James Burnham

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
James Burnham
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Chicago, Illinois, SUA Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Kent⁠(d), Connecticut, SUA Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațiesociolog[*]​
economist
politolog[*]​
filozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[4][5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul Balliol[*]​
Universitatea Princeton  Modificați la Wikidata
OrganizațieOffice of Strategic Services[*][[Office of Strategic Services (United States intelligence agency (1942-1945))|​]]
Universitatea New York  Modificați la Wikidata
Influențat deNiccolò Machiavelli, Georges Sorel, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca[*][[Gaetano Mosca (Italian political scientist and journalist)|​]], Robert Michels[*][[Robert Michels (sociolog german)|​]]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Socialist al Americii[*]​, Socialist Workers Party[*][[Socialist Workers Party (political party in the United States)|​]], Partidul Republican  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Prezidențială pentru Libertate[*]​  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

James Burnham (n. , Chicago, Illinois, SUA – d. , Kent⁠(d), Connecticut, SUA) a fost un filozof și teoretician american. A prezidat departamentul de filosofie⁠(d) din cadrul Universității din New York. Prima sa lucrare a fost Introducere în analiza filozofică (1931). Deși Burnham a fost un cunoscut activist troțkist în anii 1930, acesta a ajuns să respingă marxismul și a devenit un influent teoretician al dreptei conservatoare.[6] Lucrarea sa Revoluția managerială - publicată în 1941 - conținea speculații cu privire la viitorul capitalismului. Acesta a fost un editor și colaborator al revistei National Review. Burnham a respins politica de îngrădire a Uniunii Sovietice și a militat pentru o schimbare de regim⁠(d) în statele comuniste.[7][8]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născut în Chicago, Illinois pe 22 noiembrie 1905,[9] James Burnham era fiul lui Claude George Burnham, un imigrant englez și director al Burlington Railroad⁠(d).[10] Acesta a fost crescut în credința romano-catolică, însă a respins valorile catolicismul în perioada colegiului și a devenit ateu (a redevenit creștin înainte să moară).[11] Și-a încheiat studiile la Universitatea Princeton, iar apoi a urmat cursurile Colegiului Balliol⁠(d) din cadrul Universității Oxford unde i-a avut profesori pe J. R. R. Tolkien și Martin D'Arcy⁠(d). În 1929, a devenit profesor de filozofie la Universitatea din New York.[12]

S-a căsătorit cu Marcia Lightner în 1934.[13]

Troțkism[modificare | modificare sursă]

În 1933, împreună cu Sidney Hook⁠(d), Burnham a contribuit la organizarea Partidului Muncitorilor Americani⁠(d) condus de ministrul pacifist de origine olandeză A. J. Muste⁠(d).[14] Burnham a susținut fuziunea din 1934 cu Liga Comunistă a Americii⁠(d) care a condus la înființarea Partidul Muncitorilor din Statele Unite⁠(d). În 1935, s-a aliat cu aripa troțkistă a acestui partid și a susținut fuziunea cu Partidul Socialist al Americii⁠(d). În această perioadă, a devenit prieten cu Leon Troțki. A redactat articole pentru revista Partisan Review⁠(d), având o influență puternică asupra unor scriitori precum Dwight Macdonald⁠(d) și Philip Rahv⁠(d).[15] Cu toate acestea, opiniile sale politice nu au rezistat în fața unor neînțelegeri cu ceilalți membri.

În 1937, troțkiștii au fost expulzați din Partidul Socialist, acțiune care a condus la formarea Partidul Socialist Muncitoresc din Statele Unite⁠(d) (SWP) la sfârșitul anului. În cadrul SWP a început o luptă între facțiuni, Burnham s-a aliat cu Max Shachtman⁠(d) împotriva facțiunii majoritare conduse de James P. Cannon⁠(d) și susținute de Troțki, apărând URSS în fața incursiunilor imperialismului. Shachtman și Burnham - în special după pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, invadarea Poloniei și a țărilor baltice de către Stalin, respectiv războiul sovieto-finlandez din noiembrie 1939 - au ajuns la concluzia că URSS reprezintă o noua formă de societate de clasă asupritoare care nu merită să fie susținută de revoluționari.[16]

