Karl Jaspers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Karl Theodor Jaspers (n. 23 februarie, 1883 – d. 26 februarie, 1969), a fost un filozof şi un psihiatru german, care a avut o influenţă majoră asupra teologiei, psihiatriei şi filozofiei moderne.

Biografie

Jaspers s-a născut în Oldenburg în 1883, mama sa fiind fiica unui fermier local, iar tatăl său un jurist. De timpuriu a fost interesat de filozofie, dar a ales să studieze Dreptul la universitate, ca să continue o tradiţie de familie. Curând şi-a dat seama că nu aceasta era materia sa favorită, astfel încât în 1902 a început să studieze Medicina.

Jaspers a absovit Facultatea de Medicină în 1909 şi a început să lucreze într-un spital de psihiatrie în Heidelberg unde şi Emil Kraepelin lucrase cu câţiva ani înainte. Cu toate acestea, Jaspers era nemulţumit de modul în care comunitatea medicală din vremea sa privea studiul bolii mentale, şi şi-a pus în gând să modifice complet câmpul psihiatriei. În 1913 Jaspers a câştigat un post temporar de profesor la universitatea din Heidelberg. Postul a devenit apoi definitiv şi Jaspers nu a mai revenit la practica clinică, ci a rămas la catedră.

La vârsta de 40 de ani, Jaspers şi-a îndreptat atenţia dinspre psihologie spre filozofie, dezvoltând şi amplificând teme pe care doar le schiţase în studiile lui psihiatrice. A devenit, în foarte scurt timp, un filozof foarte respectat, atât în Germania, cât şi în Europa. În 1948 Jaspers s-a mutat la Universitatea din Basel, Elveţia. Se stinge din viaţă în 1969.

Contribuţii în psihiatrie

Insatisfacţiile lui Jaspers legate de înţelegerea populară a bolii psihice l-au condus în situaţia de a pune sub semnul întrebării atât criteriile de diagnosticare, cât şi metodele psihiatriei clinice.

În 1910 a publicat un studiu absolut revoluţionar, în care examina teza dacă paranoia era un aspect al personalităţii sau doar o consecinţă a schimbărilor biologice. Deşi nu aducea idei fundamental noi, articolul propunea o nouă metodă de studiu.

Jaspers a studiat mai mulţi pacienţi în cel mai mic detaliu, dând informaţii biografice, dar şi urmărind şi notând reacţiile pacienţilor şi părerile acestora despre propriile simptome. Acesta era începutul metodei biografice, care a devenit piatra de temelie a psihiatriei moderne.

Jaspers şi-a expus opiniile despre boala mentală într-un foarte amplu tratat intitulat Tratat de psihopatologie generală. Cele două volume constituie o lectură obligatorie pentru specialiştii în psihiatrie.

Studii despre halucinaţii

Jaspers era convins că psihiatrii ar trebui să poată diagnostica (în particular în cazul psihozei) bolile mentale mai curând după forma lor iar nu după conţinut. În diagnosticul unei halucinaţii, faptul că un pacient are experienţa unor fenomene vizuale, fără existenţa unor stimuli senzoriali, (forma) este mai importantă decât ceea ce vede acel pacient (conţinutul halucinaţiei).

Jaspers simţea că psihiatria poate diagnostica halucinaţia în acelaşi mod. El argumenta că toţi clinicienii nu ar trebui să ia în calcul conţinutul halucinaţiei, ci numai forma ei de manifestare. Jaspers a distins de asemenea între halucinaţia primară şi cea secundară, dar termenii săi sunt extrem de tehnici şi se adresează numai specialiştilor.

Contribuţii în filozofie şi teologie

Marea majoritate a comentatorilor îl asociază pe Karl Jaspers filosofiei existenţialismului, pe de o parte pentru că îşi trage seva din filosofia existenţialistă, din textele unor precursori ca Friedrich Nietzsche sau Soeren Kierkegaard, iar pe de altă parte, pentru că tema libertăţii individuale străbate întreaga sa operă.

