Lathyrus tuberosus
| Lathyrus tuberosus | |
 | |
| Stare de conservare | |
|---|---|
 risc minim de dispariție[1] | |
| Clasificare științifică | |
| Supradomeniu | Biota |
| Domeniu | Eukaryota |
| Regn | Plantae |
| Subregn | Viridiplantae |
| Infraregn | Streptophyta |
| Diviziune | Tracheophytes |
| Subdiviziune | Spermatophytes |
| Ordin | Fabales |
| Familie | Fabaceae |
| Subfamilie | Faboideae |
| Trib | Fabeae |
| Gen | Lathyrus |
| Nume binomial | |
| Lathyrus tuberosus[2] | |
| L., 1753 | |
Modifică date / text  | |
Lathyrus tuberosus, cunoscută popular și sub numele de oreșniță,[3] sau sângele voinicului, este o plantă perenă mică, cățărătoare, originară din zonele temperate umede ale Europei și Asiei de Vest. Frunzele sunt penate, cu două foliole și un cârcel ramificat. Florile sale roșii-purpurii sunt hermafrodite, polenizate de albine.[3] Au un parfum subtil, plăcut. Plantele se pot răspândi și vegetativ din sistemul radicular.
Descriere
[modificare | modificare sursă]Oreșnița este o plantă perenă cu tuberculi comestibili de 3-5 cm atașați de stolonii săi. Crește între 50-100 cm.[3] Inflorescența are o tulpină lungă și două până la șapte flori roz-roșii, fiecare de 12-20 mm. Acestea au cinci sepale și cinci petale și sunt neregulate, cu un standard, două aripi și o chilă topită. Există zece stamine și o singură carpelă. Fructul este o păstaie maro care conține până la șase semințe. Tuberculii se găsesc la 14 cm sub suprafața solului. Rădăcinile pot ajunge până la 70 cm adâncime.[4] Această plantă înflorește de la sfârșitul lunii mai până în august.[5]
Cultivare și utilizări
[modificare | modificare sursă]
Astăzi, în zone din Europa Centrală, Lathyrus tuberosus este cultivată ocazional pentru mirosul său, aspectul său și tuberculii săi comestibili.[6] În secolul al XVI-lea, florile plantei erau distilate pentru a produce parfum. În secolul al XVIII-lea, în Valea Rinului de Jos din Germania și în Olanda a fost cultivat la scară mai mare. După recoltare, tuberculii erau gătiți sau prăjiți pentru nutriția umană.[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ „The IUCN Red List of Threatened Species 2022.2”. . Wikidata Q115962546. Accesat în .
- ↑ Carl Linné (). „Species Plantarum. 1st Edition, Volume 2” (în latină). p. 732. Wikidata Q21856107.
- 1 2 3 LUCIA POPOVICI, CONSTANȚA MORUZI, ION TOMA (). Atlas Botanic. EDITURA DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ. p. 89.
- ↑ Kutschera, Lore (). Wurzelatlas mitteleuropäischer Ackerunkräuter und Kulturpflanzen. Lichtenegger, Erwin (ed. Reprint [der Ausg.], Frankfurt am Main, DLG-Verl., 1960). Frankfurt, M.: DLG-Verl. ISBN 9783769007589. OCLC 696637061.
- ↑ „Tuberous pea: Lathyrus tuberosus”. NatureGate. Accesat în .
- ↑ „Lathyrus tuberosus - Knollige Platterbse (Saatgut), 1,80 €”. www.templiner-kraeutergarten.de (în germană). Accesat în .
- ↑ Mansfeld's encyclopedia of agricultural and horticultural crops (except ornamentals). Hanelt, Peter., Büttner, R. (Rolf), 1932-, Mansfeld, Rudolf., Institut für Pflanzengenetik und Kulturpflanzenforschung Gatersleben, Germany. (ed. 1st English). Berlin: Springer. . ISBN 3540410171. OCLC 46419902.
