Latife Uşşaki

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Latife Uşşaki
Latife Hanım.jpg
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
İzmir, Turcia Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani) Modificați la Wikidata
Istanbul, Turcia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăEdirnekapı Martyr's Cemetery[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMustafa Kemal Atatürk Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Turkey.svg Turcia Modificați la Wikidata
ReligieIslam Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Cauza decesuluicancer mamar  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata

Latife Uşakizâde (mai târziu Latife Uşaklıgil după Legea Numelor de Familie din 1934; cu onorificul Latife Hanım)[1] (n. , İzmir, Turcia – d. , Istanbul, Turcia) a fost soția lui Mustafa Kemal Pasha (mai târziu Atatürk) între anii 1923 și 1925. Ea a fost rudă din partea tatălui cu scriitorul turc Halit Ziya Ușaklıgil.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în anul 1898 în İzmir din una din cele mai importante familii de comercianți din oraș, cu rădăcini din orașul Ușak, de unde provine numele neoficial de familie Ușakizâde. Ea a terminat studiile liceale în İzmir și în 1919 a plecat în străinătate pentru a studia dreptul la Paris și Londra. Când s-a întors în Turcia, Războiul de Independență al Turciei se apropia de sfârșit.

Pe 11 septembrie 1922, la întoarcerea spre conacul familiei, a fost oprită de către soldați care i-au spus că Pasha a luat casa ca Sediu General în İzmir. După ce i-a convins pe soldați că de fapt casa îi aparține, a fost primită.

S-a căsătorit pe data de 29 ianuarie 1923, când Mustafa Kemal Pasha s-a întors în İzmir imediat după moartea mamei sale, Zübeyde Hanım. Timp de 2 ani și jumătate, Lâtife Hanım a reprezentat pentru mentalul colectiv turc o primă doamnă foarte activă în viața publică, situatie care, în Turcia acelor vremuri, era o noutate. A avut o influență semnificativă asupra reformelor care au început în Turcia în anii ’20 cu privire la emanciparea femeilor. Cel mai probabil influențată de principiile seculare ale soțului ei, a renunțat la acoperământul de pe cap, îndemnând celelalte femei să ia aceeași decizie.[1]

În orice caz, relația dintre ea și soțul ei s-a încheiat prematur. Au divorțat pe data de 5 august 1925. Lâtife Hanım a trăit în restul vieții sale în İzmir și İstanbul în izolare, evitând interacțiunea cu alte persoane decât cele din anturajul ei până în momentul morții, în 1975. Nu s-a mai recăsătorit, preferând să nu discute despre relația avută cu Atatürk. În 2005, Societatea Istorică Turcă a dorit să publice jurnalele ei „exceptând scrisorile cele mai intime, luând în considerare cerințele familiei”. În orice caz, familia ei a afirmat public că dețin proprietatea scrisorilor, nedorind să fie publicate. În consecință, societatea a decis să nu le publice.[2][3]

O biografie cuprinzătoare și, de asemenea, controversată a lui Lâtife Hanım, scrisă de către İpek Çalıșlar, jurnalistă a publicației Cumhuriyet, a fost publicată în 2006.[1]

Galerie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Atatürk, his wife and her biographer”. Emrah Güler. Turkish Daily News. . Accesat în .  Mai multe valori specificate pentru |lucrare= și |work= (ajutor) (archive.org link [1])
  2. ^ „Ataturk diaries to remain secret”. BBC. . Accesat în . 
  3. ^ „Sezer'e verilmeyen mektupları bize verin”. Hürriyet. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • İpek Çalıșlar (). Latife Hanım ISBN: 978-975-991-517-9 (în Turkish). Doğan Kitap.  Mai multe valori specificate pentru |autor= și |nume= (ajutor)