Kișiniovka
| Kișiniovka | |
| Кишинёвка | |
| — Sat — | |
| Poziția geografică | |
| Poziția geografică | |
| Coordonate: 43°16′37″N 133°51′30″E / 43.27694°N 133.85833°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Ținut al Rusiei | |
| Raion municipal[*] | |
| Așezare rurală[*] | Lazovskoe selskoe poselenie[*] |
| Cod OKATO | 05217000009 |
| Atestare | 1905 |
| Populație (2010)[1] | |
| - Total | 160 locuitori |
| Cod poștal | 692980 |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Kișiniovka (în rusă Кишинёвка; în traducere – „micul Chișinău”) este localitatea de reședință a comunei Lazo din raionul Lazo al ținutului Primorie, Rusia.
Localitatea este situată la 14 kilometri de centrul raional – orașul Lazo și la 250 de kilometri nord-est de Vladivostok.
Etimologie
[modificare | modificare sursă]Denumirea satului se trage de la capitala guberniei Basarabia la momentul înființării, Chișinău; la moment, capitala Republicii Moldova.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Satul a fost fondat în anul 1905 de către țărani moldoveni din gubernia Basarabia a Imperiului Rus, în principal din Bălți, Sergheevca și Chișinău. În primul an, s-au mutat 12 familii. În 1907, au mai sosit câteva familii. Inițial, Kișiniovka era situată 3-4 km mai la nord, dar după o inundație puternică din 1914 a fost mutată în locația actuală. Spre deosebire de alte sate din raionul Lazo, aici nu au existat gospodării agricole, doar în domeniul lemnăritului.[2]
În 1928-1929 a fost deschisă școala primară. După colectivizare, la începutul anilor 1930, s-a format ferma colectivă „Budionoveț”. În 1937 a fost deschisă biblioteca.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 38 de săteni au mers pe front, mulți dintre ei nu s-au mai întors. După război, în 1946-47, satul a fost electrificat, a apărut radio-ul și a fost construită o stație medicală.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ ru Результаты Всероссийской переписи населения (2010). Численность населения Краснодарского каря по административно-территориальным единицам
- ↑ Населённые и жилые места Приморского района. Крестьяне. Инородцы. Жёлтые — 1915. — 777 с.
- ↑ „Информация об образовании и развитии населенных пунктов Лазовского района, сохранившихся в настоящее время”. Arhivat din original la .