Joseph Kessel
| Joseph Kessel | |
 Joseph Kessel | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Joseph Elie Kessel  |
| Născut | 10 februarie 1898 Clara, provincia Entre Ríos, Argentina |
| Decedat | 23 iulie 1979 (la 81 de ani) Avernes, Val-d'Oise, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Naționalitate | franceză  |
| Cetățenie |  Franța |
| Etnie | evrei |
| Ocupație | jurnalist, romancier |
| Limbi | limba franceză[1] |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | secolul XX |
| Specie literară | roman-reportaj |
| Note | |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Croix de guerre 1939–1945[*] Croix de guerre 1914–1918 Prince Pierre Award[*] Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze[2] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Joseph Kessel (n. 10 februarie 1898 - d. 23 iulie 1979) a fost un jurnalist și romancier francez.
A scris romane-reportaj cultivând aventura și sacrificiul din experiența celor două războaie mondiale într-un stil alert.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Argentina și aceasta deoarece tatăl său, medic lituanian de origine ebraică, se afla în mod constant în deplasare în interes profesional. Și-a petrecut primii ani ai copilăriei în orașul rus Orenburg, ca apoi să revină în Franța, unde se mută întreaga sa familie.
Studiază la Nice și la Paris și participă la Primul Război Mondial ca aviator. Kessel a scris, împreună cu nepotul său Maurice Druon, textul cântecului Le Chant des Partisans a cărui muzică, o adaptare a unui cântec rus, a fost compusă de Anna Marly,[3] cântec care a devenit un adevărat imn al Forțelor Franceze Libere.
A fost membru al Academiei Franceze din 1962 până la sfârșitul vieții. A încetat din viață la Avernes și a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- 1923: Echipajul ("L'équipage")
- 1926: Prizonierii ("Les captifs")
- 1929: Vânt de nisip ("Vents de sable")
- 1943: Armata umbrelor ("L'Armée des ombres")
- 1950: Rândul nenorocirilor ("Le tour du malheur").
Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]
- Leul, Editura Tineretului, București, 1967, 208 pagini
- Echipajul - Batalionul Cerului, Editura Militară, București, 1972, 261 pagini
- Călăreții, Editura Univers, București, 1970, 474 pagini
- Mermoz (volumele I si II), traducător Pavel Popescu, Colecția Delfin, Editura Meridiane, București, 1985
- Frumoasa de zi, Editura Narcis, București, 1991, 128 pagini
- Nopți princiare, Editura Doina, București, 1993, 240 pagini
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ http://academie-francaise.fr/grand-prix-du-roman, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Dear, Foot, 2001, p. 321
Referințe[modificare | modificare sursă]
- Ian Dear, Michael Richard Daniell Foot (Editori), The Oxford companion to World War II, Oxford Companions Series, Oxford University Press, 2001, ISBN 0-19-86044-67, 1039 pagini
| Acest articol biografic despre un scriitor francez este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |