Leonid Voișin-Murdas-Jilinski
| Leonid Voișin-Murdas-Jilinski | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Mănoilești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (62 de ani) Nijni Novgorod, RSFS Rusă, URSS |
| Frați și surori | Hippolit Voyshin-Murdas-Zhilinskiy[*] |
| Număr de copii | 2 |
| Ocupație | ofițer |
| Studii | Nikolaevskaia akademia Gheneralnogo ștaba[*] |
| Activitate | |
| Ramura | infanterie |
| Gradul | general-locotenent |
| Bătălii / Războaie | Războiul ruso-japonez |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul „Sfânta Ana”, clasa I[*] orden Sveatoi Annî 2-i stepeni[*] orden Sveatoi Annî 3-i stepeni[*] orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*] orden Sveatogo Stanislava 2-i stepeni[*] Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*] Ordinul Sf. Vladimir, clasa a II-a[*] orden Sveatogo Vladimira 3-i stepeni[*] |
Modifică date / text  | |
Leonid Voișin-Murdas-Jilinski (în rusă Леонид Войшин-Мурдас-Жилинский; n. , Mănoilești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Nijni Novgorod, RSFS Rusă, URSS) a fost un nobil basarabean și militar țarist rus, participant la Războiul ruso-japonez (1904-1905).
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în satul Mănoilești (acum în raionul Ungheni, Republica Moldova) din ținutul Chișinău, gubernia Basarabia (Imperiul Rus) într-o familie de nobili.[1] A studiat la cel de-al 2-lea gimnaziu militar din Sankt Petersburg. În 1878 a intrat în prima școală militară „Pavlovskoe”,[2] pe care a absolvit-o în 1880 ca ofițer de gradul I în cea de-a 26-a brigadă de artilerie. În 1881 a devenit locotenent secundar, iar în 1885, locotenent. În 1886 a absolvit Academia Statului Major din Nikolaev.[3]
În perioada anilor 1886-1900 a ocupat diferite posturi (adjutant principal al cartierului general al Diviziei 27 Infanterie, Ofițer-șef pentru misiuni speciale la sediul districtului militar, adjutant principal al sediului districtului militar Vilna, șef al deplasării trupelor pe calea ferată și pe căile navigabile din districtul Vilna, șef de batalion în Regimentul 107 Infanterie „Troitsk”) în cadrul districtului militar din Vilna. În anii 1887-1895, a predat administrație, topografie și tactică la școala de cadeți de infanterie din Vilna. În 1888 a fost ridicat în rang de căpitan. În 1889-1890, a servit în Regimentul 105 Infanterie din Orenburg. În 1893 a devenit locotenent-colonel.[4]
În 1900-1904 a fost Șeful școlii de cadeți de infanterie din Vilna.[5] În anii 1904-1905 a participat la războiul ruso-japonez, fiind șef de comunicații militare al Armatei a 2-a mancuriene.[6]
În 1906-1917 a fost director al corpului de cadeți din Nijni Novgorod. În 1911 a fost ridicat în rang de locotenent-general.[7]
În toamna anului 1919, în timpului Războiului Civil Rus, el și fratele său au fost arestați de organul Ceka din Nijni Novgorod, după o serie de interogatorii și confiscarea parțială a bunurilor,[8] ambii au fost eliberați.[9]
În perioada 1919-1922 a fost profesor privat de topografie militară al celei de-a 2-a Școli de infanterie din Nijni Novgorod și la școli regimentale și cursuri de instructori temporari, precum și la Institutul Pedagogic.
A murit la Nijni Novgorod în 1924. A fost înmormântat în cimitirul luteran din oraș.
Distincții[modificare | modificare sursă]
- 1891: Ordinul „Sf. Stanislav”, gradul III
- 1895: Ordinul „Sf. Ana”, gradul III
- 1901: Ordinul „Sf. Stanislav”, gradul II
- 1904: Ordinul „Sf. Ana”, gradul II
- 1905: Ordinul „Sf. Stanislav”, cu săbii
- 1905: Ordinul „Sf. Vladimir”, gradul III
- 1909: Ordinul „Sf. Ana”
- 1913: Ordinul „Sf. Vladimir”, gradul II
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Войшин-Мурдас-Жилинский Леонид Паулинович GR WAR
- ^ 17-й выпуск Павловского военного училища
- ^ „Императорская Николаевская военная академия”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ ВОЙШИН-МУРДАС-ЖИЛИНСКИЙ Леонид Паулинович la VRTU.ru
- ^ „Виленское военное училище”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Biografie Arhivat în , la Wayback Machine. la Regiment.ru
- ^ „Нижегородский графа Аракчеева кадетский корпус”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ În Actul de confiscare din 10.10.1919 au fost indicați: „banii de argint 12 ruble, bani de aur 10 ruble, medalii de bronz: 2, cruci de aur Stanislav 2, Ordinul lui Vladimir: 5, Ordinul Sf. Anna: 1, Ordinul Legiunii de Onoare franceză: 1, medalii 4, cruce românească 1, cruce de ofițer Sf. Gheorghe: 1, stele 2, paltoane: 8, uniformă: 1”.
- ^ Cazul a fost închis și predat arhivei cu confiscarea unora dintre lucrurile găsite în timpul percheziției. (f. 2209, op. 3, d. 7124, l. 25-35)
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- А. Н. Антонов. XXXV. Виленское пехотное юнкерское училище. Краткий исторический очерк. — Вильна. 1900 г. стр.сп.2, 36.
- Список полковникам по старшинству. Составлен по 01.05.1902 г. — СПб. Воен. тип. в здании ГШ. 1902. стр. 385.
- Список генералам по старшинству. Составлен по 15.04.1914. — Петроград. 1914.
- Списки Генерального Штаба. Исправлен на 01.06.1914, 01.01.1916, 03.01.1917. — Петроград. 1914, 1916, 1917.
- В. И. Шайдицкий. На службе Отечества. — Сан-Франциско. 1963. стр. 90, 94.
- К. А. Залесский. Кто был кто в первой мировой войне. — М. 2003.
- Биографический энциклопедический словарь. — М. 2003.