Jordan Peterson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jordan Peterson
Peterson Lecture (33522701146).png
Peterson la Universitatea din Toronto, 2017
Date personale
Născut12 iunie, 1962
Edmonton, Alberta, Canada
Căsătorit cuTammy Roberts
Copii2
NaționalitateCanadiană
CetățenieFlag of Canada (Pantone).svg Canada Modificați la Wikidata
Ocupațieclinical psychologist[*]
profesor universitar
cultural critic[*]
scriitor Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăToronto, Canada
Alma MaterUniversity of Alberta[*]
Universitatea McGill
Grande Prairie Regional College[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratRobert O. Pihl
Semnătură
Jordan Peterson Signature.svg
Prezență online

Jordan Bernt Peterson (n. , Edmonton, Canada[1]) este un psiholog clinician, intelectual și profesor de psihologie în cadrul Universității din Toronto. Specializările sale includ psihopatologia, psihologia socială și psihologia personalității[2], având un interes particular în domeniile psihologiilor religiei și ideologiei.[3]

Peterson a studiat în cadrul Universității din Alberta și Universității McGill. Și-a continuat studiile postdoctorale la McGill între 1991 și 1993, iar apoi a ocupat funcția de lector și mai târziu aceea de conferențiar universitar în departamentul de Psihologie al Universității Harvard. În 1998, s-a mutat înapoi în Canda unde a devenit profesor titular.

Prima sa lucrare, Maps of Meaning: The Architecture of Belief, a fost publicată în 1999. Cartea examina o serie de domenii academice în încercarea de a descrie structura sistemelor de credințe și mituri, rolul acestora în reglementarea emoțiilor, crearea semnificației și motivarea genocidului.[4][5][6] Cea de-a doua carte, 12 Rules for Life: An Antidote to Chaos, a fost publicată în ianuarie 2018.[7][8][9]

În 2016, Peterson a realizat câteva videoclipuri pentru canalul său de Youtube în care critica corectitudinea politică și Legea C-16 a guvernului canadian. Perspectivele sale au fost puternic mediatizate.[7][8][9]

Copilăria[modificare | modificare sursă]

Peterson s-a născut pe 12 iunie, 1962, în Edmonton, Canada și a copilărit în Fairview, Alberta. A fost primul copil al cuplului Beverley, o bibliotecară, și Walter Peterson, un învățător.[10] A primit prenumele de Bernt după străbunicul său de origine norvegiană.[11] A intrat la vârsta de 13 ani în contact cu lucrările lui George Owell, Aldous Huxley, Aleksandr Soljenițîn și Aryn Rand.[12] De asemenea, acesta a lucrat pentru New Democratic Party (NDP) de-a lungul adolescenței, însă a fost dezamăgit de acesta pe motiv că era dominat de membri „socialiști intelectuali de clasă-mijlocie” cărora „le displăceau săracii; urau bogații”.[10] A părăsit partidul la vârsta de 18 ani.[13]

Educația[modificare | modificare sursă]

După absolvirea Liceului Fairview în 1979, Peterson a fost admis la Grande Prairie Regional College unde urma să studieze politologie și literatură engleză.[3] S-a transferat ulterior la Universitatea din Alberta unde și-a luat licența în 1982.[13] După închierea studiile universitare, a vizitat timp de un an Europa, perioadă în care a dezvoltat un interes în originile psihologice ale Războiului Rece, în special totalitarismul secolului XX.[3][14] Îngrijorat de cursa înarmării nucleare și chinuit de coșmaruri apocaliptice, a devenit interesat de distrugerile provocate de umanitate și a început să studieze lucrările lui Carl Jung, Friedrich Nietzsche, Aleksandr Soljenițîn[10] și Fyodor Dostoevsky.[14] S-a reîntors la Universitatea din Alberta unde a obținut în 1984 o licență în psihologie.[15] În 1985 s-a mutat în Montreal; acolo a frecventat cursurile Universității McGill. Și-a obținut doctoratul în psihologie clinică sub coordonarea lui Robert O. Phil în 1991 și a rămas în calitate de postdoctorand al Spitalului McGill până în 1993.[3][16]

Cariera[modificare | modificare sursă]

Din iulie 1993 până în iunie 1998[2], Peterson a locuit în Arlington, Massachusetts, perioadă în care a predat în cadrul Universității Harvard în funcția de lector și apoi de conferențiar universitar în departamentul de psihologie. În această perioadă, a studiat agresivitatea cauzată de abuzul de alcool și droguri și a supervizat diferite disertații.[13] Doi foști doctoranzi, Shelii Carson, psiholog și profesor la Harvard, și autorul Gregg Hurwitz, au precizat că prelegerile lui Peterson erau foarte admirate de către studenți.[8] În iulie 1998, s-a reîntors în Canada unde a primit un post de profesor titular în cadrul Universității din Toronto.[2][15]

