fuseseră deja cumpărate în 2019 de compania bavareză Global Logistics Support GmbH (GLS).[75] Germania a analizat posibilitatea negocierii cu Grecia a transferului a aproape 100 de Leopard 1A5 grecești, Rheinmetall urmând să le înlocuiască în raport de unu la unu cu Leopardurile rămase disponibile la RUAG.[44] Situația a fost complicată suplimentar după ce organizația italiană OPAL a constatat că Agenzia italiana difesa (AID), care vânduse tancurile către RUAG în 2016, nu deținea autorizațiile de export necesare, iar autoritatea Uama nu aprobase tranzacția.[76] Prin urmare, proprietatea juridică asupra tancurilor a devenit neclară. Oficiul Federal Elvețian de Audit, procuratura germană și guvernul italian au investigat statutul juridic al vehiculelor, care putea determina posibilitatea transferului lor ulterior către Ucraina.[77] La 28 mai 2025, Elveția a aprobat însă vânzarea către Germania a celor 71 Leopard 1A5IT rămase în posesia RUAG, cu condiția ca acestea să nu fie transferate Ucrainei.[78] Vânzarea către Rheinmetall s-a încheiat la 5 iunie 2025.[79]

GLS a renunțat în cele din urmă la pretențiile asupra celorlalte 25 de Leopard 1A5IT în urma unei înțelegeri extrajudiciare, permițând RUAG să finalizeze vânzarea lor către Rheinmetall și să închidă la 26 iunie 2025 depozitul din Italia în care erau păstrate vehiculele.[80]

Dificultăți și întârzieri ale livrărilor

[modificare | modificare sursă]
Leopard 1A5DK ucrainean în timpul unui exercițiu, septembrie 2023.

La 11 martie 2023, ministrul danez al apărării a anunțat că primul lot de Leopard 1 urma să fie livrat Ucrainei până în primăvară.[81] Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, i-a comunicat însă omologului său ucrainean Oleksii Reznikov că 20–25 de tancuri urmau să fie livrate până în vară, aproximativ 80 până la sfârșitul anului 2023 și încă 100 în 2024.[82][83] Primele zece au fost livrate Ucrainei până la 18 iulie 2023.[84] Alte zece au fost livrate până la 29 august, conform calendarului indicat de Pistorius. Un al doilea lot de zece Leopard 1A5 destinat livrării din Germania a fost însă refuzat de Ucraina din cauza stării tehnice slabe și a lipsei pieselor de schimb și a personalului tehnic capabil să repare vehiculele în Ucraina. Experți germani s-au deplasat în Polonia și au constatat că tancurile necesitau reparații după utilizarea intensă în cursul instruirii din săptămânile precedente. Germania a acceptat să participe la repararea lor înaintea livrării.[85] În mai 2024, numai 30 de Leopard 1A5 ajunseseră în Ucraina. Alte 60 fuseseră însă predate, dar, la cererea Forțelor Armate Ucrainene, perioada de instruire în Germania fusese prelungită; alte 20 urmau să fie modernizate complet de FFG până în iunie, iar cele 25 1A5BE urmau să fie recondiționate de Rheinmetall până la mijlocul anului.[86]

Până la 17 aprilie 2025, 103 Leopard 1 fuseseră livrate Ucrainei, iar cel puțin 22 mai așteptau livrarea.[87] Livrările ulterioare de Leopard 1, inclusiv ale celor cumpărate de la RUAG, nu mai sunt făcute publice, după ce noul guvern german condus de cancelarul Friedrich Merz și-a modificat politica și a încetat publicarea detaliilor privind ajutorul militar german și calendarul livrărilor către Ucraina.[88]

Utilizarea în luptă

[modificare | modificare sursă]
Leopard 1A5V al Brigăzii 5 Mecanizate Grele, Corpul 10 Armată, echipat cu blocuri de blindaj reactiv Kontakt-1.

Începând din vara anului 2023, vehiculele ucrainene de deminare Wisent 1 și vehiculele blindate de recuperare Bergepanzer 2 au fost utilizate în Contraofensiva ucraineană din 2023, pe direcția Zaporijjea. Cel puțin un Wisent 1 a fost confirmat vizual ca pierdut, iar cel puțin un Bergepanzer 2 a fost avariat.[89]

La 18 octombrie 2023, Ministerul Apărării al Ucrainei a anunțat introducerea oficială în serviciu a Leopard 1A5, împreună cu Leopard 2A5 și 2A6.[90]

În vara anului 2024 au apărut pe rețelele sociale imagini cu un Leopard 1A5 ucrainean și un Bergepanzer 2 distruse.[91]

Modernizări locale ale Leopard 1

Până în septembrie 2024, militarii Brigăzii 5 Tancuri Separate ucrainene, devenită ulterior Brigada 5 Mecanizată Grea din Corpul 10 Armată, își modernizaseră Leopard 1 la un standard denumit de ei „Leopard 1A5V”. Leopard 1A5V include blindaj suplimentar, blocuri de blindaj reactiv exploziv pe turelă și pe secțiunile frontală și mediană ale vehiculului, precum și o cușcă extensibilă cu plasă pentru protejarea turelei împotriva dronelor.[92]

Operatorii Leopard 1 în 2023.

