Junko Tabei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Junko Tabei
Junko Tabei.jpg
Junko Tabei în 1985 pe Vârful Ismoil Somoni⁠(d)
Date personale
Nume la naștereJunko Ishibashi
Născută[1] Modificați la Wikidata
Miharu[*], Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (77 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Kawagoe, Japonia Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (cancer) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMasanobu Tabei
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Copii2
Naționalitatejaponeză
CetățenieFlag of Japan.svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiealpinism
Activitate
Cauza decesuluicancer  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Kyushu[*]  Modificați la Wikidata
Cunoscută pentruprima femeie care a urcat Everestul și prima femeie care a cucerit toate cele șapte vârfuri
Număr de copiiModificați la Wikidata
PremiiNHK broadcasting culture award[*] ()
Snow Leopard award[*] ()
Prezență online

Junko Tabei (田部井 淳子 Tabei Junko?, născută Ishibashi Junko; n. ,[1] Miharu[*], Japonia – d. ,[2][1] Kawagoe, Japonia) a fost o alpinistă japoneză, prima femeie din lume care a urcat muntele Everest și prima care a cucerit cele șapte vârfuri, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.[3][4][5]

Copilărie și adolescență[modificare | modificare sursă]

Ishibashi Junko s-a născut la Miharu⁠(d), provincia Fukushima, fiind cea de-a cincea fiică a unei familii cu șapte copii.[3][6] Era considerată un copil firav, dar în ciuda acestui fapt a început să practice alpinismul la vârsta de 10 ani, când a mers într-o excursie cu clasa pe muntele Nasu⁠(d).[6][7] Deși a devenit pasionată de acest sport, părinții nu și-au permis să o sprijine financiar, de aceea în adolescență Tabei a efectuat doar câteva astfel de excursii.[3]

Carieră[modificare | modificare sursă]

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Între 1958 și 1962 Tabei a studiat literatura engleză și pedagogia la Universitatea de fete Showa⁠(d), unde s-a înscris în clubul de alpiniști.[3] După terminarea studiilor, în 1969, ea a fondat clubul de fete alpiniste Ladies Climbing Club: Japan (LCC), primul de acest fel în Japonia, cu sloganul „Să mergem într-o expediție peste mări și țări”. Amintindu-și de acea perioadă, Tabei declara că a fondat clubul ca reacție la modul în care era tratată de alpiniștii-băieți: unii din ei nu voiau să se cațere cu ea, iar alții susțineau că ea se preface că îi place alpinismul pentru a-și găsi mai ușor un soț.[3][7]

Ca membră a noului club de alpinism, ea a urcat pe munți precum Fuji din Japonia și Matterhorn din Alpii Elvețieni. În preajma anului 1972 era deja o alpinistă cunoscută în Japonia.

Expediția pe Everest din 1975[modificare | modificare sursă]

În clubul LCC înființat de Tabei exista o echipă numită Japanese Women's Everest Expedition (JWEE – Expediția pe Everest a japonezelor), condusă de Eiko Hisano, creată cu scopul de a încerca escaladarea Everestului. Echipa era compusă din 15 membre, cu precădere femei muncitoare, printre care mai multe învățătoare, o programatoare și o asistentă socială. Două din ele, inclusiv Tabei, erau mame.[8] La 19 mai 1970 Tabei și colega sa Hiroko Hirakawa au cucerit vârful Annapurna III⁠(d) al masivului muntos Annapurna.[9] Această realizare le-a inspirat pe alpinistele din club să încerce Everestul.[10]

Astfel, Tabei și echipa sa au început să strângă fonduri. O replică des auzită de ele era că femeile „trebuie mai bine să crească copii”.[7] Au fost ajutate, până la urmă, de ziarul Yomiuri Shimbun⁠(d) și de televiziunea Nippon. Cu toate acestea, toate membrele expediției au trebuit să plătească o sumă aproape egală cu valoarea salariului mediu din Japonia. Pentru a face economie, ele au confecționat pungi și mănuși din materialele textile folosite la scaunele automobilelor vechi și au cumpărat pene de gâscă din China pentru a-și umple sacii de dormit. Elevii colectau la școală ambalaje alimentare nefolosite pentru a le dona alpinistelor.[11]

După o lungă perioadă de antrenament, echipa a plecat la începutul anului 1975 la Kathmandu. Au urmat același traseu pe care au urcat pionierii Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953.[12] La începutul lunii mai, echipa s-a confruntat cu o avalanșă în timp ce poposea la cota de 6.300 m. Femeile și însoțitorii lor șerpași au fost prinși sub zăpadă. Tabei și-a pierdut cunoștința timp de aproximativ șase minute și a fost scoasă la suprafață de către șerpași. Douăsprezece zile mai târziu, la 16 mai 1975, Junko Tabei, însoțită de șerpașul Ang Tsering, a devenit prima femeie din istorie care a cucerit vârful Everest.[4][12]

