Katiușa (cântec)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Katiușa

(traducere în limba română, de Teodor Sărăcuț-Comănescu)

Perii și cireșii-și scot mănușa,/ Ceața peste râu adânc plutea, / Iar pe malul mult prea zvelt, Katiușa / S-a oprit, și-acum se odihnea.//

Un cântec domol, lin îl îngâna / Despre un vultur sur în stepă,/Cu al ei iubit parcă vorbea /Din scrisori, pân’ zorii se crapă. //  

O, tu cântec, du-te de la fată / Spre fruntarii, către luptător,/ Mergând după soare, de îndată,/ Să afle de al ei tainic dor ?!//

Și să-i amintească, bunăoară,/ Sacrul legământ, prima oară:/ El, cu jertfa pentru mama țară,/ Iar ea, ofranda de fecioară.//                    

Perii și cireșii-și scot mănușa,/ Ceața peste râu adânc plutea,/ Iar pe malul mult prea zvelt, Katiușa / S-a oprit, și-acum se odihnea.


Acest articol se referă la un cântec rus. Pentru alte sensuri, vedeți Katiușa (dezambiguizare).
Katiușa
Copertă nedisponibilă
Cântec de război
Limbă limba rusă  Modificați la Wikidata
Gen Folk
Textier Mihail Isakovski  Modificați la Wikidata

Katiușa (în rusă Катюша) este un cântec rus tradițional compus în 1938 de Mihail Isakovski (versurile) și Matvei Blanter (muzica).

Cântecul descrie dragostea dintre o fată și un soldat plecat pe front, care îi scrie și îi păstreaza cu grijă scrisorile. Cântecul, a cărui titlu este un diminutiv a prenumelui rus Ekaterina (Екатерина), a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece interpretate de soldații Armatei Roșii.

Legături externe[modificare | modificare sursă]