     Operatori actuali ai tancurilor Leopard 1

     Operatori actuali ai variantelor specializate

     Foști operatori

Țară Tip Cantitate (estimativă) Origine Observații
 Brazilia 1A1BR128 (36 active)Germania Germania128 Leopard 1A1 cumpărate inițial din Belgia. Modernizate la standardul BR; în 2021, 36 mai erau în serviciu activ, câte 12 fiind repartizate regimentelor 4, 6 și 9 Cavalerie Blindată.[93]
1A5BR250 (230 active)Germania GermaniaÎn 2017, Brazilia a încercat să cumpere încă 96 Leopard 1A5IT italiene de la compania elvețiană RUAG, însă tranzacția a eșuat.[76]

În 2021, 20 dintre cele 1A5BR erau folosite pentru piese de schimb.[93] Era planificată modernizarea a 52 1A5BR între 2024 și 2030 prin instalarea unei noi turele, posibil turela John Cockerill de 105 mm cu încărcător automat sau Hitfact II de 120 mm.[94] În septembrie 2023, modernizarea 1A5 braziliene a fost însă amânată „pe termen nedefinit” din cauza lipsei pieselor de schimb, sprijinul logistic pentru Leopard 1 fiind prioritizat pentru Ucraina.[95]

Bergepanzer 2 ARV7Germania GermaniaCumpărate în 2009 împreună cu Leopard 1A5.
Pionierpanzer 2 Dachs AEV6Germania GermaniaCumpărate în 2009 împreună cu Leopard 1A5.
Biber AVLB4Germania GermaniaCumpărate în 2009 împreună cu Leopard 1A5.
 Chile 1V202Germania GermaniaCumpărate din Țările de Jos în 1997. Majoritatea au fost transferate în unități de rezervă sau depozitate după cumpărarea a 140 Leopard 2A4 în 2006. În 2021, armata a însărcinat Fabricas y Maestranzas del Ejercito (Famae) cu dezmembrarea mai multor 1V pentru obținerea pieselor de schimb necesare întreținerii vehiculelor rămase în serviciu. 1V continuă să fie utilizat de Grupul Blindat nr. 6 Dragones al Brigăzii 4 Blindate Chorrillos și de Detașamentul Blindat nr. 5 Lanceros.[96]
 Danemarca Biber AVLB10Germania GermaniaDanemarca a cumpărat inițial 230 Leopard 1A5DK, retrase ulterior și înlocuite cu Leopard 2. Un număr de 100 Leopard 1A5DK au fost vândute companiei FFG din Germania. Biber AVLB continuă să fie utilizat, iar tancurile excedentare au fost transformate în vehicule auxiliare Wisent. La 11 aprilie 2023, ministrul interimar al apărării Troels Lund Poulsen a anunțat intenția Danemarcei de a furniza Ucrainei „aproximativ 100” Leopard 1A5 până la sfârșitul anului 2023, primul lot urmând să fie livrat „înainte de vară”. Variantele A5 dispun de vedere nocturnă și conducere digitală a focului.[97]
Wisent 1 ARV10RFG RFGVezi observațiile pentru Biber AVLB.
Wisent 1 AEV6RFG RFGVezi observațiile pentru Biber AVLB.
Wisent 1 MC10Germania Germania
 Danemarca
Danemarca a fost primul stat care a primit varianta de deminare Wisent 1, dezvoltată de FFG.
 Estonia Bergepanzer 2 ARV4RFG RFGCumpărate din Țările de Jos în 2015 împreună cu Dachs AEV și Biber AVLB.[98]
Pionierpanzer 2 Dachs AEV5RFG RFGVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
Biber AVLB2RFG RFGVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
 Finlanda Bergepanzer 2 ARV8RFG RFGȘaisprezece vehicule ARV/AEV cumpărate din Țările de Jos în 2017 pentru 8,2 milioane de euro.
Pionierpanzer 2 Dachs AEV8RFG RFGVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
 Germania Pionierpanzer 2 Dachs AEV83RFG RFGGermania a comandat inițial 2.437 Leopard 1, retrase ulterior și înlocuite cu Leopard 2. Vehiculele Leopard 1 rămase se află în depozitare pe termen lung, la centre de dezmembrare sau în posesia companiilor private din industria de apărare în vederea revânzării. În 2023, Rheinmetall deținea 100 de Leopard 1A5, dintre care 88 erau considerate apte pentru serviciu și erau modernizate și trimise Ucrainei. FFG deținea alte 99 Leopard 1A5DK cumpărate din Danemarca în 2008, dintre care 90 erau pregătite pentru transferul către Ucraina. Bundeswehrul continuă să utilizeze un număr limitat de ARV, AEV și AVLB; unele vehicule aflate în depozitare au fost transferate Ucrainei.[63]
Biber AVLB40RFG RFGUnele au fost transferate Ucrainei în 2022 și 2023.[63]
 Grecia 1A5GR501RFG RFGÎn mai 2022, Grecia purta discuții cu KMW privind modernizarea Leopard 1A5.[99]
1A4GR19RFG RFGO parte dintre cele 85 Leopard 1A4GR și 170 Leopard 1V/INL rămase au fost transformate în vehicule auxiliare sau utilizate pentru piese, iar celelalte urmează să fie casate.
Bergepanzer 2 ARV43RFG RFGUnele au fost transformate din 1A4GR retrase.
Biber AVLB10RFG RFGUnele au fost transformate din 1A4GR retrase.
1V (deminare)10RFG RFGArmamentul a fost demontat în conformitate cu Tratatul privind Forțele Armate Convenționale, iar Pearson Engineering a instalat un plug antimină pe întreaga lățime a vehiculului.
1A3 (deminare)30RFG RFGArmamentul a fost demontat în conformitate cu Tratatul privind Forțele Armate Convenționale. Vehiculele sunt echipate cu role antimină.
 Indonezia Pionierpanzer 2 Dachs AEV3Germania GermaniaTrei în serviciu activ.[100]
Biber AVLB3Germania GermaniaTrei în serviciu activ.[101]
 Italia Leopard 1A5ITN/DRFG RFG
Italia Italia
Italia a cumpărat inițial 200 Leopard 1A2 din Germania de Vest în 1971; alte 403 1A2 au fost fabricate sub licență în Italia de OTO Melara. Cele 483 Leopard 1A2 italiene au fost depozitate la depozitul militar Lenta până la dezmembrarea și casarea completă, încheiată în 2020.[102]

