Kōji Mitsui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kōji Mitsui
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Yokohama, Prefectura Kanagawa, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani) Modificați la Wikidata
Kamakura, Japonia Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[3] Modificați la Wikidata
Alte premii
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar[*]​ (1958) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Kōji Mitsui (三井弘次 Mitsui Kōji?, n. , Yokohama, Prefectura Kanagawa, Japonia – d. , Kamakura, Japonia) a fost un actor japonez de teatru, cinema și televiziune. El a apărut în peste 150 de filme din 1925 până în 1975, inclusiv în 29 de filme incluse în topul anual al celor mai bune 10 filme japoneze, alcătuit de revista Kinema Junpo, și în trei din cele mai bune 10 filme ale tuturor timpurilor.[4]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Fiu al unui proprietar de cinematograf, Mitsui s-a născut în 1910[5] și s-a alăturat studioului Shochiku în anul 1924, debutând în cinematografie în 1925 sub numele de Hideo Mitsui (三井 秀 男).[6] Statura sa joasă, trăsăturile fine și fața și vocea expresivă au făcut să fie potrivit pentru rolurile „fratelui mai mic” rebel, iar Mitsui a apărut în numeroase filme mute și apoi în primele filme sonore ca protagonist tânăr, în special în mai multe filme clasice ale lui Yasujirō Ozu[7] (printre care Dragnet Girl (1933) și Floating Weeds (1959))[5] și în seria de filme „Yota”.[6]

Mitsui a părăsit în cele din urmă compania Shochiku, revenind în 1948 sub numele Kōji Mitsui (三井 弘 次) și ajungând să obțină roluri de compoziție.[6] În 1954 s-a alăturat altor interpreți ai companiei Shochiku care au creat Madoka Group, o companie de producție de film care avea scopul de a aduce stabilitate profesiei lor.

La fel ca mulți actori populari de compoziție din Japonia postbelică, Mitsui a ținut ocazional capul de afiș în filme minore,[8][9] dar cel mai adesea a strălucit în roluri cheie secundare. A jucat în Condiția umană (I-II, 1959) al lui Masaki Kobayashi, în Femeia nisipurilor (1964) al lui Hiroshi Teshigahara și în Inferno of First Love (1968) al lui Susumu Hani.[5]

În 1957 Akira Kurosawa l-a împrumutat pe Mitsui de la compania Shochiku pentru a juca rolul pivot al jucătorului de cărți Yoshisaburo din Azilul de noapte, a cărui replică finală din film - deranjat că sinuciderea unuia dintre personaje a ruinat petrecerea chiriașilor azilului - este „mereu șocantă și întotdeauna devastatoare atunci când o vizionezi”, iar rostirea lui Mitsui, care sparge al patrulea perete, este „absolut la țintă: ironică, crudă, amuzantă și oribilă”.[10] Kurosawa l-a împrumutat ulterior pe Mitsui (care apăruse într-un rol mic în filmul Scandal, realizat în 1950 de cineast pentru compania Shochiku) pentru alte cinci filme ale sale pentru compania Toho: Fortăreața ascunsă, Cerul și iadul, The Bad Sleep Well, Barbă Roșie și Dodes'ka-den.[5]

Mitsui a jucat deseori scene de beție, mai ales ca o „minunăție a unei scene” din filmul Barbă Roșie (1965) al lui Kurosawa. Viața a imitat uneori arta; luat la rost de regizorul Kaneto Shindo cu privire la consumul frecvent de băutură în timpul unei scene de beție, Mitsui a spus: „Care este diferența între a face ceea ce spui și a face efectiv?”[11] În mod notoriu, el a fost actorul (nenumit în cartea The Emperor and the Wolf a lui Stuart Galbraith IV[10]), care l-a numit în stare de ebrietate pe Kurosawa un „laș” pentru că regizorul nu a vrut să mai facă filme după eșecul filmului Dodes'ka-den din 1970 (în care Mitsui a avut o scurtă apariție) și a încercat să se sinucidă, iar Mitsui a alergat șocat pentru a-i oferi un sprijin moral.[11]

În 1971 Mitsui a fost supus unei operații de ulcer gastroduodenal, care i-a afectat mai mult cariera de actor intrată în declin la sfârșitul anilor 1960. El a început să fie invitat tot mai mult în programele de televiziune, apărând în peste 100 de emisiuni până în 1978, când a jucat ultimul său rol în film.[12] A murit în 1979[5] și i-a supraviețuit fratele său mai mic, Tadao Mitsui, un renumit anatomist care studiase ca bursier Fulbright la Universitatea din Washington.[13]