În Filozofie (3 volume, 1932), Jaspers trece în revistă istoria filozofiei şi realizează o introducere a temelor sale majore. Începând cu ştiinţa modernă şi empirismul, Jaspers ne atrage atenţia că atunci când privim realitatea ne confruntam cu graniţe pe care metoda empirică (ştiinţifică) nu le poate transcende.

Din acest punct individul este pus în faţa unei alegeri: fie se scufundă în disperare şi resemnare, fie face un salt spre ceea ce Jaspers numeşte Transcendenţă. În timpul acestui salt, indivizii se confruntă cu propria lor libertate fără limite, pe care Jaspers o numeşte Existenţă, şi pot, în final, avea experienţa existenţei autentice.

Transcendenţa e pentru Jaspers, ceea ce există dincolo de lumea spaţio-temporală. Unii comentatori cred că prin formularea Transcendenţei ca ultimă non-obiectivitate (sau ni-mic-nicie), Jaspers ar fi un reprezentant modern al monismului, deşi Karl Jaspers a subliniat continuu necesitatea recunoaşterii validităţii atât a subiectivităţii cât şi a obiectivităţii.

Karl Jaspers şi teologia

Deşi a respins într-un mod explicit toate doctrinele religioase, incluzând şi noţiunea de Dumnezeu personal, Karl Jaspers i-a influenţat extrem de mult pe teologii contemporani prin enunţarea filosofiei transcendenţei şi a limitelor experienţei umane.

Tradiţia gândirii mistice occidentale, în special ideile lui Meister Eckhart şi Nicolaus Cusanus l-au influenţat de asemenea pe Jaspers. A studiat foarte atent şi filosofia Orientului, în special oprindu-se asupra Budismului.

Jaspers a purtat o polemică publică cu Rudolf Bultmann, în care a criticat vehement tentativa lui Bultmann de a demitologiza Creştinismul.

Jaspers a scris împotriva ameninţărilor libertăţii umane de schimbările produse în ştiinţă, sau în structura interna a instituţiilor lumii moderne.

Şi-a abandonat pentru scurtă vreme catedra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru că soţia sa era evreică. După război, şi-a reluat activitatea de profesor şi, în volumul Chestiunea vinovăţiei germane, a examinat teoria vinovăţiei colective a poporului german, părtaş în opinia sa la atrocităţile comise de regimul lui Adolf Hitler.

Ultima sa mare carte de sistematizare a filozofiei Existenţei este Von Der Wahrheit (Despre adevăr). Cea mai accesibilă cartea a sa este una de popularizare şi se numeşte Filozofia pe înţelesul tuturor. Operele lui Jaspers sunt publicate în limba română doar fragmentar, sub forma unor articole publicate în reviste de specialitate.

Jaspers şi contemporanii săi

Commentatorii compară adesea opera lui Jaspers cu filozofia contemporanului său, Martin Heidegger. Într-adevăr, ambii doresc să exploreze sensul lui "Sein" (Fiinţei) şi pe cel al lui "Dasein" (cel al Existenţei). Deşi au purtat o corespondenţă şi au fost o vreme prieteni, afilierea lui Heidegger la Partidul nazist a pus capăt relaţiei, Jaspers fiind căsătorit cu o evreică.

Doi dintre marii hermeneuţi şi fenomenologi, Paul Ricoeur (unul din elevii lui Jaspers) şi Hans-Georg Gadamer (succesorul lui Jaspers la Heidelberg) prezintă urme importante ale influenţei sale.

Alte opere importante au fost incluse în volumul Filozofie şi Existenţă (1938). Pentru Jaspers, termenul "existenţă" (Existenz) desemnează experienţa de nedefinit a libertăţii şi posibilităţii; aceasta reprezintă o experienţă care constituie partea autentică a indivizilor care devin conştienţi de prezenţa ei, confruntându-se cu suferinţa, conflictul, vina, şansa sau moartea.