Specializările lui Peterson includ psihofarmacologia, psihopatologia, neurpsihologia, psihologia clinică, psihologia personalității, psihologia socială, psihologia organizațională[2], religioasă, ideologică[3] și creativă.[17] Peterson a fost coautorul a peste 100 de lucrări academice.[18] Acesta are peste 20 de ani de practică clinică și are 20 de pacienți pe săptămână, însă în 2017 a decis să nu mai practice, fiind implicat în alte proiecte.[7]

În 2004, TVOntario a difuzat un serial bazat pe lucrarea Maps of Meaning: The Architecture of Belief.[10][15][19] De asemenea, a apărut în diferite emisiuni tv precum Big Ideas și The Agenda with Steve Paikin.[20][21]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

Maps of Meaning: The Architecture of Belief[modificare | modificare sursă]

În 1999, Routledge a publicat Maps of Meaning: The Architecture of Belief. Lucrarea, redactată de Peterson pe parcursul a 13 ani, prezintă o teorie privitoare la modalitatea prin care oamenii își construiesc semnificațiile, credințele și cum realizează povestiri utilizând idei din diferite domenii precum mitologia, religia, literatura, filosofia și psihologia în concordanță cu modul în care știința modernă înțelege funcțiile creierului.[13][22][23]

Conform afirmațiilor Peterson, scopul său principal este acela de a examina de ce indivizii, respectiv grupurile se implică în conflicte sociale, explorând motivele în baza cărora indivizii își asumă diferite credințe (i.e., poziții ideologice[13]) care conduc în cele din urmă la omucideri și atrocități precum Gulagul, lagărele de concentrare și genocidul din Rwanda.[13][22][23] Acesta consideră că o „analiză a ideilor religioase ne poate ajuta în descrierea moralității fundamentale și, într-un final, la dezvoltarea unui sistem moral universal”.[23]

12 Rules for Life: An Antidote to Chaos[modificare | modificare sursă]

În ianuarie 2018, Penguin Random House a publica cea de-a doua lucrare redactată de Peterson, 12 Rules for Life: An Antidote to Chaos. În cadrul acesteia sunt prezentate principii etice despre viață într-un mod mult mai accesibil decât cel din Maps of Meaning.[7][8][9] Peterson și-a promovat lucrarea prin organizarea unui tur mondial.[24][25][26] Acesta a fost intervievat de Cathy Newman pe Channel 4 News, interviu care a generat o imensă mediatizare.[27][28][29] Cartea a fost un bestseller pe siteul Amazon în Statele Unite și Canada (locul I), respectiv în Marea Britanie (locul IV).[30][31] Aceasta se regăsește și pe listele lucrărilor bestseller din Canada, SUA și Marea Britanie.[32][33]

Canalul de Youtube și Podcasting[modificare | modificare sursă]

În 2013, Peterson a început să-și înregistreze prelegerile („Personality and Its Transformations”, „Maps of Meaning: The Architecture of Belief”[34]) și să le încarce pe Youtube. Canalul său a adunat peste 1 milion de abonați, iar videoclipurile sale au adunat peste 50 de milioane de vizualizări până în aprilie 2018.[35] În ianuarie 2017, acesta a angajat o echipă de producție care să-i înregistreze prelegerile în cadrul Universități Toronto. A utilizat veniturile obținute prin siteul de crowdfunding Patreon în urma implicării sale în Legea C-16 în septembrie 2016. Acestea au crescut de la 1.000$/lună în august 2016 la 14.000$/lună în ianuarie 2017, iar în iulie 2017 a depășit suma de 50.000$.[12][35][36]

Peterson a fost prezent în cadrul emisiunilor The Joe Rogan Experience, The Gavin McInnes Show, Louder with Crowder, The Rubin Report, Freedomain Radio, H3 Podcast, Waking Up podcast, The Sadd Truth și în alte emisiuni online.[37] În decembrie 2016, Peterson și-a început propriul podcast, The Jordan B. Peterson Podcast care a înregistrat până în 26 aprilie, 2018, 45 de episoade. În cadrul acesteia au fost prezenți intelectuali precum Camille Paglia, Martin Daly și James W. Pennebaker[38], iar pe canalul său de youtube au fost realizate interviuri cu Stephen Hicks, Richard J. Haier, Jonathan Haidt și mulți alții. Peterson l-a susținut pe inginerul James Damore în procesul intentat împotriva companiei Google.[9]

