James Parkinson

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte persoane cu numele James Parkinson, vedeți James Parkinson (dezambiguizare).
James Parkinson
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Londra Mare, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (69 de ani)[2][3][4] Modificați la Wikidata
Londra Mare, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Înmormântat St Leonard's[*][[St Leonard's (church in Shoreditch, London)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (accident vascular cerebral[5]) Modificați la Wikidata
Părinți John Parkinson[*][[John Parkinson (British physician (ca. 1725-1784))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Mary Dale[*][[Mary Dale ((1757-1838))|​]] (din )[6] Modificați la Wikidata
Număr de copii6[5]
7[7] Modificați la Wikidata
Copii Emma Rook Parkinson[*][[Emma Rook Parkinson (Peerage person ID=703544)|​]][8]
John William Keys Parkinson[*][[John William Keys Parkinson (British physician)|​]] Modificați la Wikidata
NaționalitateBritanică
CetățenieFlag of the United Kingdom.svg Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
EtnieBritanic Alb[*] Modificați la Wikidata
Ocupație
Activitate
Alte numeOld Hubert[1]  Modificați la Wikidata
Alma materThe London Hospital
Cunoscut pentruPrima descriere Boala Parkinson
Semnătură
James Parkinson signature 1809.png

James Parkinson FGS (n. ,[2][3][4] Londra Mare, Anglia, Regatul Unit – d. ,[2][3][4] Londra Mare, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei)[9][10] a fost un chirurg englez, apotecar, geolog, paleontolog și activist politic. El este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1817 An Essay on the Shaking Palsy,[11] în care a fost primul care a descris „paralizie agitătoare”, o afecțiune care mai târziu va fi redenumită boala Parkinson de Jean-Martin Charcot.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Casa și biroul lui Parkinson la 1 Hoxton Square

James Parkinson s-a născut pe 11 aprilie 1755 în Shoreditch, Londra, Anglia. Era fiul lui John Parkinson, un apotecar și chirurg care practica în Hoxton Square din Londra[12] și cel mai mare dintre cei cinci frați, inclusiv fratele său William și sora sa Mary Sedgwick.[13] În 1784, Parkinson a fost aprobat de City of London Corporation ca chirurg.

La 21 mai 1783, s-a căsătorit cu Mary Dale, cu care a avut ulterior opt copii; doi nu au supraviețuit dincolo de copilărie. La scurt timp după ce s-a căsătorit, Parkinson i-a succedat tatălui său în practica sa din 1 Hoxton Square.

Politică[modificare | modificare sursă]

Pe lângă practica medicală înfloritoare, Parkinson a avut un interes avid pentru geologie și paleontologie, precum și pentru politica zilei.[14]

Parkinson a fost un puternic susținător al celor defavorizați și un critic deschis al guvernului Pitt. Cariera sa timpurie a fost marcată de implicarea sa într-o varietate de cauze sociale și revoluționare, iar unii istorici cred că cel mai probabil a fost un susținător puternic al Revoluției Franceze. A publicat aproape 20 de pamflete politice în perioada post-Revoluția Franceză, în timp ce Marea Britanie era în haos politic. Scriind sub propriul nume și pseudonimul „Bătrânul Hubert”, el a cerut reforme sociale radicale și vot universal.[15]

Parkinson a cerut reprezentarea poporului în Camera Comunelor, instituția parlamentelor anuale. A fost membru al mai multor societăți politice secrete, printre care London Corresponding Society și Society for Constitutional Information.[13] În 1794, calitatea sa de membru al organizației l-a determinat să fie examinat sub jurământ în fața William Pitt și a Consiliului Privat pentru a depune mărturie despre un complot fals de asasinare a Regelui George al III-lea. El a refuzat să depună mărturie cu privire la rolul său în Complotul Pistol cu dop până când a fost sigur că nu va fi forțat să se incrimineze. Planul era să folosească o săgeată otrăvită trasă dintr-un pistol cu dop pentru a termina domnia regelui prematur. Nu au fost aduse acuzații împotriva lui Parkinson, dar câțiva dintre prietenii săi au rămas în închisoare mai multe luni înainte de a fi achitați.

Medicină[modificare | modificare sursă]

Prima pagină a eseului clasic al lui Parkinson despre paralizia tremurătoare

Parkinson a renunțat la cariera politică tumultoasă și, între 1799 și 1807, a publicat mai multe lucrări medicale, inclusiv o lucrare despre gută în 1805.[16][17] El a fost, de asemenea, responsabil pentru scrierile timpurii despre apendicele perforate.