Au fost fabricate sub licență de OTO Melara 120 Leopard 1A5IT. Alte 120 de turele 1A5 au fost cumpărate și instalate în anii 1990 pe carcase 1A2. Toate cele 240 de vehicule au fost retrase din serviciu până la sfârșitul anului 2008, fiind înlocuite cu Ariete.

Dintre acestea, cel puțin 96 se aflau în depozit la Lenta în 2024. Aproximativ 100 au fost vândute către Agenzia italiana difesa (AID), care a vândut patru unui cumpărător sud-american și 96 companiei elvețiene RUAG în 2016. RUAG a vândut 25 companiei bavareze Global Logistics Support GmbH (GLS) în 2019, deși acestea nu au fost transferate fizic către GLS și au rămas la Lenta.[75] În 2023 s-a constatat însă că AID nu obținuse autorizațiile de export și aprobarea autorității Uama necesare pentru vânzarea tancurilor către RUAG.[77][76] Guvernul italian a început reevaluarea tranzacției din 2016 pentru clarificarea statutului juridic și a proprietății tancurilor.

Bergepanzer 2 ARV136Italia ItaliaAproximativ 250 de vehicule ARV, AEV și AVLB fabricate sub licență de OTO Melara. Dintre acestea, 235 AEV, ARV și AVLB se aflau în serviciu activ în 2023.
Pionierpanzer 2 Dachs AEV40Italia ItaliaVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
Biber AVLB59Italia ItaliaVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
 Lituania Bergepanzer 2 ARV10Germania GermaniaAchiziționate în perioada 2015–2016 împreună cu Panzerhaubitze 2000.[103]
 Țările de Jos Biber AVLB8RFG RFGȚările de Jos au cumpărat inițial 468 Leopard 1, retrase și înlocuite ulterior cu Leopard 2. Majoritatea au fost vândute altor țări, inclusiv 200 către Chile și 170 către Grecia, iar celelalte au fost transformate în vehicule ARV/AEV sau depozitate. Numai opt Biber AVLB mai sunt în serviciu; Pionierpanzer 2 Dachs a fost înlocuit de AEV 3 Kodiak, iar Bergepanzer 2 a fost retras.
Hippo BRV4Germania Germania
Regatul Unit Regatul Unit
Corpul de Marină al Țărilor de Jos operează patru vehicule de recuperare pentru plajă bazate pe Leopard 1V, denumite Hercules, Samson, Goliath și Titan, care operează de pe navele de asalt ale Marinei Regale Neerlandeze din clasa Rotterdam. Vehiculele au specificații asemănătoare cu Hippo britanic, dar un aspect diferit al cabinei.
 Norvegia Bergepanzer 2 ARV
"NM217 Bergepanservogn"
11RFG RFGNorvegia a cumpărat inițial 172 Leopard 1, retrase și înlocuite ulterior cu Leopard 2. Ultimele Leopard 1A5 au fost scoase din serviciu în 2011, după o ceremonie care a marcat 42 de ani de utilizare.[104] Vehiculele ARV, AEV și pontoniere au rămas în serviciu. Două dintre cele 13 Bergepanzer 2 au fost transferate Ucrainei în 2023.[105]
Pionierpanzer 2 Dachs AEV
"NM189 Ingeniørpanservogn"
20RFG RFGVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV. Două au fost transferate Ucrainei.[105]
Biber AVLB
"NM190 Broleggerpanservogn"
9RFG RFGVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV.
 România Bergepanzer 2 ARV3Germania GermaniaDonate de KMW în mai 2007 pentru sprijinirea întreținerii sistemelor antiaeriene Gepard donate în 1998.[106]
 Turcia 1A3T1184RFG RFGAu fost cumpărate inițial 227 Leopard 1A3 cu sisteme EMES, împreună cu 170 1A1. Aproximativ 184 1A3 mai sunt active, celelalte fiind utilizate pentru piese de schimb sau transformate în vehicule auxiliare.
1T Volkan170RFG RFG
Turcia Turcia
Toate A1 au fost modernizate în Turcia la standardul Leopard 1T „Volkan”.[107][108]
Bergepanzer 2 ARV16Germania GermaniaUtilizează șasiuri 1A3.
 Regatul Unit Hippo BRV4Germania Germania
Regatul Unit Regatul Unit
Patru carcase Leopard 1A5 au fost transformate prin modificări extensive în vehicule blindate Hippo de recuperare pentru plajă.
 Ucraina 1A5

