Kașlîk

Pagina „Sibir” trimite aici. Pentru regiunea care are acest nume în rusă vedeți Siberia.

Regiunea și orașul Sibir pot fi văzute pe această hartă realizată de Gerardus Mercator (publicată în 1595), lângă un afluent stâng al râului Ob. Mercator plasează corect Sibir la aproximativ 58° latitudine nordică, dar puțin spre vest.

Kașlîk, Isker (în tătară siberiană^⁠(d) Искәр) sau Sibir a fost o fortăreață tătară siberiană^⁠(d) medievală (secolele al XIV-lea–al XVI-lea), în secolul al XVI-lea capitala Hanatului Siberiei, situată pe malul drept al râului Irtîș, la confluența acestuia cu pârâul Sibirka, la aproximativ 17 km de orașul modern Tobolsk. Cetatea este menționată pentru prima dată în surse ruse din secolul al XIV-lea.^[1]

Istorie

Perioada cea mai prosperă a așezării a fost prima jumătate a secolului al XVI-lea. În 1582, trupele atamanului cazac Ermak au ocupat și au distrus Kașlîk. Orașul în ruine a fost recucerit de tătarii siberieni în 1584, dar numai doi ani mai târziu a fost pierdut pentru totdeauna. Orașul din apropiere, Tobolsk, a fost fondat în 1587.

Istoricul Gerhard Friedrich Müller^⁠(d) a vizitat situl în anii 1740 și, conform scrierilor sale, orașul avea un diametru nu mai mare de 50 de stânjeni (aprox. 100 m), deci nu putea să susțină decât o populație mică, cel mai probabil apropiații hanului.^[2]

Amplasarea fortăreței este redată diferit în diferite surse. Majoritatea indică distanța în amonte de Tobolsk la 17-18 km, sau verste, dar alte surse notează 23 km. În unele surse de la începutul secolului al XIX-lea este documentat că ruinele cetății puteau fi încă observate cu dificultate.^[3] În apropiere, în prezent, este situat satul Sibireak (în rusă Сибиряк).

Așezarea este recunoscută drept monument arheologic cu denumirea „Orășelul lui Kucium” (în rusă Кучумово городище, transliterat: Kuciumovo gorodișce).^[1]^[4]

Complexul istorico-memorialistic „Isker”

Pe teritoriul fostei așezări este construit complexul istorico-memorialistic „Isker”, unde anual se organizează festivalul internațional de moștenire istorico-culturală a tătarilor siberieni „Isker-jîen”, conferința științifico-practică rusă „Soarta istorică a Iskerului” și forumul tinerilor tătari siberieni „Kucem han onîklarî”.^[5]^[6]

La 25 iulie 2025, în complexul istorico-memorialistic „Isker” a fost instalat monumentul lui Suzghe Hanîm^⁠(d), una dintre soțiile ultimului han siberian, Kucium^⁠(d). Peste numai câteva zile, autoritățile au demontat monumentul.^[7]

Note

1 2 История Сибири с древнейших времён до наших дней, Leningrad, 1968, după Marea Enciclopedie Sovietică, ed. a 3-a (1970-1979).
↑ „Искер - Кучумово городище (археологические исследования 1968 года)”. Arhivat din original la 16 ianuarie 2022. Accesat în 15 iunie 2021.
↑ e.g. J. Bell, A system of geography, popular and scientific, 1832, p. 70. T. Curtis, The London encyclopedia, 1829, p. 288
↑ „ИСКЕ́Р. Большая российская энциклопедия”. Arhivat din original la 10 aprilie 2023. Accesat în 1 mai 2023.
↑ Шамсутдинова, Л. А. Проекты РТОО «Наследие» по Тюменской области / Л. А. Шамсутдинова // Историческая судьба Искера. Материалы Всероссийской научно — практической конференции. — Тобольск, 2019. — С. 235—260.
↑ „Историко-мемориальный комплекс «Искер» ждет гостей и туристов”. Arhivat din original la 6 mai 2023. Accesat în 6 mai 2023.
↑ Поляков, Святослав (3 august 2025). „В Тобольске демонтировали памятник любимой жене хана Кучума - Kursiv Media Узбекистан”. Kursiv Media Узбекистан. Accesat în 6 februarie 2026.

[:0-1] 1 2 История Сибири с древнейших времён до наших дней, Leningrad, 1968, după Marea Enciclopedie Sovietică, ed. a 3-a (1970-1979).

[2] „Искер - Кучумово городище (археологические исследования 1968 года)”. Arhivat din original la 16 ianuarie 2022. Accesat în 15 iunie 2021.

[3] .g. J. Bell, A system of geography, popular and scientific, 1832, p. 70. T. Curtis, The London encyclopedia, 1829, p. 288

[4] „ИСКЕ́Р. Большая российская энциклопедия”. Arhivat din original la 10 aprilie 2023. Accesat în 1 mai 2023.

[5] Шамсутдинова, Л. А. Проекты РТОО «Наследие» по Тюменской области / Л. А. Шамсутдинова // Историческая судьба Искера. Материалы Всероссийской научно — практической конференции. — Тобольск, 2019. — С. 235—260.

[6] „Историко-мемориальный комплекс «Искер» ждет гостей и туристов”. Arhivat din original la 6 mai 2023. Accesat în 6 mai 2023.

[7] Поляков, Святослав (3 august 2025). „В Тобольске демонтировали памятник любимой жене хана Кучума - Kursiv Media Узбекистан”. Kursiv Media Узбекистан. Accesat în 6 februarie 2026.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]