Jules-Élie Delaunay

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jules-Élie Delaunay
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Nantes, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[6][7][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière Miséricorde[*][[cimetière Miséricorde (cemetery located in Loire-Atlantique, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[8] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[9] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiȘcoala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris, Academia Franceză din Roma[1]  Modificați la Wikidata
PregătireHippolyte Flandrin  Modificați la Wikidata
Profesor pentruPaul Baudoüin[*]​, Silas Broux[*][[Silas Broux (pictor francez)|​]], George Desvallières[*][[George Desvallières (pictor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere importanteQ17491004[*]​, Diana[*][[Diana (pictură de Jules-Élie Delaunay)|​]], Ernest Legouvé[*][[Ernest Legouvé (pictură de Jules-Élie Delaunay)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPrix de Rome  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Autoportret (c.1860)
Safo sărutându-și lira, ulei pe pânză

Jules-Élie Delaunay (n. , Nantes, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un pictor academic francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Nantes, în departamentul Loire-Atlantique din Franța. Delaunay a studiat sub îndrumarea lui Flandrin, iar la École des Beaux Arts din Paris sub îndrumarea lui Lamothe⁠(d). A lucrat în maniera clasicistă a lui Ingres până când, după ce a câștigat Prix de Rome, a plecat în Italia; în 1856 și a abandonat idealul perfecțiunii rafaelesciene pentru sinceritatea și severitatea quattrocentiștilor.[10]

După întoarcerea sa de la Roma, i s-au încredințat multe comenzi importante pentru picturi decorative, precum frescele din biserica Sfântul Nicolae din Nantes; cele trei panouri ale lui Apollo, Orpheus și Amphion la Opera din Paris; și douăsprezece tablouri pentru sala mare a consiliului de stat din Palais Royal.[10]

Scenele din viața Sfintei Genoveva⁠(d), pe care le-a proiectat pentru Panthéon, au rămas neterminate la moartea sa. Muzeul d'Orsay are faimoasa sa pictură Ciuma din Roma (prezentată la Salonul din 1869) și o figură nudă a Dianei; iar Muzeul din Nantes, Lecția de flaut.[10]

În ultimul deceniu al vieții, a obținut o mare popularitate ca portretist. Printre subiecții săi s-au numărat „Mama” sa și „Mademoiselle Toulmouche”.[11]

A primit o medalie clasa întâi la Expoziția de la Paris din 1878 și medalia de onoare în 1889. În 1878 a devenit ofițer al Legiunii de Onoare, iar în anul următor a fost numit membru al Institutului.[11] Jules-Élie Delaunay a murit la Paris în 1891.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ AGORHA, accesat în  
  2. ^ a b c d Elie Delaunay, European Theatre Architecture, accesat în  
  3. ^ a b c d (Jules-) Elie Delaunay, Delaunay, (Jules-) Elie[*][[Delaunay, (Jules-) Elie (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Jules Elie Delaunay, Baza de date Léonore 
  5. ^ a b Jules-Élie Delaunay, Opća i nacionalna enciklopedija 
  6. ^ a b RKDartists, accesat în  
  7. ^ a b Jules Élie Delaunay, Benezit Dictionary of Artists, accesat în  
  8. ^ RKDartists, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b c Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Delaunay, Elie”. Encyclopædia Britannica. 7 (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.
  11. ^ a b  This article incorporates text from a publication now in the public domain: „Delaunay, Jules Elie”. New International Encyclopedia. . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jules-Élie_Delaunay&oldid=16201157