Lamarckism

Lamarckismul, denumit și ereditate slabă (din engleză soft inheritance) este concepția conform căreia un organism poate transmite descendenților săi caracteristici fizice pe care organismul părinte le-a dobândit prin utilizare sau neutilizare pe parcursul vieții sale. Ideea poartă numele zoologului francez Jean-Baptiste Lamarck (1744–1829), care a încorporat teoria clasică a eredității slabe în propria sa teorie a evoluției, ca un supliment la conceptul său de ortogeneză, o tendință spre complexitate.^[1]

Manualele introductive de evoluționism pun în opoziției lamarckismul teoriei evoluției prin selecție naturală a lui Charles Darwin. Cu toate acestea, cartea lui Darwin, Originea speciilor, a dat credibilitate ideii efectelor ereditare ale utilizării și neutilizării, așa cum făcuse Lamarck, iar propriul său concept de pangeneză implica, de asemenea, moștenirea slabă.^[1]^[2]^[3]

Note

1 2 Ghiselin, Michael T. (1994). „The Imaginary Lamarck: A Look at Bogus "History" in Schoolbooks”. The Textbook Letter (September–October 1994). Arhivat din original la 12 octombrie 2000. Accesat în 17 februarie 2006.
↑ Gould 2002, pp. 177–178.
↑ Gould, Stephen Jay (4 octombrie 1979). „Another Look at Lamarck”. New Scientist. Vol. 84 nr. 1175. pp. 38–40. Accesat în 9 noiembrie 2015.

Vezi și

[Ghiselin1994-1] 1 2 Ghiselin, Michael T. (1994). „The Imaginary Lamarck: A Look at Bogus "History" in Schoolbooks”. The Textbook Letter (September–October 1994). Arhivat din original la 12 octombrie 2000. Accesat în 17 februarie 2006.

[Gould2002p177-2] Gould 2002, pp. 177–178.

[3] Gould, Stephen Jay (4 octombrie 1979). „Another Look at Lamarck”. New Scientist. Vol. 84 nr. 1175. pp. 38–40. Accesat în 9 noiembrie 2015.

[1]

[2]

[3]