1A5BE 1A5DK 1A5IT

>135Germania GermaniaGermania a aprobat inițial exportul a 178 de tancuri în februarie 2023, iar Germania, Danemarca și Țările de Jos au promis împreună „cel puțin 100”. Acestea includeau inițial 80 dintre cele 99 Leopard 1A5DK deținute de FFG; la 13 mai, Ministerul german al Apărării a promis alte 30 Leopard 1A5, ridicând totalul la 110. La 11 iulie, Germania a promis Leopard 1 suplimentare la summitul NATO de la Vilnius; acestea au provenit ulterior din cele 50 Leopard 1A5BE cumpărate în august de Rheinmetall de la OIP Land Systems din Belgia și includ 25 de tancuri 1A5, două vehicule de instruire și cinci Bergepanzer 2 ARV, restul fiind destinate pieselor de schimb. Primele zece Leopard 1A5DK au fost livrate Ucrainei până la 19 iulie 2023. În ianuarie 2025, dintre cele 135 de tancuri promise împreună de Germania, Danemarca și Țările de Jos, 103 fuseseră livrate, iar 22 mai așteptau livrarea.[63] Rheinmetall a livrat în 2024 toate 1A5BE finanțate, împreună cu vehiculele auxiliare și de instruire.[109]

Începând din 2022, Rheinmetall și guvernul neerlandez au încercat să cumpere de la RUAG alte 96 Leopard 1A5IT italiene depozitate în Italia. Deși vânzarea a fost inițial blocată de guvernul elvețian din motive de neutralitate, RUAG a primit în cele din urmă aprobarea de a vinde vehiculele către Rheinmetall, cu condiția ca acestea să nu fie transferate Ucrainei. Un număr de 71 au fost vândute Rheinmetall la 5 iunie 2025.[79] După o înțelegere extrajudiciară, GLS a renunțat la pretențiile asupra celorlalte 25, permițând RUAG să le vândă Rheinmetall la 26 iunie.[80]

Până la 22 august 2025, 14 Leopard 1A5 fuseseră distruse și patru avariate sau abandonate, conform inventarului Oryx bazat pe imagini OSINT ale pierderilor de vehicule.[110]

Bergepanzer 2 ARV24 (+9 comandate)Germania GermaniaPrimul Bergepanzer 2 a ajuns în Ucraina la o dată necunoscută.[111] Două NM217 Bergepanservogn au fost donate de Norvegia până în martie 2023.[105] Până în februarie 2025, 22 fuseseră livrate, iar alte nouă urmau să fie livrate de Germania.[63] Un vehicul a fost confirmat vizual ca avariat în luptă.[110]
Pionierpanzer 2 Dachs AEV14Germania GermaniaGermania a livrat 12 până în 2025, inclusiv un fost AEV canadian „Badger” recondiționat de FFG.[63][112] Alte două NM189 Ingeniørpanservogn au fost livrate de Norvegia în 2023.[105]
Biber AVLB27Germania GermaniaVezi observațiile pentru Bergepanzer 2 ARV. Toate cele 27 au fost livrate de Germania până în 2025.[63]
Wisent 1 MC57Germania GermaniaUcraina urma să primească vehicule de deminare Wisent 1 MC după ce FFG și Pearson Engineering au primit un contract din partea Organizației Daneze pentru Achiziții și Logistică în Apărare. Ucraina a devenit al doilea operator al variantei după Danemarca, primele două vehicule fiind livrate până la 30 martie 2023.[113] Până în 2025 au fost livrate 57.[63] Un Wisent 1 MC a fost confirmat vizual ca distrus în luptă.[110]
Fahrschulpanzer, vehicul de instruire2Germania GermaniaDouă foste Leopard 1A5BE belgiene cumpărate de la OIP Land Systems au fost transformate de Rheinmetall în vehicule pentru instruirea mecanicilor conductori și livrate Ucrainei în 2024.[109]

Foști operatori

[modificare | modificare sursă]
Un Leopard 1 retras al Armatei Australiene, expus în orașul Esperance, Australia de Vest.
  •  Australia – 90 de Leopard 1A3, denumite „Leopard AS1”, cumpărate inițial și introduse în serviciu în 1977, împreună cu cinci vehicule pontoniere și opt vehicule blindate de recuperare. Au fost retrase în 2007 și înlocuite cu 59 M1A1 Abrams americane. Treizeci de Leopard AS1 au fost donate diferitelor organizații ale veteranilor din Australia, iar celelalte tancuri și vehicule specializate au fost vândute unor companii din industria apărării.[114]
  •  Belgia – 334 cumpărate inițial. Un număr de 132 au fost modernizate la standardul Leopard 1A5BE. Au fost retrase și înlocuite cu 21 Mowag Piranha III înarmate cu tunuri de 90 mm.[115] În ianuarie 2023, 50 se aflau în proprietatea OIP Land Systems și erau depozitate în Belgia pentru revânzare.[116] Toate au fost cumpărate de Rheinmetall în iulie 2023 pentru Ucraina.
  •  Canada – 114 Leopard C1, echivalente cu Leopard 1A3 prevăzut cu telemetru laser, comandate inițial și primite în 1978–1979. Începând din 1996, 66 au fost modernizate la standardul Leopard C2, echivalent cu Leopard 1A5, unele fiind prevăzute cu blindaj suplimentar MEXAS. Douăzeci și trei de Leopard C1 au fost vândute unor companii din America de Nord, patru au fost expuse în muzee sau transformate în monumente, iar 21 au fost dezafectate și utilizate drept ținte pe poligoane la începutul anilor 2000.[117] Leopard C2 s-a aflat în serviciu activ din 1997 până în 2017 și a fost înlocuit cu Leopard 2. Cel puțin trei Leopard C2 au fost distruse și 15 avariate în timpul operațiunilor canadiene din Afganistan.[118] Canada a încercat să vândă tancurile Leopard C2 retrase Iordaniei, dar tranzacția a eșuat în 2018. Unsprezece C2 au fost donate muzeelor.[119] În 2021, aproximativ 45 dintre Leopard C2 rămase în depozitare au fost trimise la Vegreville, Alberta, pentru transformarea de către Quest Disposal & Recycling Inc. în ținte destinate poligonului aerian Cold Lake.[120] Brückenlegepanzer „Beaver” AVLB a fost retras aproximativ în 2017, iar Pionierpanzer 2 „Badger” AEV în 2018, fiind înlocuit de WISENT 2 „Ram”, fabricat în New Brunswick de filiala canadiană a FFG. Bergepanzer 2 ARV „Taurus” figura încă pe lista echipamentelor Forțelor Armate Canadiene în februarie 2021,[121] fiind ulterior retras și înlocuit cu Bergepanzer BPz3 „Mammoth”.

