Janina Marta Radu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search


Janina Marta

Janina Marta Radu s-a născut la 17 aprilie 1939 în Katowice, fiica lui Benon Purszke și a Michalinei născută Hajduga. A fost elevă eminentă la Liceul din Szopienice, Polonia, iar apoi studentă eminentă la Universitatea Lomonosov din Moscova, unde a studiat Filologia Rusă. A absolvit în 1961. Fiind în al doilea an de studiu, s-a căsătorit cu cetățeanul român Nicolae Radu, care studia dreptul la aceeași universitate. După absolvire soțul ei nu a primit permisiunea de a se stabili în Polonia - așa cum plănuiseră așa că a decis să vină ea în România. A părăsit Polonia la 31.12.1961. După o lună de la sosirea sa la București, a început să lucreze ca asistent la Departamentul de Limbi Străine al Institutului de Petrol și Gaze unde a ținut cursuri de limba rusă. După mutarea Institutului de petrol și gaze de la București la Ploiești a fost forțată să facă naveta, indiferent de vremea capricioasă, condițiile de călătorie extrem de dificile, cartelele pentru combustibil, etc. În 1968, s-a înscris la Universitatea din București, unde a absolvit a doua facultate - Filologie engleză și română. În același timp a continuat să lucreze la Institut, unde a predat între altele un curs de limbă română pentru studenții străini. A găsit timp să-și aprofundeze cunoștințele în special în domeniul filozofiei și esteticii. A fost de asemenea, pasionată de viața culturală, participând la expoziții de pictură și la concerte, a simțit în mod constant necesitatea contactului cu arta și a avut un gust foarte rafinat. În 1987, a susținut disertația de teoria literaturii intitulată „Timpul în proza interbelică” și devenit doctor în științe filologice - fiind unul dintre puținii doctori în știință care nu erau membri ai partidului comunist. După schimbările din 1989, a fost membră a Consiliului Provizoriu al Uniunii Naționale (CPUN) și a contribuit activ la reactivarea Uniunii Polonezilor din România, a participat activ la construirea acestei organizații la București. Janina Radu a obținut primul sediu al Uniunii Polonezilor din România „Dom Polski” în Bul. N. Bălcescu, a început să predea limba polonă copiilor și tinerilor din minoritatea poloneză din București, a obținut fonduri de la noile instituții în curs de organizare și a înființat revista minorității poloneze, al cărei titlu i se datorează, "POLONUS". Pasiunea ultimilor ani ai vieții ei a fost semiotica. A participat la simpozioane internaționale pe această temă, în principal în străinătate, unde s-a deplasat pe propria cheltuială. Modul ei de viață era - așa cum spunea adesea - "să știi, pentru că să ai contează mai puțin". A murit la începutul anului 1996, după o lungă bătălie cu cancerul, dar este prezentă în memoria și în inima celor care au cunoscut-o. Deși a trăit în România cea mai mare parte a vieții, a fost poloneză în fiecare secundă, și-a învățat soțul și fiicele limba polonă, și a diseminat informații despre Polonia, despre Solidarnosc, despre modul în care poți lupta cu comunismul, despre modul în care poți rezista atunci când se pare că nu mai e nimic de făcut. Evenimentele din decembrie 1989 și sfârșitul comunismului în România se datorează și Janinei Radu.