Jurământ de credință (Evul Mediu)

Jurământul de credință sau jurământul de loialitate (în germană Lehnseid) era în Evul Mediu un element fundamental pentru sistemul feudal. Acest jurământ era depus atât de cel înfeudat, vasalul, cât și de suzeranul feudal.

Jurământul de credință se depunea într-o ceremonie tradițională, numită Omagiere, în timpul căreia vasalul rostea jurământul în timp ce atingea un relicvariu, apoi își punea simbolic mâinile, împreunate ca la rugăciune, în cele ale suzeranului. Jurământul includea promisiunea de loialitate a vasalului față de stăpânul feudal și acceptarea consecințelor nerespectării jurământului său. Acest ritual cuprindea, de asemenea, promisiunea suzeranului de loialitate și de protecție față de vasalul său.

În cazul celor mai importante feude ale Sfântului Imperiu Roman, așa-numitele feude cu steaguri ale principilor, ceremonialul depunerii jurământului era urmat de predarea unei sulițe de care erau legate steagurile cu stemele teritoriilor cu care vasalul era înfeudat, ca simboluri ale armatelor lor.

În Evul Mediu târziu înfeudarea și jurământul de credință erau întotdeauna confirmate prin emiterea unui document. Dacă distanța dintre vasal și suzeran era foarte mare, cel din urmă putea numi un reprezentant în fața căruia era depus jurământul. Deseori ritualul a fost reprezentat în cronicile Evului mediu târziu și ale Epocii moderne timpurii.

Bibliografie

Stefan Heinz: Mit Schwert und Fahne. Der Lehenseid als Sujet in der Kunst des Spätmittelalters und der Frühen Neuzeit. în: Joanna Olchawa, Julia Saviello (ed.): Requisiten: Die Inszenierung von Objekten auf der „Bühne der Kunst“, Heidelberg, 2023, ISBN: 978-3-98501-191-9, pp. 117–135.
Heinrich August Pierer, Julius Löbe (ed.), vol.8: Hannover–Johannek, Altenburg, 1859, p. 507 (versiune online).