Oferte nereușite

[modificare | modificare sursă]
  •  Ecuador – Ecuador a încercat să cumpere 30 de Leopard 1V din Chile în 2009, însă tranzacția a eșuat.[122][93]
  •  Liban – în 2007, Libanul și Belgia au semnat un acord în valoare de 3,5 milioane de euro pentru transferul a 43 Leopard 1A5BE și al altor vehicule blindate către Forțele Armate Libaneze.[123][124] Transportoarele blindate belgiene au fost livrate, însă până în 2010 cele 43 Leopard 1A5BE nu fuseseră transferate din cauza lipsei unei autorizații de export din partea Germaniei. Până în 2018 nu era clar dacă această autorizație fusese acordată.[125][126][34]
  1. ↑ Gelbart, Marsh (). Tanks main battle and light tanksAcces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Brassey's UK Ltd. pp. 109–110. ISBN 1-85753-168-X. Accesat în .
  2. 1 2 Tanks and Armored Fighting Vehicles, Robert Jackson, 2007 Paragon Publishing, p. 189
  3. ↑ „Tank Chats #64 Leopard 1 | the Tank Museum”. YouTube. . Accesat în .
  4. 1 2 Wilcke, Gerd (). „Bonn to Build Own Tanks Despite Pact With France; Approval Is Sought”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. ↑ „M'Namara Holds Bonn Talks today; Due to Conclude Accord on Joint Tank Development. 1,500 Tanks Ordered”. The New York Times. Bonn. . Secretary of Defense Robert S. McNamara is expected to conclude a research agreement here this week for the joint development of a tank to be used by the United States and West German armies in the nineteen seventies
  6. ↑ Barker, A.J. (). Modern Combat Vehicles: 3 Leopard. Ian Allan. p. 19. the first Leopard to be completed left the assembly line on 9 September 1965 and was officially 'taken over' at a ceremony attended by Germany's Minister of Defence.
  7. 1 2 3 4 Jerchel, Michael (). Leopard 1 Main Battle Tank 1965–95. Osprey. ISBN 1855325209.
  8. ↑ Lobitz, Frank (). The Leopard 1 MBT in German Army Service - Late Years. Germany: Verlag Jochen Vollert - Tankograd Publishing. p. 6.
  9. ↑ Boyko Nikolov (). „Belgian Leopard 1A5BE with unmanned turret enters Ukraine trials”. bulgarianmilitary. Accesat în .
  10. ↑ „WiSENT 1 - FFG Flensburger Fahrzeugbau GmbH”. www.ffg-flensburg.de. Accesat în .
  11. ↑ „WATCH: He Spent $5 million On A Tank Called Jumbo” (video). youtube.com. Great Big Story. . Accesat în .
  12. ↑ Hunnicutt, p. 6 & 408
  13. ↑ „Australian Defence Force maintains a supportable, survivable and interoperable tank capability until at least 2020”. Defence.gov.au. Arhivat din original la . Accesat în .
  14. ↑ McPhederan, Ian. „Leopard tanks up for grabs”. Herald Sun. Accesat în .
  15. ↑ „PIRANHA DF90”. LA DEFENSE. Arhivat din original la . Accesat în .
  16. ↑ Verboven, Stijn. „LE LÉOPARD TIRE SA RÉVÉRENCE”. LA DEFENSE. Arhivat din original la . Accesat în .
  17. 1 2 Sauer, Pjotr (). „Belgian buyer of Europe's spare tanks hopes they see action in Ukraine”. The Guardian. Accesat în .
  18. ↑ „John Cockerill presents new modernization of Leopard 1 tank fitted with 3105 weapon station”. armyrecognition.com. . Accesat în .
  19. ↑ „Despite Kf-51, Leopard A5 BE with 105mm C3105 turret was shown”. bulgarianmilitary.com. . Accesat în .
  20. ↑ „Belgian buyer of Europe's spare tanks hopes they see action in Ukraine”. VOA News. . Accesat în .
  21. ↑ „Rheinmetall rüstet belgische Leopard-Panzer für die Ukraine auf”. Handelsblatt. . Accesat în .
  22. 1 2 „Belgium Just Found Another 30 Old Leopard 1 Tanks For Ukraine”. Forbes. . Accesat în .
  23. 1 2 Kellen Kurschinski (). „From Centurion to Leopard 1A2 by Frank Maas”. Canadianmilitaryhistory.ca. Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ „A Brace of Leopards”. Bovington Tank Museum. Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ Curry, Bill (). „Canada beefs up Afghan war commitment”. The Globe and Mail. Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „CTV News | Top Stories – Breaking News – Top News Headlines”. Ctv.ca. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ „Lord Strathconas Horse (Royal Canadians) // Latest News”. www.strathconas.ca. Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ „Canadian Forces to refresh aging fleet of tanks”. CBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . The announcement will likely be welcome news to soldiers who have had to endure searing heat driving their current Leopard C2s in the Afghan desert during the summer months. Heat-related health risks have threatened before to cause the tanks to be pulled from service. O'Connor said the newer tanks will be equipped with a cooling system for the crews before they reach Afghan soil.
