Ken Aston

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ken Aston
Ken Aston MBE Portrait.jpg
Ken Aston
Date personale
Născut
Colchester, Regatul Unit
Decedat (86 de ani)
Londra, Regatul Unit
Cetățenie Anglia
Ocupație arbitru de fotbal
Activitate
Premii Membru al Ordinului Imperiului Britanic[*]

Kenneth George Aston (Colchester, Marea Britanie, 1 septembrie 1915 - Ilford, o suburbie a Londrei Marea Britanie, 23 octombrie 2001) a fost arbitru de fotbal englez.

Ken Aston

Lui i se datorează multe îmbunătățiri în arbitrajul fotbalului. În viața de toate zilele a fost învățător și militar în armata britanică. A terminat cursul de arbitri în 1936 și a făcut cariera în diviziile inferioare devenind arbitru de tușă în stagiunea 1949-50 pentru compionatele ce corespund seriilor noastre „B” și „C”.

Totuși, în cronologia sa biografică, mai înainte de a fi arbitru, a fost militar de carieră. În timpul celui de-al II-lea război mondial a fost respins de Royal Air Force din cauza unei acnee, a fost însă acceptat de artileria regală mai înainte de a se transfera la regimentul militar staționar în India, pe atunci sub controlul Coroanei engleze.

În 1946, la întoarcerea în patrie a fost primul arbitru federal, care a îmbrăcat ținuta „negru-alb”, care a devenit repede ținuta standard a arbitrilor. Următorul an tot el a fost acela care a introdus fanioanele albe pentru arbitri de tușă. În 1953 a devenit învățător (profesor) la Newbury Park School îmbunătăținduși stilul până ce a ajuns să arbitreze partide de cel mai înalt nivel.

A arbitrat finala Campionatului European al Națiunilor din 1960, chiar dacă numele lui a rămas tot la fel de apăsat scris și pe paginile cele mai negre ale arbitrajului în fotbal: mai întâi pentru partida cunoscută sub numele de „Bătălia de la Santiago”, din 1962 dintr Cile și Italia, unde – după aprecierea unanimă – a fost prima mostră de arbitraj tern în evidentă rea-credință. De atunci Aston n-a mai arbitrat partide la acest nivel, din cauza unei entorse la „călcâiul lui Ahile”. A fost însă chemat să fie membru al diferitelor comisii ale FIFA, pe care a prezidat-o 4 ani. A fost responsabil de toți arbitri din cupele lumii din anii 1966, 1970 și 1974.

La mondialele engleze din 1966, la partida dintre Anglia – Argentina, s-a produs un fapt curios: un jucător s-a prefăcut că nu înțelege sau chiar n-a înțeles că este eliminat din teren și a continuat să joace. Acest fapt a trezit în Aston dorința de a găsi o modalitate de exprimare de așa manieră încât astfel de episoade să nu se mai repete. Aston povestea mai târziu că "flash"-ul i-a venit la un semafor: nevoit fiind să aștepte schimbarea culorii i-a venit ideea de a confecționa cartonașul galben pentru avertisment și cartonașul roșu pentru eliminare. În 1966 Aston a introdus și practica de a desemna un arbitru substitut care să poată lua locul arbitrului oficial în cazul unei absențe neprevăzut (pe motive bine întemeiate) a oficialului. (pratică, care s-a dezvoltat și s-a cristalizat în așa-zisul "Al patrulea om"). A propus și să se indice precis în „Regulamentul de fotbal” presiune atmosferică pe care trebuie să o aibă mingea. În 1974 a introdus tabele de schimbare a jucătorilor care să permită atât jucătorilor cât și arbitrului să înțeleagă mai repede cine sunt jucătorii în cauză.

Aston a devenit apoi membru al Football Association și maestrul director al „American Youth Soccer Organisation”. În 1997 a fost numit Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru serviciile sale aduse fotbalului în Statele Unite.