László Bárdossy
| László Bárdossy | |
.jpg) László Bárdossy () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Szombathely, Austro-Ungaria[5] |
| Decedat | (55 de ani)[1][2][3][4] Budapesta, Ungaria[6] |
| Cauza decesului | pedeapsă capitală (rană prin împușcare[*]) |
| Căsătorit cu | Marietta Braun de Belatin[*] |
| Cetățenie |  Ungaria (–) |
| Ocupație | diplomat autor de non-ficțiune[*] politician șef de guvern |
| Locul desfășurării activității | Budapesta |
| Limbi vorbite | limba maghiară[1] |
| Deputat în Adunarea Națională a Ungariei | |
| În funcție mai 1944 – [7] | |
| Circumscripția | szombathely-kőszegi választókerület[*] |
| Legislatură | 1939–1945-ös parlamenti ciklus[*] |
| Grup parlamentar | politician independent |
| Al 37-lea Prim-ministru al Ungariei | |
| În funcție – [8] | |
| Precedat de | Pál Teleki |
| Succedat de | Ferenc Keresztes-Fischer[*] |
| Ministrul Afacerilor Externe al Ungariei | |
| În funcție – | |
| Guvern | Bárdossy-kormány[*] |
| Precedat de | Pál Teleki |
| Succedat de | Ferenc Keresztes-Fischer[*] |
| ambassador of Hungary to Romania | |
| În funcție – [9] | |
| Precedat de | Antal Magyary[*] |
| Succedat de | László Nagy[*] |
| Premii | Gran Cruz de la Orden de Carlos III[*] () |
| Partid politic | EP[*] |
| Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta (științe juridice, ) |
Modifică date / text  | |
László Bárdossy de Bárdos (n. 10 decembrie 1890 - d. 10 ianuarie 1946) a fost prim-ministru al Ungariei din 1941 până în 1942.
Născut la Szombathely din familie burgheză, Bárdossy și-a început cariera în guvern și, la vărstă tînără, era deja minstrul de Religie. În 1934 a fost desemnat ca ambasadorul Ungariei în România. În 1941 Bárdossy a fost desemnat ca ministrul de afaceri externe în cabinetul primului ministru Pál Teleki. După sinuciderea lui Pál Teleki, Bárdossy a fost desemnat imediat de Miklós Horthy ca prim ministru, fiind și ministru de externe fără portofoliu. Era pro-german cu speranța că Ungaria va primi înapoi teritoriile pierdute după Tratatul de la Trianon. La scurt timp după ce Bárdossy a devenit prim-ministru, Germania a invadat Iugoslavia. Bárdossy și Miklós Horthy au trimis armata ungară ca să-i asiste pe germani și reîntoarcerea trupelor maghiare unde era dat voie ocuparea teritoriile in Iugoslavia în care în mod formal aparțineau Ungariei.
În 7 martie 1942, Bárdossy a fost forțat de Horthy să demisioneze din funcția ca prim-ministru, nu este clar exact care a fost motivul decizii, sunt speuculații ca motivul ar fi fost ca, după ce Horthy va muri, fiul său Nicholas Horthy, va moșteni scaunul de Regent. După ce Bárdossy a demisionat, în 1943 a devenit liderul Ligii fasciste de Unitate Creștină Națională. După ce Germania a ocupat Ungaria în 1944, Bárdossy a colaborat cu primul ministru Döme Sztójay și cu Ferenc Szálasi șeful partidului fascist Săgetar-Cruciat.
După sfărșitul războiului, Bárdossy a fost arestat și judecat ca criminal de război și colaborator cu regimul nazist, a fost executat prin împușcare în 10 ianuarie 1946 lângă pușcăria Marko Budapesta.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „László Bárdossy” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Laszlo Bardossy” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „László Bárdossy” (în catalană). Gran Enciclopèdia Catalana[*]. Wikidata Q2664168.
- 1 2 Dalibor Brozović; Tomislav Ladan (). „László Bárdossy” (în croată). Hrvatska enciklopedija[*]. OL 18248084W. Wikidata Q1789619.
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- ↑ https://library.hungaricana.hu/hu/view/OGYK_KN-1939_19/?query=%22B%C3%A1rdossy%20L%C3%A1szl%C3%B3%22&pg=269&layout=s. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ József Bölöny (), Magyarország kormányai (în maghiară) (ed. 5), Akadémiai Kiadó, p. 100, Wikidata Q114094765
- ↑ Pál Pritz (). Iratok a magyar külügyi szolgálat történetéhez 1918-1945 (în maghiară). Akadémiai Kiadó. pp. 433– 434. ISBN 963-05-6787-3. OL 858506M. Wikidata Q124392991.