  29. ↑ „Military touts tougher image as tanks roll out in Kandahar – 'It could give our soldiers more confidence and be a bit of a shock for enemy troops'”. CBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  30. ↑ „Canadian Forces to refresh aging fleet of tanks – World – CBC News”. Cbc.ca. . Arhivat din original la . Accesat în .
  31. ↑ „Canadian Forces to refresh aging fleet of tanks”. CBC News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  32. ↑ „Renewing the Canadian Forces' Tank Capability”. Department of National Defence / Canadian Forces. Arhivat din original la . Accesat în .
  33. ↑ Akin, David. „Canada fails to find buyer for surplus army tanks, final attempt to sell to Jordan Armed Forces fizzles”. Global News. Arhivat din original la . Accesat în .
  34. 1 2 Trevithick, Joseph (). „Canada Has Given Up Trying To Find A Good Home For Its Retired Leopard Tanks”. The Drive. Accesat în .
  35. ↑ „Tanks that saved the day in Afghanistan to be used for target practice in Cold Lake”. coldlakesun. Accesat în .
  36. ↑ Franklin, Scott (). „A Farewell To The Leopard 1 Main Battle Tank”. espritdecorps. Accesat în .
  37. ↑ „Repurposed Leopard 1 tanks invade Vegreville”. Global News. Accesat în .
  38. ↑ „Leopard 1 Family - Danish Army Vehicles Homepage”. Accesat în .
  39. ↑ „Leopard 1A5 DK - Danish Army Vehicles Homepage”. Accesat în .
  40. ↑ Tak for turen!, Lars R. Møller, ISBN: 978-8711348437
  41. ↑ „Denmark to buy Leopard tanks from Germany and give them to Ukraine”. Yahoo News. . Accesat în .
  42. ↑ Friederichs, Dr Hauke (). „Es wird noch dauern”. Die Zeit. Accesat în .
  43. ↑ „ΑΠΟΚΛΕΙΣΤΙΚΟ: Ελληνικά όπλα στην Ουκρανία με πρόταση ανταλλαγής Leopard 1A5 με εκσυγχρονισμένα LEO 1A5!” (în greacă). Flight!. . Accesat în .
  44. 1 2 „To Free Up Another Hundred Leopard 1 Tanks For Ukraine, German Diplomats Are Getting Creative”. Forbes. . Accesat în .
  45. ↑ Il carro armato Leaopard 1, Storia Militare N.10-2018, Ed. Storia Militare srl, Genova
  46. ↑ Dossier MBT, ED AI editions, Florence, 1990 p.22
  47. ↑ „Stored Italian Leopard 1A5s await their fate after a failed deal”. BulgarianMilitary.com. . Accesat în .
  48. ↑ Jerchel, Michael (). Leopard 1 : main battle tank, 1965-1995. London: Osprey Military. ISBN 1-85532-520-9. OCLC 33837331.
  49. ↑ 13 KASIM 2009, CUMA (). „Tanks Improvement Project”. Sabah.com.tr. Arhivat din original la . Accesat în .
  50. ↑ „VOLKAN – Fire Control System for Leopard 1 Tanks”. Arhivat din original la . Accesat în .
  51. ↑ „'Fırtına' obüsü işte bu tesislerde yapılıyor”. www.hurriyet.com.tr (în turcă). Arhivat din original la . Accesat în .
  52. ↑ „turkiyen zırhlı birlikleri”. trmilitarynews.com (în turcă). . Accesat în .
  53. ↑ „Amherd stört sich am Vorgehen des Rüstungskonzerns”. Die Platform J. . Accesat în .
  54. ↑ „Rheinmetall seeks permit to export Leopard tanks to Ukraine”. Reuters. . Accesat în .
  55. ↑ „Bundesregierung genehmigt Lieferung von 178 Leopard-1-Panzern”. Der Spiegel. . Accesat în .
  56. ↑ Petersen, Lars (). „Bundesregierung genehmigt Ausfuhr von 178 Leopard-1-Panzern in die Ukraine: Was das für den Krieg bedeutet”. Business Insider Deutschland. Accesat în .
  57. ↑ „Finanzkontrolle findet mehrere Ungereimtheiten bei Ruag-Panzerdeals”. Die Platform J. . Accesat în .
  58. ↑ „Danmark sender stort bidrag af kampvogne til Ukraine”. Nyheder TV2 (în daneză). . Accesat în .
  59. ↑ „Denmark and Germany to supply 80 Leopard 1 tanks to Ukraine”. News In France. . Accesat în .
  60. ↑ „Bundesregierung verkündet 2,7-Milliarden-Euro-Militärpaket für die Ukraine”. TagesSpiegel. . Accesat în .
  61. ↑ „Canadian donations and military support to Ukraine”. National Defence. Government of Canada. . Accesat în .
