Sari la conținut

Kișiniovka

43°16′37″N 133°51′30″E (Kișiniovka) / 43.27694°N 133.85833°E43.27694; 133.85833
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kișiniovka
Кишинёвка
  Sat  
Kișiniovka se află în Ținutul Primorie
Kișiniovka
Kișiniovka
Kișiniovka (Ținutul Primorie)
Poziția geografică
Kișiniovka se află în Rusia
Kișiniovka
Kișiniovka
Kișiniovka (Rusia)
Poziția geografică
Coordonate: 43°16′37″N 133°51′30″E ({{PAGENAME}}) / 43.27694°N 133.85833°E43.27694; 133.85833

Țară Rusia
Ținut al Rusiei Ținutul Primorie
Raion municipal[*] Lazovski raion[*][[Lazovski raion (municipal district in Primorsky Krai, Russia)|]]
Așezare rurală[*]Lazovskoe selskoe poselenie[*][[Lazovskoe selskoe poselenie (human settlement in Lazovsky District, Primorsky Krai, Russia)|]]

Cod OKATO05217000009
Atestare1905

Populație (2010)[1]
 - Total160 locuitori

Cod poștal692980

Prezență online

Kișiniovka (în rusă Кишинёвка; în traducere – „micul Chișinău”) este localitatea de reședință a comunei Lazo din raionul Lazo al ținutului Primorie, Rusia.

Localitatea este situată la 14 kilometri de centrul raional – orașul Lazo și la 250 de kilometri nord-est de Vladivostok.

Denumirea satului se trage de la capitala guberniei Basarabia la momentul înființării, Chișinău; la moment, capitala Republicii Moldova.

Satul a fost fondat în anul 1905 de către țărani moldoveni din gubernia Basarabia a Imperiului Rus, în principal din Bălți, Sergheevca și Chișinău. În primul an, s-au mutat 12 familii. În 1907, au mai sosit câteva familii. Inițial, Kișiniovka era situată 3-4 km mai la nord, dar după o inundație puternică din 1914 a fost mutată în locația actuală. Spre deosebire de alte sate din raionul Lazo, aici nu au existat gospodării agricole, doar în domeniul lemnăritului.[2]

În 1928-1929 a fost deschisă școala primară. După colectivizare, la începutul anilor 1930, s-a format ferma colectivă „Budionoveț”. În 1937 a fost deschisă biblioteca.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, 38 de săteni au mers pe front, mulți dintre ei nu s-au mai întors. După război, în 1946-47, satul a fost electrificat, a apărut radio-ul și a fost construită o stație medicală.[3]

  1. ru Результаты Всероссийской переписи населения (2010). Численность населения Краснодарского каря по административно-территориальным единицам
  2. Населённые и жилые места Приморского района. Крестьяне. Инородцы. Жёлтые — 1915. — 777 с.
  3. „Информация об образовании и развитии населенных пунктов Лазовского района, сохранившихся в настоящее время”. Arhivat din original la .

Legături externe

[modificare | modificare sursă]