Ca urmare a succesului expediției și a însemnătății istorice a reușitei sale, Tabei a ajuns în centrul atenției în mass-media japoneză. Ea a fost felicitată de Birendra Bir Bikram Shah⁠(d), regele de atunci al Nepalului, și de guvernul japonez. A fost realizat un miniserial de televiziune, care a prezentat această expediție, iar Tabei a efectuat un turneu în Japonia, călătorind în diferite orașe și descriindu-și propria experiență. Ea a recunoscut ulterior că nu s-a simțit confortabil să primească atâta atenție.[3]

Alte activități[modificare | modificare sursă]

Junko Tabei pe Vârful Ismoil Somoni⁠(d) în 1985, împreună cu patru alpiniști estonieni și doi alpiniști japonezi

În vara australă 1990-1991 Tabei a urcat pe Masivul Vinson, cel mai înalt punct din Antarctida.[13] La 28 iunie 1992 a atins cel mai înalt punct al Indoneziei, Puncak Jaya, devenind astfel prima femeie din istorie care a cucerit „cele șapte vârfuri”, adică cele mai înalte cote de pe fiecare continent.[3][5]

Pe lângă alpinism, ea a fost interesată de ecologie. În anul 2000 și-a prezentat teza de masterat la Universitatea Kyushu⁠(d), teză axată pe degradarea mediului natural al Everestului din cauza gunoaielor lăsate în urmă de echipele de alpiniști.[6] A ocupat funcția de directoare a Himalayan Adventure Trust of Japan, o organizație internațională creată cu scopul de a proteja ecosistemele montane.[4] Unul din proiectele trustului era construcția unui incinerator care urma să ardă deșeurile alpiniștilor. A participat în mai multe expediții de colectare a deșeurilor atât în Japonia, cât și în Munții Himalaya, fiind chiar organizatoarea unora dintre ele.[3]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Junko Tabei a fost căsătorită cu Masanobu Tabei, care era, de asemenea, alpinist. Cei doi s-au întâlnit în timpul unei expediții montane prin Japonia în 1965. Cuplul a avut doi copii: o fiică pe nume Noriko și un fiu pe nume Shinya.[3]

Alpinista a fost diagnosticată cu cancer al peritoneului în 2012. În ciuda bolii de care suferea, ea nu a încetat să practice alpinismul. A decedat într-un spital din Kawagoe la 20 octombrie 2016.[7]

Recunoaștere[modificare | modificare sursă]

La 22 septembrie 2019 Google a comemorat aniversarea a 80 de ani de la nașterea lui Tabei printr-un doodle⁠(d) (schimbarea temporară a logo-ului). Acesta era însoțit de sloganul lui Tabei: „Nu ceda; urmează-ți visul.”[14][15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Junko Tabei, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b Junko Tabei, 1st Woman to Climb Everest, Dies at 77 (în engleză), The New York Times, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i Horn, Robert (). „No Mountain Too low For Her: Junko Tabei defied Japanese views of women to become an expert climber”. Sports Illustrated. Arhivat din original în . Accesat în . 
  4. ^ a b c Otake, Tomoko (). „Junko Tabei: The first woman atop the world”. Japan Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ a b The American Alpine Journal. American Alpine Club Annual Resources Series. 67. The Mountaineers Books. . p. 125. ISBN 0930410556. 
  6. ^ a b c „Junko Tabei, first woman to conquer Everest, complete 'Seven Summits,' dies at 77”. The Japan Times Online (în engleză). . ISSN 0447-5763. Accesat în . 
  7. ^ a b c d „Japanese Climber Junko Tabei, First Woman To Conquer Mount Everest, Dies at 77”. NPR.org. Accesat în . 
  8. ^ „JWEE 1975: Women's Quest for Everest”. JWEE 1975. Accesat în . 
  9. ^ Miyazaki, Eiko. „Japanese women's Annapurna III expedition, 1970”. The Himalayan Journal. 30. 
  10. ^ Frenette, Brad (). „A Final Interview With the First Woman to Summit Everest”. Outside. Accesat în . 
  11. ^ "エベレストの準備 その5" (în japoneză). Junko Tabei: blog oficial
  12. ^ a b „It's 1975. No woman had scaled Mt Everest yet..” (în engleză). Condé Nast Traveller India. Accesat în . 
  13. ^ Kurtenbach, Elaine (). „Japanese Woman Scales Mountains While Ignoring Society's Stereotypes”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  14. ^ „Junko Tabei's 80th Birthday”. Google.com. . Accesat în . 
  15. ^ Baynes, Chris (). „Junko Tabei: Google Doodle celebrates first woman to reach summit of Mount Everest”. Independent UK. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Junko Tabei