La Vingt-cinquième heure (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ora 25
(La Vingt-cinquième heure)
A25 heure.jpg
afișul filmului de Howard Terpning
Regizor Henri Verneuil
Producător Carlo Ponti
Scenarist Françoise Boyeur
Wolf Mankowitz
Henri Verneuil
Actori principali Anthony Quinn
Virna Lisi
Muzică Georges Delerue
Maurice Jarre
Director de imagine Andreas Winding
Distribuitor Metro-Goldwyn-Mayer
Premiera 16 febr. 1967 (SUA)
26 aprilie 1967 (Franța)
Durata 196 de minute (Europa)
Limba originală franceză
b engleză
română
Pagina Cinemagia
Pagina IMDb

La Vingt-cinquième heure, în engleză: The twenty-fifth hour (în română: Ora douăzeci și cinci / Ora 25[necesită citare]) este un film realizat de regizorul francez Henri Verneuil, în 1967, după romanul cu același titlu al scriitorului român Constantin Virgil Gheorghiu, apărut în 1949.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

1938. Un țăran român, naiv și bine-intenționat, Johann Moritz (Anthony Quinn), dintr-un sat din Transilvania, trăiește alianța țării sale cu Germania. În 1939, Johann Moritz, este denunțat ca fiind evreu, deși nu era, de către Nicolai Dobrescu, șeful postului local de poliție, care o râvnea pe frumoasa soție a aceluia. Moritz este trimis într-un lagăr de muncă, unde este forțat să muncească la un șanț de apărare antitanc împotriva sovieticilor. Suzanna (Virna Lisi), soția sa, este constrânsă să ceară divorțul pentru a-și putea păstra casa, deoarece nemții ar fi confiscat toate bunurile familiei, considerându-i evrei. Evadând cu alți deținuți evrei spre Ungaria, țară „unde viața este mai puțin grea pentru evrei”, este prins de autoritățile ungare si considerat spion român. După ce a fost torturat, este trimis ca muncitor maghiar „voluntar” în Germania. Este scos din rândurile deținuților de către un medic SS, ca fiind un specimen excepțional de puritate al unei „familii eroice”, dintr-o veche linie ariană.

Moritz sfârșește războiul ca SS, îmbrăcat în uniforma SS, și are ocazia să ajute câțiva prizonieri să fugă și să le permită astfel să se alăture americanilor.

Dar situația se schimbă, în 1944, rușii invadează România, iar Suzanna este violată, iar apoi persecutată din cauză că soțul său Johann apare într-o fotografie publicată de revista germană Signal, în „uniformă SS”.

Johann Moritz, fiind considerat cetățean al unei țări dușmane, este internat de către americani într-un lagăr de prizonieri de război, după care este judecat Nürnberg ca fiind criminal de război. După ce avocatul apărării prezintă o scrisoare de la soția lui, Suzanna, în care aceasta explica ce se întâmplase, cum soțul ei a fost pe nedrept deportat, și prin câte a fost nevoită ea să treacă (inclusiv prin faptul că fusese violată de soldații ruși, viol în urma căruia se născuse un copil), Johann Moritz este eliberat în 1949, la zece ani după ce intrase în sistemul lagărelor de detenție. Johann o reîntâlnește pe Suzanna și pe cei trei copii într-o stație de cale ferată din Germania. Reîntâlnirea este dificilă, amândurora li se vede, pe chipuri, că au trecut ani mulți și grei peste ei. Moritz îl îmbrățișează și pe noul membru al familiei, rod al violului.

Fișă tehnică a filmului[modificare | modificare sursă]

Distribuția[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]