Jenny Erpenbeck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jenny Erpenbeck
Jenny Erpenbeck.jpg
Jenny Erpenbeck
Date personale
Născută (52 de ani)[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Berlinul de Est, RDG[2] Modificați la Wikidata
PărințiJohn Erpenbeck[*]
Doris Kilias[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieregizoare de teatru
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbilimba germană[1]  Modificați la Wikidata
StudiiHigh School of Music Hanns Eisler[*][2]  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificative Q2596521[*]
Gehen, ging, gegangen[*][[Gehen, ging, gegangen |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiWalter-Hasenclever-Literaturpreis[*][3]
Hans Fallada Prize[*][4]
Joseph-Breitbach-Preis[*]
Q2421865[*]
Heimito von Doderer-Literaturpreis[*]
Poetik-Professur an der Universität Bamberg[*]
Europese Literatuurprijs[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*]
Schubart-Literaturpreis[*]
Q23787515[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Jenny Erpenbeck (n. 12 martie 1967, Berlinul de Est, RDG[2]) este o scriitoare contemporană de limbă germană din Germania și regizoare germană, deținătoare a premiului Independent Foreign Fiction.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută în Berlinul de Est[9], Erpenbeck este fiica fizicianului, filosofului și scriitorului John Erpenbeck și a traducătoarei de limbă arabă Doris Kilias. Bunicii ei sunt autorii Fritz Erpenbeck și Hedda Zinner. În Berlin a urmat un liceu de înaltă societate, unde a absolvit în 1985. A urmat o practică de doi ani într-un atelier de legătorie cărți înainte de a lucra în cadrul mai multor teatre ca regizoare și supraveghetoare garderobă costume.

Din 1988 până în 1990, Erpenbeck a studiat teatrul la Universitatea Humboldt din Berlin. În 1990 și-a schimbat studiile ca Director de Teatru de Muzică (studiind alături de, printre alții, Ruth Berghaus, Heiner Müller și Peter Konwitschny) la conservatorul de muzică Hanns Eisler. După terminarea cu succes a studiilor sale în 1994 (cu o producție a operei lui Bela Bartók, Castelul Prințului Barbă-Albastră, în biserica ei parohială și în centrul artistic Tacheles, a petrecut ceva timp la început ca asistentă directoare la Opera din Graz, unde în 1997 a realizat propriile producții după operele lui Schoenberg, Erwartung, opera lui Bartók, Castelul Prințului Barbă-Albastră și o premieră mondială a piesei sale, Cats Have Seven Lives. În calitate de regizoare independentă, a coordonat în 1998 diferite case de operă din Germania și Austria, inclusiv L'Orfeo a lui Monteverdi în Aachen, Acis și Galatea la Opera de Stat din Berlin și Zaide a lui Wolfgang Amadeus Mozart din Nürnberg/Erlangen.

În anii 1990 Erpenbeck a început o carieră de scriitoare, în plus față de cea de regizoare. Ea este autoarea prozelor și pieselor de teatru: în 1999, History of the Old Child, debutul ei; în 2001, colecția ei de povești Trinkets; în 2004, nuvela Dictionary; și în februarie 2008, romanul Pădurea Klarei. În martie 2007 lui Erpenbeck i s-a oferit o rubrică, o dată la două săptămâni, de Nicole Krauss în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung. În 2015 traducerea în limba engleză a romanului său The End of Days (Alle Tage Abend) a câștigat premiul Independent Foreign Fiction.

Lucrările lui Erpenbeck au fost traduse în limbile daneză, engleză, franceză, greacă, ebraică, olandeză, suedeză, slovacă, spaniolă, maghiară, japoneză, coreeană, lituaniană, norvegiană, poloneză, română, arabă, estonă și finlandeză.

Erpenbeck locuiește în Berlin cu fiul ei, Franz, născut în 2002.

Opere[modificare | modificare sursă]

Ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Geschichte vom alten Kind (1999) ISBN: 3-8218-0784-9 (traducere în engleză de Susan Bernofsky: The Old Child and Other Stories. . ISBN 978-0811216081. )
  • Tand (2001) ISBN: 3-8218-0696-6
  • Wörterbuch (2004) ISBN: 3-8218-0742-3 (traducere în engleză de Susan Bernofsky: The Book of Words. . ISBN 978-0811217064. )
  • Heimsuchung (2008) ISBN: 978-3-8218-5773-2 (traducere în engleză de Susan Bernofsky: Visitation. . ISBN 978-0811219310. )
  • Dinge, die verschwinden (2009) ISBN: 978-3-86971-004-4
  • Aller Tage Abend (2012) ISBN: 978-0-8112-2192-4 (traducere în engleză de Susan Bernofsky: The End of Days. . ISBN 978-0811221931. )
  • Gehen, ging, gegangen (2015) ISBN: 978-3-8135-0370-8 (traducere în engleză de Susan Bernofsky: Go, Went, Gone. . ISBN 978-0811225946. )