Premii[modificare | modificare sursă]

În 1957 Mitsui a câștigat premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea sa din filmul Azilul de noapte al lui Akira Kurosawa și din alte două filme regizate de Minoru Shibuya, Kichigai buraku (The Unbalanced Wheel) și Seigiha (Righteousness).[6]

În acel an a obținut și premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Azilul de noapte și Kichigai buraku.[6] Cu aceste două premii obținute pentru Azilul de noapte, Mitsui a reușit să se distingă ca unul dintre actorii de frunte ai cinematografiei japoneze, pe care Kurosawa i-a selectat și i-a pus să repete îmbrăcați în costume timp de 60 de zile pentru a închega un ansamblu actoricesc excepțional.[14]

Moștenire[modificare | modificare sursă]

Portretizarea de către Mitsui a nihilistului leneș din Azilul de noapte este bine amintită ca o demonstrație a talentului său de improvizație și pentru „vocea frumoasă, cu farmecul ei unic și simțul ritmului”,[15] „stranie și totuși hipnotică (...) ca de oboi”.[10] Actul final al filmului devine un tur de forță pentru Mitsui, care îl imită batjocoritor pe Bokuzen Hidari (al cărui umanism a fost învins de cinismul pariorului) și încheie filmul cu remarca sa brutală. Potrivit actriței Kyōko Kagawa, el a fost „fabulos” în acest film și „grozav în orice rol”.[10]

Cel mai întins rol interpretat de Mitsui într-un film al lui Kurosawa, după Azilul de noapte, a fost rolul reporterului de știri care comentează nunta de la începutul filmului The Bad Sleep Well (1960); rolul său de observator sarcastic a fost remarcat de criticul Donald Richie ca asemănător cu cel al pariorului Yoshisaburo din filmul anterior,[16] iar interpretarea „extrem de încântătoare” a lui Mitsui[17] a contribuit la asocierea sa cu personaje sardonice, la fel cum interpretarea bețivilor i-a creat o reputație de bețiv.

Mitsui a fost actor de voce în primul film sonor de animație din Japonia, Chikara to Onna no Yo no Naka (1933; acum pierdut) și a apărut în primul film color japonez, Carmen Comes Home (1951). Vedetă a versiunii originale mute a filmului A Story of Floating Weeds (1934) al lui Ozu, el a apărut într-un alt rol în propriul remake color din 1959 al cineastului, Floating Weeds, pe care criticul Roger Ebert l-a numit drept unul dintre cele mai mari zece filme din toate timpurile.[18]

În prezentarea media a serialului reality show The Supporting Actors, difuzat de TV Tokyo în perioada 2017-2018, în care au apărut șase actori populari puși să împartă același spațiu, vedetele l-au menționat în mod repetat pe Kōji Mitsui ca un actor cu o influență majoră și un reprezentant specific și eminent al profesiei lor.[19][20]

