Sari la conținut

Juan Antonio Bardem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Juan Antonio Bardem
Date personale
Nume la naștereJuan Antonio Bardem Muñoz Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania[5] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][6][7][3] Modificați la Wikidata
Madrid, Spania[8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiRafael Bardem
Matilde Muñoz Sampedro Modificați la Wikidata
Frați și suroriPilar Bardem Modificați la Wikidata
CopiiMiguel Bardem Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitespaniolă[6] Modificați la Wikidata
Alma materColegio Nuestra Señora del Pilar[*]​
Premii
Premio Goya de honor[*]​ (2002) Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Juan Antonio Bardem (n. , Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania – d. , Madrid, Spania) a fost un regizor de film[9] și scenarist[9]  Modificați la Wikidata spaniol.

Biografie și carieră

[modificare | modificare sursă]

Juan Antonio Bardem s-a născut la 2 iunie 1922, la Madrid, într-o familie cu o îndelungată tradiție artistică. Părinții săi au fost actorii Rafael Bardem și Matilde Muñoz Sampedro, iar sora sa mai mică, Pilar Bardem, a devenit, de asemenea, actriță. Juan Antonio Bardem a fost tatăl regizorului Miguel Bardem și unchiul actorilor Javier Bardem și Carlos Bardem. În ciuda legăturilor familiei sale cu lumea spectacolului, Bardem a ales inițial o carieră diferită. Între 1943 și 1948 a studiat ingineria agronomică la Madrid și, în aceeași perioadă, a lucrat la Ministerul Agriculturii. Ulterior s-a înscris la Instituto de Investigaciones y Experiencias Cinematográficas (IIEC), făcând parte din prima promoție a instituției. Acolo l-a cunoscut pe Luis García Berlanga, cu care a legat o prietenie și o importantă colaborare artistică. Cei doi au debutat în lungmetraj prin regia comună a comediei Esa pareja feliz (1951). Bardem a colaborat apoi cu Berlanga și Miguel Mihura la scenariul filmului Bienvenido, Mister Marshall! (1953), regizat de Berlanga. Din 1953, Bardem a început să-și regizeze propriile filme.[10] Unul dintre primele sale lungmetraje, Cómicos (1954), prezintă lumea actorilor și a trupelor de teatru ambulante, un mediu pe care regizorul îl cunoștea îndeaproape datorită familiei sale. Consacrarea internațională a venit odată cu Muerte de un ciclista (1955), o dramă prin intermediul căreia Bardem realizează o critică a societății spaniole din perioada franchistă. Filmul a primit Premiul FIPRESCI (Premiul criticii internaționale) la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. În anul următor a realizat Calle Mayor (1956), o dramă despre o femeie necăsătorită care devine victima unei farse puse la cale de un grup de bărbați dintr-un oraș de provincie. Filmul a fost prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, unde a primit Premiul criticii internaționale.[11] Bardem s-a implicat și în dezbaterile privind necesitatea reformării cinematografiei spaniole. În 1955 a participat la Conversațiile Cinematografice de la Salamanca, întâlnire la care cineaștii și criticii au discutat situația cinematografiei din Spania. Bardem a adoptat o poziție critică față de industria cinematografică spaniolă a perioadei. Activitatea sa cinematografică s-a desfășurat într-un context marcat de cenzura regimului lui Francisco Franco. Pozițiile sale politice și caracterul critic al filmelor sale au provocat dificultăți în relația cu autoritățile și cu cenzura. În anii 1960 și 1970 a realizat mai multe coproducții și a lucrat și în afara Spaniei. Printre filmele acestei perioade se numără La venganza (1958), Sonatas (1959), A las cinco de la tarde (1961), Los inocentes (1963), Nunca pasa nada (1963), Los pianos mecánicos (1965), El último día de la guerra (1970), Varietés (1971), La corrupción de Chris Miller (1973) și El poder del deseo (1975). După sfârșitul dictaturii franchiste, Bardem a revenit mai explicit asupra unor teme sociale și politice. A realizat El puente (1977), urmat de Siete días de enero (1979), film inspirat de atentatul de pe strada Atocha din Madrid din 1977. Cele două producții au primit premii la Festivalul Internațional de Film de la Moscova.[12]

Bardem a lucrat și pentru televiziune. Printre producțiile sale se numără episodul „Jarabo” al serialului La huella del crimen (1985), miniserialul Lorca, muerte de un poeta (1987), dedicat vieții și morții lui Federico García Lorca, și El joven Picasso (1992).

