Jaunutis
| Jaunutis | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1300 |
| Părinți | Gediminas[1][2] Jewna[*] |
| Frați și surori | Augusta Anastasia of Lithuania[*] Aldona of Lithuania[*] Kęstutis Algirdas Karijotas[*] Lubart[*] Narimantas[*] Manvydas[*] |
| Copii | Michał Zasławski[*][3] Semyon Ednutovich[*][3] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | ruteană[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | mare duce al Lituaniei[*] |
| Familie nobiliară | |
| Prince of Izyaslavl[*] | |
| Domnie | – |
| Succesor | Michał Zasławski[*] |
| Mare duce al Lituaniei[*] | |
| Domnie | – |
| Predecesor | Gediminas |
| Succesor | Algirdas |
| Modifică date / text | |
Jaunutis (în poloneză Jawnuta, în belarusă Яўнут; cu sensul de tânăr; botezat ca Ioann, „Jawnuța”, „Ioan” sau „Ivan”; ca. 1300 – după 1366) a fost Mare Duce al Lituaniei de la moartea tatălui său Gediminas în 1341 până când a fost destituit de frații săi mai mari Algirdas și Kęstutis în 1345.[4]
Sucesiune
[modificare | modificare sursă]Potrivit lui Jan Tęgowski, un istoric polonez, el s-a născut probabil între 1306 și 1309.[5]
Jaunutis nu a fost menționat în nicio sursă scrisă înainte de moartea lui Gediminas.[6] Există mai multe teorii de ce Gediminas l-a ales pe Jaunutis, un fiu mijlociu, drept succesor. Unii au sugerat că el a fost un compromis acceptabil între fiii păgâni (Algirdas și Kęstutis) și ortodocși (Narimantas, Karijotas, Liubartas) ai lui Gediminas.[7] Alții au susținut că Jaunutis era fiul cel mare al celei de-a doua soții a lui Gediminas; astfel tradiția spune că Gediminas a fost căsătorit de două ori: cu o păgână și cu o ducesă ortodoxă.[8]
Domnie
[modificare | modificare sursă]Se știu foarte puține despre anii când a domnit Jaunutis. Au fost ani destul de pașnici, deoarece cavalerii teutoni au fost conduși de ineficientul Ludolf König(d).[6] Frații săi au fost mult mai activi: Algirdas a atacat Mozhaysk(d), Ordinul Livonian, a apărat Pskov, iar Kęstutis l-a ajutat pe Liubartas(d) în disputele succesorale din Galiția-Volinia.[7]
Cronica Bychowiec menționează că Jaunutis a fost sprijinit de Jewna(d), presupusa soție a lui Gediminas și mama copiilor săi. Ea a murit în c. 1344 și la scurt timp după aceea Jaunutis și-a pierdut tronul. Dacă a fost într-adevăr protejat de mama sa, atunci ar fi un exemplu interesant de influență deținută de regina-mamă în Lituania păgână.[6] Cu toate acestea, un stimul concret al detronării sale ar fi putut fi o incursiune majoră planificată de către cavalerii teutoni în 1345.[7]
Viață ulterioară
[modificare | modificare sursă]Jaunutis a fost sprijinit de fratele său Narimantas(d), care a călătorit la Jani Beg(d), hanul Hoardei de Aur, pentru a forma o alianță împotriva lui Algirdas și Kęstutis. Jaunutis a fost închis la Vilnius, dar a reușit să scape și s-a dus la cumnatul său Simeon al Rusiei la Moscova. Acolo, Jaunutis a fost botezat ca Ioann, dar nu a reușit să solicite ajutor (posibil pentru că sora lui Aigusta, soția lui Simeon, a murit în același an).[9] Atât Jaunutis, cât și Narimantas au trebuit să se împace cu Algirdas. Jaunutis a devenit Duce de Zasłaŭje.[8]
Se presupune că a murit în c. 1366 pentru că este menționat pentru ultima dată într-un tratat cu Polonia din 1366 și nu este menționat într-un tratat cu Livonia din 1367.[8] A avut trei fii, Symeon Zaslawski, Grzegorz Słucki și Michal Zaslawski.[10] Michal a condus Zasłaŭje până la moartea sa la 12 august 1399 în bătălia de pe râul Vorskla.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ↑ Мякотин, Венедикт Александрович, „ЭСБЕ / Евнутий или Явнутий”, Brockhaus and Efron Encyclopedic Dictionary. Volume XI, 1893 (în rusă), Wikidata Q24400017
- ↑ Józef Wolff, ed. (). „Kniaziowie litewsko-ruscy od końca czternastego wieku” (în poloneză). Varșovia. p. 587. Wikidata Q125352562; Fișier pe Commons.
- 1 2 Józef Wolff, ed. (). „Kniaziowie litewsko-ruscy od końca czternastego wieku” (în poloneză). Varșovia. pp. 157, 587. Wikidata Q125352562; Fișier pe Commons.
- ↑ „Algirdas | grand duke of Lithuania”. Encyclopedia Britannica (în engleză). Accesat în .
- ↑ Tęgowski, Jan (). Pierwsze pokolenia Giedyminowiczów. Poznań-Wrocław: Wydawnictwo Historyczne. p. 190. ISBN 8391356310.
- 1 2 3 Rowell, S.C. (). Lithuania Ascending: A Pagan Empire Within East-Central Europe, 1295-1345. Cambridge Studies in Medieval Life and Thought: Fourth Series. Cambridge University Press. pp. 280–287. ISBN 978-0-521-45011-9.
- 1 2 3 Kiaupa, Zigmantas; Jūratė Kiaupienė; Albinas Kuncevičius () [1995]. The History of Lithuania Before 1795 (ed. English). Vilnius: Lithuanian Institute of History. p. 118. ISBN 9986-810-13-2.
- 1 2 3 Simas Sužiedėlis, ed. (). „Jaunutis”. Encyclopedia Lituanica(d). II. Boston, Massachusetts: Juozas Kapočius. p. 516. LCCN 74-114275.
- ↑ Rowell, S. C. (). „Pious Princesses or Daughters of Belial: Pagan Lithuanian Dynastic Diplomacy, 1279–1423”. Medieval Prosopography. 15 (1): 40. ISSN 0198-9405.
- ↑ Tęgowski, Jan (). Pierwsze pokolenia Giedyminowiczów. Poznań-Wrocław: Wydawnictwo Historyczne. pp. 191–192. ISBN 8391356310.