În mai 2017, Peterson a inițiat o serie de prelegeri - intulată The psychological significance of the Biblical stories[39] - în care analiza povestirile arhetipale din Geneză. Acestea erau considerate tipare comportamentale esențiale stabilității personale, sociale și culturale.[9][40]

Critic al corectitudinii politice[modificare | modificare sursă]

Peterson a criticat puternic corectitudinea politică, și anume postmodernismul, feminismul, privilegiul albilor, cultural appropiation și ecologismul.[37][41][42] Într-un articol pentru National Post, Chris Selley a afirmat că inamicii lui Peterson au „subestimat furia cauzată de preocupările moderne precum privilegiul albilor și cultural appropiation, și de marginalizarea și neutralizarea celorlalte puncte de vedere în instituțiile societății”[43], iar în cadrul altui articol din The Spectator, Tim Lott a menționat că Peterson a devenit „un critic puternic al intelectualilor mainstream”.[14] Prezența lui Peterson în mediile sociale au amplificat impactul acestor perspective; Simona Chiose a redactat pentru The Globe and Mail că „puțini profesori din Universitatea Toronto din departamentele umaniste și cele ale științelor sociale au avut atât de mult succes la nivel global”.[35]

Conform propriului său studiu, realizat alături de unul dintre studenții său, Christine Brophy, pe relația dintre perspectivele politice și personalitate, corectitudinea politică există sub două forme: CP-egalitarist și CP-autoritarist.[44] Prima formă este reprezentată de grupul liberalilor clasici, în timp ce cel de-al doilea este specific „luptătorilor pentru justiție socială”.[10] Cei din urmă utilizează compasiunea ca pe o armă. De asemenea, studiul a descoperit o legătură între CP-autoritar și autoritarismul extremei drepte.[44]

Peterson consideră că universitățile ar trebui să poarte responsabilitatea apariției corectitudinii politică în America de Nord și Europa.[35] Acesta a observat ascensiunea corectitudinii politice în campusurile universitare încă de la începutul anilor 1990[45] și consideră că științele umaniste sunt corupte, prea puțin fundamentate pe știință, iar în loc să avem „o conversație inteligentă, avem o conversație ideologică”. Bazându-se pe propria sa experiență în calitate de profesor, Peterson a declarat că studenții care sunt prezenți la cursurile sale nu sunt conștienți de exterminările în masă și crimele propagate de stalinism și maoism, crime care nu au primit aceeași atenție ca cele fasciste și naziste.[14][46][47]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Peterson s-a căsătorit cu Tammy Roberts în 1989.[12] Au împreună o fiică și un fiu.[10][12] A devenit bunic în august 2017.[48]