Ultimul său lungmetraj a fost Resultado final, realizat în 1997. Pe lângă activitatea de regizor și scenarist, Bardem a publicat critică de film și a participat în 1953 la fondarea revistei cinematografice Objetivo. A lucrat și în teatru, regizând, printre altele, En la red de Alfonso Sastre și La casa de Bernarda Alba de Federico García Lorca.

În 2002 a primit Premiul Goya de Onoare, acordat pentru întreaga sa carieră. Juan Antonio Bardem a murit la Madrid la 30 octombrie 2002, la vârsta de 80 de ani. Cu puțin timp înainte își publicase volumul de memorii Y todavía sigue.[13]

Activitatea politică și cenzura

[modificare | modificare sursă]

Juan Antonio Bardem a fost un opozant al regimului franchist și membru al Partidului Comunist Spaniol (PCE), în care a activat clandestin începând din 1943. Convingerile sale politice au influențat o parte importantă a operei sale cinematografice, caracterizată printr-o perspectivă critică asupra societății spaniole din timpul dictaturii lui Francisco Franco. În 1953, Bardem a participat la fondarea revistei cinematografice Objetivo, iar în 1955 s-a numărat printre participanții și organizatorii Conversațiilor Cinematografice de la Salamanca, reuniune care a adus împreună cineaști, critici și intelectuali interesați de reformarea cinematografiei spaniole.[14][15] În intervenția sa, Bardem a formulat o critică severă la adresa industriei cinematografice spaniole a epocii, pe care o considera incapabilă să reflecte în mod autentic realitățile sociale ale țării.Filmele sale au intrat în repetate rânduri în conflict cu cenzura franchistă. [10]După succesul internațional al filmului Muerte de un ciclista (1955), autoritățile au început să examineze cu o atenție sporită producțiile regizorului. În timpul filmărilor la Calle Mayor (1956), Bardem a fost arestat la 11 februarie 1956, la Palencia, și încarcerat pentru scurt timp. Filmul a fost supus unor intervenții ale cenzurii, care urmăreau să atenueze caracterul său critic și să evite identificarea directă a evenimentelor prezentate cu societatea spaniolă. Printre modificările impuse s-a numărat introducerea unui text care sugera că povestea s-ar fi putut petrece în orice oraș și în orice țară. Următorul său film, La venganza (1958), a fost, de asemenea, modificat substanțial de cenzură. Titlul inițial, Los segadores, a fost respins, perioada în care se desfășura acțiunea a fost schimbată, iar mai multe secvențe și replici au fost eliminate sau modificate, diminuând conținutul politic al filmului. Bardem a continuat să participe la inițiative împotriva regimului. În 1959 s-a numărat printre semnatarii apelului pentru comemorarea poetului Antonio Machado, iar în 1960 a semnat, alături de alți intelectuali spanioli, un document prin care se solicita eliberarea deținuților politici. În același an a susținut și un protest împotriva cenzurii. Activitatea sa în cadrul companiei de producție UNINCI, care a participat la realizarea filmului Viridiana (1961) al lui Luis Buñuel, a contribuit la noi dificultăți în relația cu autoritățile franchiste. După scandalul provocat de film și de premierea acestuia la Festivalul de la Cannes, presiunile exercitate asupra companiei și asupra cineaștilor implicați s-au intensificat. Poziția politică a lui Bardem și confruntările sale cu cenzura au rămas strâns legate de activitatea sa cinematografică, numeroase filme ale regizorului abordând, direct sau indirect, inegalitățile sociale, conformismul și contradicțiile societății spaniole din perioada franchistă.[16]

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

* 1955 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Premiul FIPRESCI pentru Muerte de un ciclista.