În februarie 1940, a redactat lucrarea Science and Style: A Reply to Comrade Trotsky (în română Știință și stil: o replică tovarășului Troțki) în care a respins materialismul dialectic. În acest text, Burhham îi oferă un răspuns lui Troțki care îl atenționează cu privire la „acele opere care ar trebui să înlocuiască sistemul materialismului dialectic pentru proletariat” - referindu-se la Principia Mathematica⁠(d) de Russell și Whitehead - și asupra faptului că „oamenii de știință, matematicienii și logicienii cooperează la International Encyclopedia of Unified Science⁠(d)”.[17]

După o lungă discuție în cadrul SWP unde fracțiunile și-au argumentat poziția printr-o serie de discuții interne aprinse, a III-a Convenție Națională specială a organizației a decis la începutul lui aprilie 1940 în favoarea majorității cu un vot de 55 la 31.[18] Chiar dacă majoritatea a încercat să evite o scindare și s-a oferit să continue dezbaterea, respectiv să permită reprezentarea grupului minoritar în Comitetul Național de guvernare al partidului, Shachtman, Burnham și susținătorii lor au demisionat din SWP cu scopul de a-și lansa propria organizație intitulată Partidul Muncitorilor⁠(d).

Totuși, această fracționare a marcat și respingerea valorilor de stânga de către Burnham. La 21 mai 1940, a adresat o scrisoare Comitetului Național al Partidului Muncitorilor prin care își anunța demisia. Aceasta denotă fără echivoc respingerea marxismului:

Resping, după cum știți, „filozofia marxismului”, materialismul dialectic. ...

Teoria generală marxistă a „istoriei universale”[...] mi se pare infirmată de ​investigațiile istorice și antropologice moderne.

Economia marxistă îmi pare în mare parte a fi falsă, perimată sau lipsită de sens când încercăm să o aplicăm fenomenului economic contemporan. Acele trăsături ale economiei marxiste care rămân valabile nu-mi par suficiente pentru a justifica structura teoretică a economiei.

Sunt convins atât de lipsa de sens a afirmației „socialismul este inevitabil”, cât și de falsitatea ideii că socialismul este „singura alternativă la capitalism”; Consider în baza dovezilor pe care le avem la dispoziție că  o nouă formă de societate exploatatoare (pe care o numesc „societate managerială”) nu este doar posibilă, ci reprezintă consecința mai probabilă a prezentului decât socialismul.

Prin urmare, nu pot să recunosc sau să mă simt legat de Partidul Muncitorilor (sau de orice alt partid marxist) în baza unor temeiuri ideologice, teoretice sau politice.[19][20]

În 1941, Burnham a redactat o lucrare care analizează dezvoltarea economiei și a societății așa cum o vede el: Revoluția managerială: Ce se întâmplă în lume. Cartea a fost inclusă în lista revistei Life cu cele mai remarcabile 100 de cărți din perioada 1924–1944.[21]

Idei[modificare | modificare sursă]

Revoluția managerială[modificare | modificare sursă]

Lucrarea fundamentală a lui Burnham - Revoluția managerială (1941) - a conține speculații despre viitorul capitalismului mondial pornind de la dezvoltarea acestuia în perioada interbelică. Burnham a luat în considerare trei posibilități:

(1) capitalismul era o formă permanentă de organizare socială și economică și va continua pe termen nelimitat;

(2) capitalismul era temporar și prin natura sa era hărăzit să decadă și să fie înlocuit de socialism;

(3) capitalismul urmează să fie transformat într-o formă de societate diferită de cea socialistă.[22]

Din moment ce capitalismul a avut un început mai mult sau mai puțin definit în secolul al XIV-lea, acesta nu putea fi privit ca o formă imuabilă și permanentă.[23] Mai mult, în sistemelor economice anterioare - cum ar fi cele din Grecia Antică și Imperiul Roman - șomajul în masă a fost „un indiciu că o anumită formă de organizare socială este aproape distrusă”.[24] Așadar, șomajul mondial din perioada marii crize a denotat că sistemul capitalism „nu va supraviețui pentru mult timp”.[24]