Din punct de vedere politic, Peterson s-a descris ca fiind un adept al liberalismului clasic.[49][14] Este din punct de vedere filosofic pragmatist.[40] Într-un interviu din 2017, Peterson a precizat că este creștin[50], însă în 2018 a afirmat contrariul.[51] Când a fost întrebat dacă crede în Dumnezeu, Peterson a răspuns astfel: „Cred că răspunsul cel mai potrivit este Nu, însă sunt îngrijorat că ar putea exista”.[7] Într-un articol The Spectator, Tim Lott a precizat că Peterson se inspiră din filosofia religiei a lui Jung și că perspectivele sale sunt similare cu cele ale existențialismului creștin specific filosofului Søren Kierkegaard, respectiv Paul Tillich. Lott a mai menționat că Peterson respectă religia taoistă pe motiv că aceasta privește natura ca fiind conflictul dintre ordine și haos, și afirmă că viața ar fi nesemnificativă dacă nu ar fi caracterizată de această dualitate.[14]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://www.thestar.com/news/insight/2018/03/16/jordan-peterson-is-trying-to-make-sense-of-the-world-including-his-own-strange-journey.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Jordan B Peterson. „Profil”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  3. ^ a b c d e Jason Tucker și Jason VandenBeukel. 'We're teaching university students lies' – An interview with Dr Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  4. ^ McCord, Joan (2004). Beyond Empiricism: Institutions and Intentions in the Study of Crime. Transaction Publishers. p. 178. ISBN 978-1-4128-1806-3.
  5. ^ Ellens, J. Harold (2004). The Destructive Power of Religion: Models and cases of violence in religion. Praeger. p. 346. ISBN 978-0-275-97974-4.
  6. ^ Gregory, Erik M.; Rutledge, Pamela B. (2016). Exploring Positive Psychology: The Science of Happiness and Well-Being. ABC-CLIO. p. 154. ISBN 978-1-61069-940-2.
  7. ^ a b c d e Blatchford, Christie (January 19, 2018). "Christie Blatchford sits down with "warrior for common sense" Jordan Peterson". National Post. Retrieved January 19, 2018.
  8. ^ a b c d Bartlett, Tom (January 17, 2018). "What's So Dangerous About Jordan Peterson?". The Chronicle of Higher Education. Retrieved January 19,2018.
  9. ^ a b c d e Lott, Tim (January 21, 2018). "Jordan Peterson: 'The pursuit of happiness is a pointless goal'". The Observer. Retrieved January 21, 2018.
  10. ^ a b c d e f McBride, Jason (January 25, 2017). "The Pronoun Warrior". Toronto Life.
  11. ^ Jordan B. Peterson. „I am Dr Jordan B Peterson, U of T Professor, clinical psychologist, author of Maps of Meaning and creator of The SelfAuthoring Suite. Ask me anything!”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  12. ^ a b c d PATTY WINSA. „He says freedom, they say hate. The pronoun fight is back”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  13. ^ a b c d e f ANNE C. KRENDL. „Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  14. ^ a b c d e f Tim Lott. „Jordan Peterson and the transgender wars”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  15. ^ a b c „Where we live..”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  16. ^ „Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  17. ^ International Network on Personal Meaning. „Meaning Conference”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  18. ^ BRENT MCCAMON. „Wherefore Art Thou Peterson?”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  19. ^ „Archive: Maps of Meaning”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  20. ^ „Is Faith Inevitable”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  21. ^ „Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  22. ^ a b „Chaos, Culture, Curiosity”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  23. ^ a b c „Summary and Guide to Jordan Peterson's Maps of Meaning: The Architecture of Belief”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  24. ^ KATIE LAW. „Canadian psychologist Jordan Peterson: the 'anti-snowflake' crusader speaks out”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  25. ^ Douglas Murray. „The curious star appeal of Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  26. ^ Phil Heidenreich. „Edmonton's Citadel Theatre apologizes over how it handled Jordan Peterson event”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  27. ^ Jamie Doward. 'Back off', controversial professor urges critics of Channel 4's Cathy Newman”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  28. ^ David Brooks. „The Jordan Peterson Moment”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  29. ^ Albrechtsen, Janet (February 24, 2018). "Jordan Peterson: six reasons that explain his rise". The Australian. Retrieved March 3, 2018.
  30. ^ DAVID STAPLES. „David Staples: Dark day as Citadel Theatre snubs controversial author”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  31. ^ „Amazon Best Sellers”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  32. ^ DEBORAH DUNDAS. „Jordan Peterson's book is a bestseller — except where it matters most”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  33. ^ XAVIER AUSTIN REYNA. „Why Jordan Peterson Is Such A Crucial Figure For The Community”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  34. ^ „Psychology” (PDF). Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  35. ^ a b c d SIMONA CHIOSE. „Jordan Peterson and the trolls in the ivory tower”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  36. ^ ALEX MCKEEN. „Controversial U of T professor making nearly $50,000 a month through crowdfunding”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  37. ^ a b Reza Ziai. „The Curious Case of Jordan Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  38. ^ „The Jordan B Peterson Podcast”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  39. ^ Jordan B Peterson. „The psychological significance of the Biblical stories”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  40. ^ a b Ben Sixsmith. „Why Are Non-Believers Turning to Their Bibles?”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  41. ^ AARON BANDLER. „EXCLUSIVE: Q&A with Prof. Jordan Peterson on Genderless Pronouns and the Left's 'PC Game'. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  42. ^ „Dr. Jordan Peterson – Failed Utopias, Mapping the Mind, and Finding Meaning”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  43. ^ Selley, Chris. „Chris Selley: Jordan Peterson, hero of the anti-PC crowd, just keeps winning”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  44. ^ a b Scott Barry Kaufman. „The Personality of Political Correctness”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  45. ^ How controversial U of T prof Jordan Peterson became a lightning rod. „Spears, Tom”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  46. ^ Joshua Philipp. „Jordan Peterson Exposes the Postmodernist Agenda”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  47. ^ ROBERT KRAYCHIK. „Jordan Peterson Explains Leftism's Core”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  48. ^ „Jordan B Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  49. ^ Steve Kovach. „Silicon Valley's liberal bubble has burst, and the culture war has arrived”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  50. ^ „Am I Christian? | Timothy Lott and Jordan B Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  51. ^ Andrew Kelman. „Walking the Tightrope Between Chaos and Order—An Interview with Jordan B Peterson”. Accesat în 09-05-2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Peterson, Jordan B. (1999). Maps of Meaning: The Architecture of Belief. Routledge. ISBN 0415922224.
  • Peterson, Jordan B. (2018). 12 Rules for Life: An Antidote to Chaos. Penguin Random House. ISBN 0345816021.