* 1956 – Festivalul Internațional de Film de la Veneția – Premiul FIPRESCI pentru Calle Mayor.

* 1956 – Festivalul Internațional de Film de la Veneția – Premiul New Cinema pentru cel mai bun film, pentru Calle Mayor.

* 1958 – Festivalul Internațional de Film de la Cannes – La venganza a participat în competiția oficială.

* 1959 – Premiile Oscar – La venganza a fost nominalizat la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, reprezentând Spania.

* 1963 – Festivalul Internațional de Film de la Berlin – Premiul UNICRIT pentru Los inocentes.

* 1964 – Premiile Condorul de Argint ale Asociației Cronicarilor Cinematografici din Argentina – premiu pentru Los inocentes.[10]

* 1977 – Festivalul Internațional de Film de la Moscova – Premiul de Aur pentru El puente.

* 1979 – Festivalul Internațional de Film de la Moscova – Premiul de Aur pentru Siete días de enero.

* 1982 – Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Premiul special al juriului pentru Die Mahnung (La advertencia).

* 1982 – Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Premiul „Rosa de Lidice” pentru Die Mahnung (La advertencia).

* 1986 – Medalia de Aur pentru Merit în Arte Frumoase.

* 1988 – Festivalul de la Monte-Carlo – Premiul criticii pentru Lorca, muerte de un poeta.

* 1994 – Festivalul de la New York – Medalia de Aur pentru El joven Picasso.

* 2002 – Premiul Goya de Onoare, pentru întreaga carieră.[17]

* 2011 – Stea pe Paseo de la Fama din Madrid, acordată postum.

Filmografie selectată

[modificare | modificare sursă]

Lista de mai jos conține filmele prezente în Wikidata și regizate de Juan Antonio Bardem.

Lista conține date din Wikidata și este actualizată periodic de un robot.
Editările făcute în listă vor fi șterse la următoarea actualizare!

Sfârșitul listei autogenerate.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. ↑ „Juan Antonio Bardem” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
  3. 1 2 „Juan Antonio Bardem” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  4. ↑ „Juan Antonio Bardem” (în engleză). Discogs. Wikidata Q504063. Accesat în .
  5. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  6. 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Juan Antonio Bardem” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  7. ↑ „Juan Antonio Bardem” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  8. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  9. 1 2 „Juan Antonio Bardem”. abART[*]. Wikidata Q107456632. Accesat în .
  10. 1 2 3 Mănoiu, Alice (). J.A.Bardem. Minerva. p. 44.
  11. ↑ agerpres.ro. „DOCUMENTAR: Cineastul spaniol Juan Antonio Bardem, 100 de ani de la naştere (2 iunie)”. agerpres.ro. Accesat în .
  12. ↑ Bergan, Ronald (), „Juan Antonio Bardem”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în
  13. ↑ „Juan Antonio Bardem - Departamento de Bibliotecas y Documentación del Instituto Cervantes”. www.cervantes.es. Accesat în .
  14. ↑ Cervantes, Biblioteca Virtual Miguel de. „Notas sobre el pensamiento cinematográfico de Juan Antonio Bardem (1949-1956)” (în spaniolă). Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes. Accesat în .
  15. ↑ Filmo, Edicion (). „CONVERSACIONES DE SALAMANCA: 70 ANIVERSARIO // Noviembre 2025” (în spaniolă). Portal de la Filmoteca de Castilla y León. Accesat în .
  16. ↑ Cervantes, Biblioteca Virtual Miguel de. „El cine de Juan Antonio Bardem y la censura franquista (1951-1963) : las contradicciones de la represión cinematográfica” (în spaniolă). Biblioteca Virtual Miguel de Cervantes. Accesat în .
  17. ↑ „Juan Antonio Bardem » Premios Goya 2026”. www.premiosgoya.com. Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Juan_Antonio_Bardem&oldid=17923705