Juncacee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Juncacee
Juncus effuses.jpg
Spetează (Juncus effusus)
Clasificare științifică
Regn: Plantae
(neclasificat): Angiosperme
(neclasificat): Monocotiledonate
(neclasificat): Commelinide
Ordin: Poales
Familie: Juncaceae
Nume binomial
Juncaceae
Juss.[1]
Genul tip
Juncus
L.
Genuri

Juncaceele (Juncaceae), numite și joncacee, iuncacee, este o familie de plante monocotiledonate (din ordinul Poales) erbacee, anuale sau perene, răspândite în regiunile temperate și reci ale globului, mai ales pe terenurile umede și mlăștinoase. Juncaceele cuprind 7 genuri și cca 440 specii, dintre care în Europa numai genurile Juncus și Luzula. Au frunze alterne, vaginate, cu limbul (lamina) în formă de jgheab sau plan, uneori îngust cilindrice, neted sau striat, rareori noduros, cele bazale adeseori reduse la vagine sau teci. Tulpina este cilindrică sau sau comprimată, frunzoasă mai ales spre bază, adeseori numai cu vaginile frunzelor; adeseori cu rizomi. Inflorescența cimoasă formată din dihazii sau monohazii, alcătuind o antelă caracteristică pentru această familie. Florile sunt mici, bisexuate (hermafrodite), excepțional unisexuate, trimere, radiar simetrice (actinomorfe), solitare sau reunite în glomerule, adeseori însoțite de bracteole sau profile. Perigonul este sepaloid, solziform, format din 6 foliole mai mult sau mai puțin scarioase, de culoare castanie, rar galbenă, purpurie sau albă, cu marginea membranoasă; foliole sunt dispuse câte 3 în 2 verticile. Androceul este alcătuit din 6 stamine, rareori 3 (Juncus bulbosus, Juncus inflexus), când ciclul intern este redus la staminodii rudimentare. Anterele sunt biloculare, cu polenul reunit în tetrade. Gineceul cu ovar superior format din 3 carpele (tricarpelar) cu ovule răsturnate (anatrope sau apotrope), numeroase sau numai 3; stilul cu 3 stigmate filiforme. Formula florală este ⚥✴ P3+3 A3+3; G(3). Polenizarea este anemofilă, rareori entomofilă. Fructul este o capsulă loculicidă cu semințe mici și numeroase, sau numai cu 3 semințe mari. Placentația este parietală (Juncus) sau centrală (Luzula); tegumentul seminal adeseori transformat într-un organ veziculos plin cu materii de rezervă uleioase (elaiosom).[2][3][4][5][6][7][8]

Specii din România[modificare | modificare sursă]

Flora spontană a României conține 35 de specii, 24 aparținând genului Juncus și 11 genului Luzula, care vegetează prin mlaștini, pajiști și păduri umede, de la șes până pe vârful munților.[2][9][10][11]

Specii din Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Flora Republicii Moldova conține 17 de specii spontane ce aparțin la 2 genuri:[12][13][14][15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Angiosperm Phylogeny Group (). „An update of the Angiosperm Phylogeny Group classification for the orders and families of flowering plants: APG III” (PDF). Botanical Journal of the Linnean Society. 161 (2): 105–121. doi:10.1111/j.1095-8339.2009.00996.x. Accesat în . 
  2. ^ a b Academia Republicii Socialiste România. Flora Republicii Socialiste România. Începută sub conducerea redactorului principal acad. Traian Săvulescu. Redactor al volumului : acad. E. I. Nyárády. Volumul XI. Colaboratorii volumului XI: I. Grințescu , Acad. E. I. Nyárády, A. Paucă, Acad. I. Prodan, I. Șerbănescu, C. Zahariadi. Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1966
  3. ^ Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean. Dicționar enciclopedic de biologie. Editura ALL Educational. 2007
  4. ^ Constantin Pârvu. Dicționar enciclopedic de mediu (DEM), Volumul 1-2. Regia Autonomă Monitorul oficial, 2005
  5. ^ Constantin Pârvu. Universul plantelor. Mică enciclopedie. Ediția a III-a Revăzută și completată. Editura Enciclopedică. București, 2000
  6. ^ Alexandru Buia, Anton Nyárády, Mihai Răvăruț. Botanica agricolă. Vol. II. Sistematica plantelor. Editura Agro-Silvică. București.1965
  7. ^ Ioan Hodișan, Ioan Pop. Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1976
  8. ^ Iuliu Morariu, Ioan Todor. Botanică sistematică. Ediția a II-a revizuită. Editura Didactică și Pedagogică. București, 1972
  9. ^ Beldie Al. Flora României. Determinator ilustrat al plantelor vasculare. București: ed. Academiei Române, 1977-1979, vol. I-II.
  10. ^ Ciocârlan V. Flora ilustrată a României. București: Ceres, 2009.
  11. ^ I. Prodan, Al. Buia. Flora mică ilustrată a României. Ediția a V-a. Editura Agro-Silvică. București, 1966
  12. ^ Гейдеман T. Определитель высших растений Молдавской ССР. Кишинев, 1986.
  13. ^ Negru A. Determinator de plante din flora Republicii Moldova. Chișinău, 2007.
  14. ^ Lumea vegetală a Moldovei , Vol. 4 : Plante cu flori. Part. a 3-a: Clasa Liliopsida, Subclasele Alismatidae, Liliidae, Arecidae / Autori coord.: Alexandru Ciubotaru, Gheorghe Postolache, Alexandru Teleuță . - Chișinău : Știința, 2007
  15. ^ Cadastrul regnului vegetal. Specii de plante incluse în cartea roșie. Rebublica Moldova, Ministerul Mediului.