Pe lângă numeroasele sale apariții în filmele unor cineaști precum Kurosawa, Ozu, Masaki Kobayashi și Keisuke Kinoshita, Mitsui este cunoscut publicului occidental ca bătrânul cu un comportament duplicitar din filmul Femeia nisipurilor (1964) al lui Hiroshi Teshigahara, care a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin,[21] pentru care a primit onoarea de a i se trece numele în partea de sus a afișului original al filmului, alături de vedetele Eiji Okada și Kyōko Kishida.[22]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Film
An Titlu Regizor Rol Observații
1933 Chikara to Onna no Yo no Naka Kenzō Masaoka Voce primul film sonor de animație japonez (pierdut); menționat ca Hideo Mitsui
Dragnet Girl Yasujirō Ozu Hiroshi film mut; menționat ca Hideo Mitsui
1934 A Story of Floating Weeds Yasujirō Ozu Shinkichi film mut; menționat ca Hideo Mitsui
A Mother Should be Loved Yasujirō Ozu Kosaku film mut; menționat ca Hideo Mitsui
1940 Urban Torrent Kôjirô Sasaki Kirō menționat ca Hideo Mitsui
1946 The Elegant Vagabond Masahiro Makino Gentarō menționat ca Hideo Mitsui
1950 The Bells of Nagasaki Hideo Ōba Yamashita
1951 Carmen Comes Home Keisuke Kinoshita Oka primul film color japonez
1956 I Will Buy You Masaki Kobayashi Tamekichi Kurita
Early Spring Yasujirō Ozu Hirayama
1957 Azilul de noapte Akira Kurosawa Yoshisaburo (pariorul) distins cu premiile Mainichi și Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar
Times of Joy and Sorrow Keisuke Kinoshita dl. Kanemaki
1958 The Hidden Fortress Akira Kurosawa santinela scurtă apariție
1959 Floating Weeds Yasujirō Ozu Kichinosuke Mitsui a jucat rolul protagonistului tânăr în filmul original din 1934
The Human Condition Masaki Kobayashi Furuya primul film al trilogiei
1960 The Bad Sleep Well Akira Kurosawa reporterul de la știri
1961 My Face Red in the Sunset/Killers on Parade Masahiro Shinoda asasinul cuțitar
1962 Gang vs. Gang Teruo Ishii Yanagisawa
1963 High and Low Akira Kurosawa Jurnalist scurtă apariție
1964 Femeia nisipurilor Hiroshi Teshigahara Bătrânul satului
1965 A Fugitive from the Past Tomu Uchida Motojima
Barbă Roșie Akira Kurosawa bețivul Heikichi, vecinul și prietenul lui Sahachi
1967 Japan's Longest Day Kihachi Okamoto Reporterul care plânge scurtă apariție
1975 The Great Jailbreak Teruo Ishii Ryota ultimul rol în film

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • 1957: Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru Kichigai Buraku, Seigiha și Azilul de noapte[23]
  • 1957: Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea sa din Kichigai Buraku și Azilul de noapte[24]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b KINENOTE movie database, accesat în  
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ en „Japanese Movies All Time Best 200 (Kinejun Readers)”. MUBI. mubi.com. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e Galbraith IV (2002), p. 241.
  6. ^ a b c d e ja „Mitsui Kōji”. Kotobanku. Asahi Shinbun. Accesat în . 
  7. ^ ja „Mitsui Kōji”. allcinema. allcinema. Accesat în . 
  8. ^ ja „It's Sunny Tonight”. Movie Walker. movie.walkerplus.com. Accesat în . 
  9. ^ ja „I'll Scratch Your Back”. Movie Walker. movie.walkerplus.com. Accesat în . 
  10. ^ a b c d en Galbraith IV, Stuart (). The Emperor and the Wolf – The Lives and Films of Akira Kurosawa and Toshiro Mifune. Faber. pp. 240–241, 488. ISBN 0-571-19982-8. 
  11. ^ a b ja „The One and Only Voice”. Hatena Blog. hatenablog.com. Accesat în . 
  12. ^ ja „Mitsui Kōji”. TV Drama Database. tvdrama-db.com. Accesat în . 
  13. ^ ja „Professor Emeritus Dr. Tadao Mitsui”. J-STAGE. Japan Science and Technology Agency. Accesat în . 
  14. ^ en „Donzoko (The Lower Depths)”. Senses of Cinema. sensesofcinema.com. Accesat în . 
  15. ^ ja „Donzoku”. Samedasu. Dream.jp. Accesat în . 
  16. ^ en Richie, Donald (). The Films of Akira Kurosawa. University of California Press. p. 126. ISBN 0520220374. 
  17. ^ en Wild, Peter (). Akira Kurosawa, Critical Lives. Reaktion Books. p. 119. ISBN 1780233809. 
  18. ^ en Ebert, Roger (). „Ten Greatest Films of All Time”. Roger Ebert. Accesat în . 
  19. ^ ja „Entertainment Idol”. Smart Flash. smart-flash.jp. Accesat în . 
  20. ^ ja „Tomorowo Taguchi: 'The Supporting Players' To Feature 'The Scene of the Chaos'”. Sponichi Annex. sponichi.co.jp. Accesat în . 
  21. ^ en „The 37th Academy Awards (1965) Nominees and Winners”. oscars.org. Accesat în . 
  22. ^ en „Woman in the Dunes (1964)”. IMDb. imdb.com. Accesat în . 
  23. ^ Hammer (1991), p. 327.
  24. ^ Hammer (1991), p. 334.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Premiul Mainichi pentru cel mai bun actor în rol secundar
v • d • m
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun actor în rol secundar
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kōji_Mitsui&oldid=16039775