Parkinson a fost interesat de îmbunătățirea sănătății generale și a bunăstării populației. El a scris mai multe doctrine medicale care au relevat un zel pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor, similar cu cel exprimat în activismul său politic. A fost un cruciat pentru protecția legală a bolnavilor mintal, precum și a medicilor și familiilor acestora.

În 1812, Parkinson și-a asistat fiul cu primul caz descris de apendicită în limba engleză și primul caz în care s-a demonstrat că perforația este cauza morții.[18]

El credea că orice chirurg valoros ar trebui să cunoască stenografie, la care era expert.

Boala Parkinson[modificare | modificare sursă]

Parkinson a fost prima persoană care a descris sistematic șase indivizi cu simptome ale bolii care îi poartă numele. In An Essay on the Shaking Palsy[11] (1817), el a relatat despre trei dintre propriii săi pacienți și despre trei persoane pe care le-a văzut pe stradă.[19] El s-a referit la boala care mai târziu avea să-i poarte numele ca paralizie agitatoare sau paralizie tremurătoare.[20] El a făcut distincția între tremurul în repaus și tremurul cu mișcare.[21] Jean-Martin Charcot a inventat termenul „boala Parkinson” aproximativ 60 de ani mai târziu.

Parkinson a sugerat în mod eronat că tremorurile la acești pacienți se datorau leziunilor la nivelul măduvei spinării cervicale.[22]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d James Parkinson, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d James Parkinson, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Oxford Dictionary of National Biography 
  6. ^ Education forms the tender mind[*][[Education forms the tender mind (book chapter)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ A Tribute to James Parkinson.[*][[A Tribute to James Parkinson. (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ The Peerage 
  9. ^ Lewis, Cherry; Knell, Simon J. (). The making of the Geological Society of London. Geological Society. pp. 62 & 83. ISBN 978-1-86239-277-9. 
  10. ^ Lewis, Cherry; Knell, Simon J. (). The making of the Geological Society of London. Geological Society. pp. 62 & 83. ISBN 978-1-86239-277-9. 
  11. ^ a b Parkinson, James (). An Essay on the Shaking Palsy. London: Sherwood Neely and Jones. 
  12. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Goldman&Goetz2012
  13. ^ a b Factor, Stewart A.; Weiner, William J. (). „James Parkinson: The Man and the Essay”. Parkinson's Disease: Diagnosis & Clinical Management: Second Edition. Demos Medical Publishing. pp. 3–13. ISBN 978-1-934559-87-1. 
  14. ^ Yahr, MD (aprilie 1978). „A physician for all seasons. James Parkinson 1755–1824”. Archives of Neurology. 35 (4): 185–8. doi:10.1001/archneur.1978.00500280003001. ISSN 0003-9942. PMID 346008. 
  15. ^ Jeremy R. Playfer; John V. Hindle (). Parkinson's Disease in the Older Patient. Radcliffe Publishing. p. 5. ISBN 978-1-84619-114-5. 
  16. ^ Parkinson, James (). Observations on the nature and cure of gout; on nodes of the joints; and on the influence of certain articles of diet, in gout, rheumatism, and gravel. London: Symonds. 
  17. ^ Jefferson, M (iunie 1973). „James Parkinson, 1775–1824”. British Medical Journal. 2 (5866): 601–3. doi:10.1136/bmj.2.5866.601. ISSN 0007-1447. PMC 1592166Accesibil gratuit. PMID 4576771. 
  18. ^ Parkinson, John (). „Case of diseased Appendix Vermiformis”. Medico-Chirurgical Transactions. 3: 57–58. PMC 2128895Accesibil gratuit. PMID 20895178. 
  19. ^ McCall, Bridget (ianuarie 2003). „Dr. James Parkinson 1755–1824” (PDF). Parkinson's Diseas Society. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  20. ^ Naheed Ali (). Understanding Parkinson's Disease: An Introduction for Patients and Caregivers. Rowman & Littlefield Publishers. pp. 4–. ISBN 978-1-4422-2104-8. 
  21. ^ Currier, RD (aprilie 1996). „Did John Hunter give James Parkinson an idea?”. Archives of Neurology. 53 (4): 377–8. doi:10.1001/archneur.1996.00550040117022. ISSN 0003-9942. PMID 8929162. 
  22. ^ Robert H. Wilkins; Irwin A. Brody (). Neurological Classics. Thieme. p. 87. ISBN 978-1-879284-49-4. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de James Parkinson