Analizând formele de societate din întreaga lume aflate în curs de dezvoltare, Burnham a observat anumite trăsături comune între construcțiile economice ale Germaniei Naziste, ale Rusiei staliniste și ale Statelor Unite sub Roosevelt. Acesta a susținut că la scurt timp după Primul Război Mondial, o nouă societate a apărut în care un grup social sau clasă de „manageri” a stimulat dorința de a obține ”dominație socială, putere și privilegii, poziții în clasa conducătoare”.[25] În deceniul precedent, ideea de „separare a deținerii și controlării” corporațiilor moderne s-a răspândit În Statele Unite datorită popularizării sale în lucrarea The Modern Corporation and Private Property de Berle și Means.[26] Burnham a extins acest concept și a susținut că, indiferent dacă proprietatea era corporativă și privată sau etatistă și guvernamentală, delimitarea esențială dintre elita conducătoare (executivi și manageri susținuți de birocrați și funcționari) și societatea de masă nu depinde de proprietatea, ci de controlarea mijloacelor. de producție.

Burnham a subliniat că „New Dealism” - așa cum l-a numit el - „nu este, permiteți-mi să repet, o ideologie managerială dezvoltată, sistematizată”. Totuși, această ideologie a contribuit la trecerea capitalismului american într-o „etapă managerială”.