  62. ↑ „The arms and military equipment Germany is sending to Ukraine”. Bundesregierung. Arhivat din original la . Accesat în .
  63. 1 2 3 4 5 6 7 8 „Military support for Ukraine”. Press of the German Federal Government. . Accesat în .
  64. ↑ „Rüstungskonzern Ruag hortet Leopard-1-Panzer – Deutschland will auch sie kaufen”. Tages-Anzeiger. . Accesat în .
  65. ↑ „The Netherlands wants to buy dozens more Leopard 1 tanks, Patriot missiles for Ukraine”. NL Times. . Accesat în .
  66. ↑ „Swiss Federal Council shoots down Dutch plan to supply Leopard tanks to Ukraine”. NL Times. . Accesat în .
  67. ↑ Axe, David (). „Ukraine Could Get 237 Leopard 1A5 Tanks—Assuming Someone Can Cut A Deal With A Belgian Arms-Dealer”. Defense News. Accesat în .
  68. ↑ „Rheinmetall Buys About 30 Leopard 1 Battle Tanks for Ukraine”. BNN Bloomberg. . Accesat în .
  69. ↑ „Deal struck to send German-made Leopard 1 tanks from Belgium to Ukraine”. Reuters. . Accesat în .
  70. ↑ „Rheinmetall to supply Ukraine with over 30 Leopard 1 systems on behalf of German government”. Rheinmetall. . Accesat în .
  71. ↑ „Danmark sender flere kampvogne til Ukraine”. Nyheder (în daneză). . Accesat în .
  72. ↑ „Historisk stor dansk donation skal sikre flere kampvogne til Ukraine” (în daneză). . Accesat în .
  73. ↑ „"Ukraine's Getting Nearly 200 Leopard 1A5 Tanks. Now It Needs New Tank Tactics."”. Forbes. . Accesat în .
  74. ↑ „Leopard 1, RUAG wants to export them – RSI Swiss Radio and Television”. Italy24. . Accesat în .
  75. 1 2 „Swiss firm already sold Leopard tanks destined for Ukraine”. SwissInfo. . Accesat în .
  76. 1 2 3 „Und wo blieb die Bewilligung in Italien? Panzer-Affäre um die Ruag zieht weitere Kreise”. Watson. . Accesat în .
  77. 1 2 „Jetzt schaltet sich Italien in die Ruag-Affäre ein”. Blick. . Accesat în .
  78. ↑ swissinfo.ch, S. W. I. (). „Swiss government greenlights Ruag sale of Leopard tanks to Germany”. SWI swissinfo.ch. Accesat în .
  79. 1 2 „RUAG sells 71 Leopard-1 tanks”. Ruag.ch. . Accesat în .
  80. 1 2 „RUAG sells remaining Leopard 1 tanks and completely closes its warehouse in Italy”. Ruag.ch. . Accesat în .
  81. ↑ „Troels Lund Poulsen: Kampvogne klar til ukrainerne i foråret”. Forsvarsministeriet (în daneză). . Accesat în .
  82. ↑ „Germany, Denmark, Netherlands to provide at least 100 Leopard 1 tanks for Kyiv”. Reuters. . Accesat în .
  83. ↑ Sprenger, Sebastian (). „European coalition to give refurbished Leopard 1 tanks to Ukraine”. Defense News. Accesat în .
  84. ↑ „Ukraine Just Got Its First 10 Leopard 1A5 Tanks. Now It Needs To Figure Out How To Use Them”. Forbes. . Accesat în .
  85. ↑ „Ukraine lehnt Einfuhr von älteren Leopard-Panzern aus Deutschland ab”. Der Spiegel. . Accesat în .
  86. ↑ „Die Ukraine bekommt zu wenige deutsche Panzer? Stimmt nicht (mehr)!”. Wirtschafts Woche. . Accesat în .
  87. ↑ „Military support for Ukraine | Federal Government”. Website of the Federal Government | Bundesregierung. . Accesat în .
  88. ↑ „Germany will stop reporting arms deliveries to Ukraine, Merz says”. Reuterss. . Accesat în .
  89. ↑ „Attack On Europe: Documenting Ukrainian Equipment Losses During The Russian Invasion Of Ukraine”. Oryx. Accesat în .
  90. ↑ „The Ministry of Defence adopted three modifications of the Leopard tanks”. Ministry of Defence of Ukraine. . Accesat în .
  91. ↑ „Documenting Ukrainian Equipment Losses During The Russian Invasion Of Ukraine”. Accesat în .
  92. ↑ „MSN”. www.msn.com. Accesat în .
  93. 1 2 3 „Tanques en América Latina, en la búsqueda de la modernización”. Pucara Defense. . Accesat în .
  94. ↑ „Brasil modernizará el 25% de sus Leopard 1A5 BR mientras busca un sucesor”. Infodefensa. . Accesat în .
  95. ↑ „Brazil Cannot Modernize Own Leopard 1 Tanks Because Spare Parts Now Go to Ukraine”. Defense Express. . Accesat în .
  96. ↑ „Famae efectúa el desmilitarizado de tanques Leopard 1V de la I División del Ejército de Chile”. Info Defensa. . Accesat în .
  97. ↑ „Denmark to start sending Ukraine Leopard 1 tanks before summer – minister”. Euromaidanpress. . Accesat în .
  98. ↑ „Naastetankide soetamine”. riigihanked.riik.ee (în estonă). Accesat în .
