John Bell (politician din Tennessee)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
John Bell
John Bell.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Nashville, Tennessee, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Comitatul Dickson, Tennessee, SUA Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States (1867–1877).svg SUA Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic
avocat Modificați la Wikidata
Senator al Statelor Unite Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deSpencer Jarnagin[*]
Succedat deAlfred O. P. Nicholson[*]
Al 16-lea secretar de război al Statelor Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deJoel Roberts Poinsett[*]
Succedat deJohn C. Spencer[*]
Al 12-lea președinte al Camerei Reprezentanților a SUA Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deAndrew Stevenson[*]
Succedat deJames Knox Polk
Al 7-lea Congressman în Camera Reprezentanților a SUA Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deSam Houston
Succedat deRobert L. Caruthers[*]
Membru al Camerei Reprezentanților statului Tennessee Modificați la Wikidata
Membru al Senatului Statului Tennessee Modificați la Wikidata

Partid politicPartidul Democrat-Republican
Partidul Democrat
Partidul Whig
Alma materUniversity of Nashville[*]
Semnătură
John-bell-tn-signature-.jpg

John Bell (n. , Nashville, Tennessee, SUA – d. ,[1] Comitatul Dickson, Tennessee, SUA) a fost un politician, avocat, și moșier⁠(d) american. Unul din cei mai proeminenți politicieni antebelici⁠(d) din Tennessee,[2] el a servit în Camera Reprezentanților între 1827 și 1841, și în Senat între 1847 și 1859. A fost speaker al Camerei⁠(d) pentru Congresul al 23-lea⁠(d) (1834-1835), și pentru scurt timp a servit ca secretar de război în timpul administrației lui William Henry Harrison (1841). În 1860, a candidat la președinție din partea Partidului Uniunea Constituțională⁠(d), un partid minor care avea o poziție neutră față de problema sclaviei.[2]

Inițial, aliat al lui Andrew Jackson, Bell s-a întors împotriva lui Jackson pe la jumătatea anilor 1830 și s-a aliniat cu Partidul Whig, schimbare care i-a adus porecla de „Marele Apostat”.[3][4] S-a luptat constant cu aliații lui Jackson, și anume cu James K. Polk, pe teme cum ar fi banca națională⁠(d) și alocarea clientelară a posturilor bugetare⁠(d). După moartea lui Hugh Lawson White⁠(d) în 1840, Bell a devenit un lider recunoscut al Whig-ilor din Tennessee.[2]

Deși era stăpân de sclavi, Bell era unul dintre puținii politicienii din Sud care s-au opus extinderii sclaviei în anii 1850, și a militat energic împotriva secesiunii în anii dinaintea Războiului Civil American.[2] În campania lui prezidențială din 1860, a susținut că secesiunea este inutilă din moment ce Constituția protejează sclavia, argument care a rezonat cu alegătorii din statele de frontieră, ceea ce l-a ajutat să obțină voturi electorale din Tennessee, Kentucky și Virginia. După bătălia de la Fort Sumter din aprilie 1861, Bell a abandonat cauza Uniunii și a sprijinit Confederația,[2] dar s-a retras din viața politică după secesiunea statului Tennessee și a mai trăit doar până în 1869.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b John Bell, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b c d e Jonathan Atkins, "John Bell," Tennessee Enciclopedie de Istorie și Cultură, 2009. Accesat La: 10 Octombrie 2012.
  3. ^ Corespondență de James K. Polk, de James Knox Polk, Volumul 6 (1842-1843), pagina 17
  4. ^ Politice Lincoln: O Enciclopedie, de Paul Finkelman și Martin J. Hershock, 2008, pagina 52