În iunie 1941, o recenzie ostilă a lucrării realizată de către membrul Partidului Muncitoresc Socialist Joseph Hansen⁠(d) și publicată în revista organizației l-a acuzat pe Burnham că a copiat pe ascuns ideile centrale ale cărții sale din La Bureaucratisation du Monde (1939) a italianului Bruno Rizzi⁠(d).[27] În ciuda anumitor idei asemănătoare, nu există nicio dovadă că acesta știa despre această carte, exceptând scurtele menționări pe care le-a făcut Troțki în dezbaterile sale cu Burnham.[28] Acesta a fost influențat de ideea colectivismului birocratic⁠(d) a troțkistului Yvan Craipeau⁠(d), dar Burnham a adoptat un punct de vedere conservator machiavelic și nu unul marxist, o diferență filozofică importantă pe care Burnham a explorat-o mai detaliat în lucrarea The Machiavelians.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • Introduction to Philosophical Analysis (cu Philip Wheelwright). New York: Henry Holt and Company, 1932.
  • The Managerial Revolution: What is Happening in the World. New York: John Day Co., 1941.
  • The Machiavellians: Defenders of Freedom. New York: John Day Co., 1943. ISBN 0895267853.
  • The Struggle for the World. New York: John Day Co., 1947.
  • The Case for De Gaulle: A Dialogue Between André Malraux and James Burnham. New York: Random House, 1948.
  • The Coming Defeat of Communism. New York: John Day Co., 1949.
  • Containment or Liberation? An Inquiry into the Aims of United States Foreign Policy. New York: John Day Co., 1953.
  • The Web of Subversion: Underground Networks. New York: John Day Co., 1954.
  • Congress and the American Tradition. Chicago: Regnery, 1959. ISBN 0765809974.
  • Bear and Dragon: What is the Relation Between Moscow and Peking? New York: National Review, in cooperation with the American-Asian Exchange, 1960.
  • Suicide of the West: An Essay on the Meaning and Destiny of Liberalism. New York: John Day Co., 1964. ISBN 0895268221.
  • The War We Are In: The Last Decade and the Next. New Rochelle, NY: Arlington House, 1967.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d James Burnham, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b c d James Burnham, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Kelly, Daniel (). James Burnham and the Struggle for the World: A Life. Wilmington, Del.: ISI Books. ISBN 1-882926-76-5. OCLC 50158918. 
  7. ^ JAMES BURNHAM, 82, NATIONAL REVIEW EDITOR Arhivat în , la Wayback Machine., Washington Post
  8. ^ Burnham, James (). The War We Are In: The Last Decade and the Next (în engleză). New Rochelle, N.Y.: Arlington House. OCLC 654685307. 
  9. ^ Manfred Overesch, Friedrich Wilhelm Saal (). Chronik deutscher Zeitgeschichte: Politik, Wirtschaft, Kultur, Volume 3, Part 2. Droste. p. 791. ISBN 3-7700-0719-0. 
  10. ^ „Sempa | James Burnham (I)”. Unc.edu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Priscilla Buckley, "James Burnham 1905–1987." National Review, July 11, 1987, p. 35.
  12. ^ Kimball, Roger (septembrie 2002). „The power of James Burnham”. The New Criterion (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Burnham, James (). Suicide of the West: An Essay on the Meaning and Destiny of Liberalism. Encounter Books. ISBN 9781594037849. 
  14. ^ John Patrick Diggins, Up From Communism, 1975, Columbia Univ. Press, pp. 169–70, and "The Cerebral Communist: James Burnham", pp. 160–201.
  15. ^ Diggins, Up From Communism, p. 180.
  16. ^ Paul Le Blanc, Alan Wald, George Breitman (). Trotskyism in the United States: Historical Essays and Reconsiderations. Haymarket Books. 
  17. ^ Burhham J. (1940) Science and Style A Reply to Comrade Trotsky, in In Defence of Marxism by Leon Trotsky, London 1966, pp. 232–256.
  18. ^ James P. Cannon, "The Convention of the Socialist Workers Party," The Fourth International, v. 1, no. 1 (May 1940), p. 16.
  19. ^ James Burnham, "Burnham's Letter of Resignation," The Fourth International, v. 1, no. 4 (August 1940), pp. 106–07.
  20. ^ „Letter of resignation from the Workers Party”. marxists.org. Accesat în . 
  21. ^ Canby, Henry Seidel. "The 100 Outstanding Books of 1924–1944". Life, 14 August 1944. Chosen in collaboration with the magazine's editors.
  22. ^ James Burnham, The Managerial Revolution: What is Happening in the World. New York: John Day Co., 1941; p. 29.
  23. ^ Burnham, The Managerial Revolution, p. 30.
  24. ^ a b Burnham, The Managerial Revolution, p. 31.
  25. ^ Burnham, The Managerial Revolution, p. 71.
  26. ^ Burnham, The Managerial Revolution, p. 88.
  27. ^ Joseph Hansen, "Burnham's 'Managerial Revolution,'" The Fourth International, v. 2, no. 5 (June 1941), p. 157.
  28. ^ Rizzi, Bruno (). The Bureaucratization of the World: The USSR: Bureaucratic Collectivism – Bruno Rizzi, Adam Westoby – Google Books. ISBN 9780422786003. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • John P. Diggins, Up From Communism. New York: Columbia University Press, 1975.
  • Samuel Francis, Power and History, The Political Thought of James Burnham. Lanham, MD: University Press of America, 1984.
  • Samuel Francis, James Burnham: Thinkers of Our Time. London: Claridge Press, 1999.
  • Grant Havers, "James Burnham's Elite Theory and the Postwar American Right," Telos 154 (Spring 2011): 29–50.
  • Benjamin Guy Hoffman, The Political Thought of James Burnham. PhD dissertation. University of Michigan, 1969.
  • Daniel Kelly, James Burnham and the Struggle for the World: A Life. Wilmington, DE: ISI Books, 2002.
  • C. Wright Mills and Hans Gerth, "A Marx for the Managers", 1942. Reprinted in Power, Politics, and People: The Collected Essays of C. Wright Mills edited by Irving Horowitz. Oxford: Oxford University Press, 1967.
  • George Orwell, "Second Thoughts on James Burnham," Polemic, No. 3, May 1946.
  • Paul Sweezy, "The Illusion of the 'Managerial Revolution,'" Science & Society, vol. 6, no. 1 (Winter 1942), pp. 1–23. Ia JSTOR.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=James_Burnham&oldid=15612615