  99. ↑ „Greece ready to spend €2 billion to modernize its Leopard 1 and 2 heavy tanks”. . Accesat în .
  100. ↑ „Pionierpanzer 2Ri Dachs TNI AD: Armoured Engineer Vehicle dari Platform MBT Leopard”. Indomiliter (în indoneziană). . Accesat în .
  101. ↑ „BRLPZ-1 Beaver AVLB: Gelar Jembatan Taktis Darurat Untuk MBT Leopard 2A4 TNI AD”. Indomiliter (în indoneziană). . Accesat în .
  102. ↑ „NSPA Successfully Completes Dismantling and Disposal of 483 Leopard1 Main Battle Tanks”. NATO Support and Procurement Agency. . Accesat în .
  103. ↑ „M577 command and control armoured personnel carriers of the Lithuanian Armed Forces upgraded”. Lithuanian Army. . Accesat în .
  104. ↑ Harald Jacobsen (). „Leopard 1 har skutt sin siste granat” (în norvegiană). TV2.no. Arhivat din original la . Accesat în .
  105. 1 2 3 4 „Norway delivers 8 Leopard 2 tanks to Ukraine”. Euromaidan Press. . Accesat în .
  106. ↑ Răzvan Belciuganu (). „Blindat străbun livrat de bun”. Jurnalul Național. Arhivat din original la . Accesat în .
  107. ↑ „Scandinavian Armor – Leopard 1 world wide”. Arhivat din original la . Accesat în .
  108. ↑ 13 KASIM 2009, CUMA (). „Aselsan'ın Volkan sistemi ile Leopard'lar ilk atışta vuracak – Ekonomi Haberleri” (în turcă). Sabah.com.tr. Arhivat din original la . Accesat în .
  109. 1 2 „Rheinmetall: A Powerful Partner at Ukrain'e Side”. Rheinmetall.com. . Accesat în .
  110. 1 2 3 „Attack On Europe: Documenting Ukrainian Equipment Losses During The Russian Invasion Of Ukraine”. Oryx. Accesat în .
  111. ↑ „Fact Sheet on German Military Aid to Ukraine”. Accesat în .
  112. ↑ deaidua.org (). „It was also said that they have refurbished a former Canadian Badger AEV and it will probably be sent to #Ukraine next week”. Accesat în . It was also said that they have refurbished a former Canadian Badger AEV and it will probably be sent to #Ukraine next week. 4 of these vehicles have already been delivered from Germany to Ukraine and one last one (this one) is still missing.
  113. ↑ „Ukraine conflict: FFG and Pearson Engineering to supply minefield breaching equipment to Ukraine”. Janes.com. . Accesat în .
  114. ↑ „The Leopard Tank”. Explore Cooktown and Cape York. . Accesat în .
  115. ↑ „Laatste schot Leopard-tank | Belgium Defence” (în neerlandeză). Mil.be. Arhivat din original la . Accesat în .
  116. ↑ „Belgian buyer of Europe's spare tanks hopes they see action in Ukraine”. Guardian. . Accesat în .
  117. ↑ Skaarup, Harold Aage. „Leopard Tank”. Military History Books by Harold A Skaarup. Accesat în .
  118. ↑ „Canadian military lost 34 vehicles in Afghanistan, 359 damaged”. Canada.ca. . Arhivat din original la . Accesat în .
  119. ↑ „Exclusive: Canada gives up on selling old Leopard 1 tanks”. Global News. . Accesat în .
  120. ↑ „Repurposed Leopard 1 tanks invade Vegreville”. Global News. . Accesat în .
  121. ↑ „Taurus Armoured Recovery Vehicle (ARV)”. Government of Canada. . Accesat în .
  122. ↑ „Ecuador, 30 años en busca de un tanque”. Info Defensa. . Accesat în .
  123. ↑ „Feu vert pour la vente d'armes belges au Liban”. RTL info. Mouvement pour le Liban. . Arhivat din original la . Accesat în .
  124. ↑ „Le Liban achète 71 blindés à la Belgique, dont 43 chars Leopard”. MSN Actualités. . Arhivat din original la . Accesat în .
  125. ↑ „Lebanon still waiting for its Leopard tanks purchased from Belgium”. . Accesat în .
  126. ↑ Axe, David. „Belgium Ditched Its Tanks—And Never Got Them Back”. Forbes. Accesat în .
  • Hunnicutt, R. P. Patton: A History of the American Main Battle Tank. 1984, Presidio Press; ISBN: 0-89141-230-1.
  • MacNeill, Marvin Craig The New Evil: Memories from Afghanistan 2006-2008. 2017, Trackpad Publishing ISBN: 978-0-9928425-7-4.
  • Smitt, Willem Dutch Leopard 1: Armoured Fist of the Royal Dutch Army. 2014, Trackpad Publishing ISBN: 978-0-9928425-0-5.
  • Lobitz, Frank. The Leopard 1 MBT in German Army Service - Early Years. 2006, Tankograd Publishing.
  • Lobitz, Frank. The Leopard 1 MBT in German Army Service - Late Years. 2006, Tankograd Publishing.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Leopard 1
Despre Leopardurile australiene
Despre Leopardurile canadiene