Articole[modificare | modificare sursă]

Primele 15 articole după numărul de citări de pe Google Scholar și ResearchGate:

  • Peterson J. B.; Rothfleisch J.; Zalazo P.; Pihl R. O. (1990). "Acute alcohol intoxication and cognitive functioning". Journal of Studies on Alcohol. 51 (2): 114–122. doi:10.15288/jsa.1990.51.114.
  • Pihl R. O.; Peterson J. B.; Finn P. R. (1990). "Inherited Predisposition to Alcoholism: Characteristics of Sons of Male Alcoholics". Journal of Abnormal Psychology. 99 (3): 291–301. doi:10.1037/0021-843X.99.3.291.
  • Pihl R. O.; Peterson J. B.; Lau M. A. (1993). "A biosocial model of the alcohol-aggression relationship". Journal of Studies on Alcohol, Supplement. 11 (11): 128–139. doi:10.15288/jsas.1993.s11.128.
  • Stewart S. H.; Peterson J. B.; Pihl R. O. (1995). "Anxiety sensitivity and self-reported alcohol consumption rates in university women". Journal of Anxiety Disorders. 9 (4): 283–292. doi:10.1016/0887-6185(95)00009-D.
  • Peterson J. B.; Smith K. W.; Carson S. (2002). "Openness and extraversion are associated with reduced latent inhibition: replication and commentary". Personality and Individual Differences. 33 (7): 1137–1147. doi:10.1016/S0191-8869(02)00004-1.
  • DeYoung C. G.; Peterson J. B.; Higgins D. M. (2002). "Higher-order factors of the Big Five predict conformity: Are there neuroses of health?". Personality and Individual Differences. 33 (4): 533–552. doi:10.1016/S0191-8869(01)00171-4.
  • Carson S. H.; Quilty L. C.; Peterson J. B. (2003). "Decreased Latent Inhibition Is Associated With Increased Creative Achievement in High-Functioning Individuals". Journal of Personality and Social Psychology. 85 (3): 499–506. doi:10.1037/0022-3514.85.3.499.
  • DeYoung C. G.; Peterson J. B.; Higgins D. M. (2005). "Sources of openness/intellect: cognitive and neuropsychological correlates of the fifth factor of personality". Journal of Personality. 73 (5): 825–858. doi:10.1111/j.1467-6494.2005.00330.x.
  • Carson S. H.; Quilty L. C.; Peterson J. B. (2005). "Reliability, Validity, and Factor Structure of the Creative Achievement Questionnaire". Creativity Research Journal. 17 (1): 37–50. doi:10.1207/s15326934crj1701_4.
  • Mar R. A.; Oatley K.; Hirsh J. B.; Paz J. D.; Peterson J. B. (2006). "Bookworms versus nerds: Exposure to fiction versus non-fiction, divergent associations with social ability, and the simulation of fictional social worlds". Journal of Research in Personality. 40 (5): 694–712. doi:10.1016/j.jrp.2005.08.002.
  • DeYoung C. G.; Quilty L. C.; Peterson J. B. (2007). "Between Facets and Domains: 10 Aspects of the Big Five". Journal of Personality and Social Psychology. 93 (5): 880–896. doi:10.1037/0022-3514.93.5.880.
  • Mar R. A.; Oatley K.; Peterson J. B. (2009). "Exploring the link between reading fiction and empathy: Ruling out individual differences and examining outcomes". The European Journal of Communication Research. 34 (4): 407–429. doi:10.1515/COMM.2009.025.
  • Hirsh J. B.; DeYoung C. G.; Xu X.; Peterson J. B. (2010). "Compassionate Liberals and Polite Conservatives: Associations of Agreeableness With Political Ideology and Moral Values". Personality and Social Psychology Bulletin. 95 (2): 655–664. doi:10.1177/0146167210366854.
  • Morisano D.; Hirsh J. B.; Peterson J. B.; Pihl R. O.; Shore B. M. (2010). "Setting, elaborating, and reflecting on personal goals improves academic performance". Journal of Applied Psychology. 36 (5): 255–264. doi:10.1037/a0018478.
  • Hirsh J. B.; Mar R. A.; Peterson J. B. (2012). "Psychological Entropy: A Framework for Understanding Uncertainty-Related Anxiety". Psychological Review. 119 (2): 304–320. doi:10.1037/a0026767.

Legături externe[modificare | modificare sursă]