Piese de teatru[modificare | modificare sursă]

  • Katzen haben sieben Leben (Cats Have Seven Lives) (2000)
  • Leibesübungen für eine Sünderin (Physical Exercises for a Sinner) (2003)

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • Pădurea Klarei (Heimsuchung), traducător Andrei Anastasescu, Editura Humanitas, București, 2010, ISBN: 978-973-50-2768-1 - inclus și în proiectul Punți literare al Goethe-Institut Bukarest.[10]

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • 2001ː Premiul juriului la concursul Ingeborg Bachmann din Klagenfurt[11]
  • 2001ː Mai multe rezidențe (locuința Ledig Rowohlt House în New York, Künstlerhaus Schloss Wiepersdorf)
  • 2004ː Premiul literar GEDOK
  • 2006ː Câștigătoarea bursei Island Writers on Sylt[12]
  • 2008ː Solothurner Literaturpreis
  • 2008ː Premiul literar Heimito von Doderer
  • 2008ː Premiul literar Hertha-Koenig
  • 2009ː Premiul pentru North LiteraTour
  • 2010ː Premiul literar pentru Steel Foundation Eisenhüttenstadt[13]
  • 2011ː Premiul Jewish Quarterly-Wingate, nominalizare pentru Pădurea Karlei[14]
  • 2013ː Premiul Joseph Breitbach
  • 2014ː Premiul Hans Fallada
  • 2015ː Premiul Independent Foreign Fiction, câștigătoare pentru The End of Days (premiu împărțit cu traducătoarea Susan Bernofsky)[15]
  • 2016ː Premiul literar internațional Dublin, selectată pentru The End of Days
  • 2016ː Premiul Thomas Mann[16]
  • 2017ː Premiul Strega European
  • 2017ː Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania[17]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c https://idw-online.de/de/news643627  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Die Offizielle Webseiten Stadt Aachen (în germană) 
  4. ^ http://www.neumuenster.de/cms/index.php?article_id=336  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Jenny Erpenbeck, SNAC, accesat în  
  6. ^ Jenny Erpenbeck, FemBio, accesat în  
  7. ^ Jenny Erpenbeck, Munzinger-Archiv, accesat în  
  8. ^ Jenny Erpenbeck, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  9. ^ „Jenny Erpenbeck New Books in German. Retrieved 17 April 2011”. 
  10. ^ Institutul Goethe din București, „Punți literare”, accesat la 28 noiembrie 2018
  11. ^ Ingeborg-Bachmann-Preis (). „Die AutorInnen bei den Tagen der deutschsprachigen Literatur 2001”. ORF Kärnten. Arhivat din original la . Accesat în . de
  12. ^ Inselschreiber. „Jenny Erpenbeck : Preisträger 2006”. Kunstraum-Sylt Quelle. Arhivat din original la . Accesat în . de
  13. ^ ArcelorMittal Eisenhüttenstadt GmbH - 1. November 2010 - Verleihung Stahl-Literaturpreis 2010de
  14. ^ Jewish Quarterly-Wingate Prize 2011 Arhivat 2012-02-25 la Wayback Machine.
  15. ^ Nick Clark (). „Independent Foreign Fiction Prize 2015: Jenny Erpenbeck wins with 'work of genius'. The Independent. 
  16. ^ (www.dw.com), Deutsche Welle. „Novelist Jenny Erpenbeck wins Thomas Mann Prize | Books | DW.COM | 03.05.2016”. DW.COM. Accesat în . 
  17. ^ http://www.bundespraesident.de/SharedDocs/Berichte/DE/Frank-Walter-Steinmeier/2017/10/171004-Verdienstorden-TdDE.html

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bartel, Heike și Elizabeth Boa (eds.) Pushing at Boundaries: Approaches to Contemporary German Women Writers from Karen Duve to Jenny Erpenbeck. Amsterdam: Rodopi, 2006. ISBN 978-90-420-2051-1
  • Wiebke, Eden. To Express with Words, was Always the Next, în No Fear of Big Emotions. Frankfurt am Main: Fischer-Taschenbuch-Verlag, 2003. ISBN 3-596-15474-X, pp. 13–32 (interviu Jenny Erpenbeck)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]