Lars Ahlfors

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lars Ahlfors
Lars Ahlfors - MFO.jpg
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Helsinki, Imperiul Rus[4] Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Pittsfield, SUA[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of Finland.svg Finlanda Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Helsinki[*]
Organizație Universitatea Harvard, Universitatea din Zürich[*]
Premii Medalia Fields ()
Lista laureaților Premiului Wolf pentru matematică ()

Lars Valerian Ahlfors (n. 18 aprilie 1907 – d. 11 octombrie 1996) a fost un matematician finlandez, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul analizei complexe și al suprafețelor Riemann.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Helsinki într-o familie vorbitoare de limbă suedeză. Tatăl său a fost profesor de inginerie la Universitatea de Tehnologie din Helsinki.

În 1928 este absolvent al Universității din Helsinki. A fost profesor la Universitatea Harvard.

Contribuții[modificare | modificare sursă]

A studiat suprafețele topologice și clasificarea acestora. A creat o metodă pentru funcțiile meromorfe cu mulțimea singularităților esențiale de capacitate logaritmică. A studiat trasnformările cvasiconforme însoțite de unele proprietăți metrice. A stabilit metode pentru transformările interioare.

În 1935 a stabilit teoria discurilor pentru acoperirile regulat exhaustive, care erau definite metrico-topologic. În 1936 a luat parte la Congresul Matematicienilor ținut la Oslo, unde, în raportul său, a cuprins și noua definiție topologică a lui Simion Stoilov relativ la varietățile riemanniene, enunțând pentru prima dată această definiție.

De asemenea, Ahlfors a fost autor al unor metode analitice și geometrice de inspirație boreliană.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Contributions to the Theory of Riemann Surfaces (1953), în care a analizat dezvoltarea studiului suprafeței riemanniene de-a lungul unui secol și a accentuat etapa datorată lui Simion Stoilov.
  • Riemann Surfaces (Princeton University Press, 1960), unde se arată cum trebuie caracterizată topologic o suprafață riemanniană
  • An Introduction to the Theory of Analytic Functions of one Complex Variable (1953).

Teorema lui Ahlfors a constituit obiectul cercetărilor lui Stoilov cuprinse în memoriul: Sur une classe de surfaces de Riemann régulièrement exhausibles et sur le théorème des disques de M. Ahlfors (C.R. Acad. Sc. Paris, t. 207/1938).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gemeinsame Normdatei, accesat la 27 aprilie 2014 
  2. ^ a b Data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat la 22 august 2017 
  4. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  5. ^ Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014