Sari la conținut

J. Hillis Miller

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
J. Hillis Miller
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Newport News⁠(d), Virginia, SUA[3] Modificați la Wikidata
Decedat (92 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Sedgwick⁠(d), Maine, SUA Modificați la Wikidata
PărințiJ. Hillis Miller[*][[J. Hillis Miller (American university president, professor of psychology (1899-1953))|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[5] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
cadru didactic universitar[*]
critic literar[*]
jurnalist
istoric literar[*]
teoretician literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Harvard
Colegiul Oberlin[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Johns Hopkins
Universitatea Yale
University of California, Irvine[*][[University of California, Irvine (public research university in Irvine, California, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiBursă Guggenheim[*]  Modificați la Wikidata

Joseph Hillis Miller Jr. (n. , Newport News⁠(d), Virginia, SUA – d. , Sedgwick⁠(d), Maine, SUA)[8] a fost un critic literar american care a fost puternic influențat de – și care, la rândul lui, a influențat puternic – teoria deconstructivistă.

Hillis Miller s-a născut în Newport News, Virginia. El este fiul lui J. Hillis Miller Sr., un pastor baptist,[9] profesor universitar și administrator, care a îndeplinit funcția de președinte al Universității Florida. Miller a absolvit Colegiul Oberlin (B.A. „summa cum laude”, 1948) și Universitatea Harvard (masterat în 1949 și doctorat în 1952). Miller este căsătorit și are trei copii.

Miller a fost un important cercetător literar și umanist specializat în literatura victoriană și modernistă, cu un interes deosebit față de etica lecturii și de lectură ca act cultural. Din 1952 până în 1972, Miller a predat la Universitatea Johns Hopkins. În acest timp, Miller a fost puternic influențat de colegul profesor și criticul literar belgian Georges Poulet, precum și de Școala de critică literară de la Geneva, pe care Miller a caracterizat-o drept „conștiința conștiinței altuia, transpunerea universului mental al unui autor în spațiul interior al minții criticului”.[10]

În 1972 s-a transferat la Universitatea Yale, unde a predat timp de paisprezece ani. La Yale, el a lucrat alături de proeminenții critici literari Paul de Man și Geoffrey Hartman, cei trei fiind cunoscuți în mod colectiv ca formând așa-numita Școală deconstructivistă de la Yale, în contradicție cu proeminentul și influentul teoretician Harold Bloom. În calitate de proeminent deconstrucționist american, Miller definește mișcarea ca reprezentând căutarea „în textul în cauză a firului care va desluși totul”[11] și menționează că există mai multe straturi pentru orice text, atât un strat clar de suprafață, cât și un substrat compensator profund:

e de-o parte, „citirea clară și univocă” conține întotdeauna „lectura deconstructivistă” ca un parazit criptat în interiorul ei. Pe de altă parte, lectura „deconstructivistă” nu se poate elibera prin niciun mijloc de lectura metafizică pe care o presupune că o contestă.[12]

În 1986, Miller a părăsit Universitatea Yale pentru a lucra la University of California, Irvine, unde a fost urmat mai târziu de colegul său de la Yale Jacques Derrida.[13] În același an, el a îndeplinit funcția de președinte al Modern Language Association (Asociației de Limbi Moderne) și a fost onorat de MLA cu un premiu pentru întreaga carieră în anul 2005.[14] Atât la Yale, cât și la UC Irvine, Miller a fost mentorul unei întregi generații de critici literari americani, printre care și teoreticiana Eve Kosofsky Sedgwick.[15]

În ultimii săi ani de viață a fost profesor cercetător emerit de literatură engleză și literatură comparată la University of California, Irvine.[16]

  • (1958) Charles Dickens: The World of His Novels Arhivat în , la Wayback Machine.
  • (1963) The Disappearance of God: Five Nineteenth-Century Writers
  • (1965) Poets of Reality: Six Twentieth-Century Writers
  • (1968) The Form of Victorian Fiction: Thackeray, Dickens, Trollope, George Eliot, Meredith, and Hardy
  • (1970) Thomas Hardy, Distance and Desire
  • (1971) Charles Dickens and George Cruikshank
  • (1982) Fiction and Repetition: Seven English Novels
  • (1985) The Linguistic Moment: from Wordsworth to Stevens
  • (1985) The Lesson of Paul de Man
  • (1987) The Ethics of Reading: Kant, de Man, Eliot, Trollope, James, and Benjamin
  • (1990) Versions of Pygmalion
  • (1990) Victorian Subjects
  • (1990) Tropes, Parables, Performatives: Essays on Twentieth Century Literature
  • (1991) Theory Now and Then
  • (1991) Hawthorne & History: Defacing It
  • (1992) Ariadne's Thread: Story Lines
  • (1992) Illustration
  • (1995) Topographies
  • (1998) Reading Narrative
  • (1999) Black Holes
  • (2001) Others
  • (2001) Speech Acts in Literature
  • (2002) On Literature
  • (2005) The J. Hillis Miller Reader
  • (2005) Literature as Conduct: Speech Acts in Henry James
  • (2009) The Medium is the Maker: Browning, Freud, Derrida, and the New Telepathic Ecotechnologies
  • (2009) For Derrida
  • (2011) The Conflagration of Community: Fiction Before and After Auschwitz
  • (2012) Reading for Our Time: Adam Bede and Middlemarch Revisited
  • (2014) Communities in Fiction
  • (2015) An Innocent Abroad: Lectures in China
  1. ^ J. Hillis Miller, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ J. Hillis Miller, SNAC, accesat în  
  3. ^ „J. Hillis Miller”, Freebase Data Dumps[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Remembering Distinguished Professor Emeritus J. Hillis Miller (în engleză) 
  5. ^ LIBRIS, , accesat în  
  6. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ „Miller, J. Hillis (Joseph Hillis), 1928–”. Library of Congress. Accesat în . b. 3/5/28 
  9. ^ J. Hillis Miller Jr., On Literature (Routledge, 2002), p.142.
  10. ^ Vincent B. Leitch, ed., (2001). The Norton Anthology of Literary Criticism. „Georges Poulet”. New York: W.W. Norton & Company, pp. 1318–1319.
  11. ^ Vincent B. Leitch (Ed.). (2001). The Norton Anthology of Literary Criticism. "Cleanth Brooks" 1352.
  12. ^ Synopsis of Miller's "The Critic as Host"
  13. ^ Deconstruction, by Mitchell Stephens - CJR, Sept/Oct 91 Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ „Today@UCI: Press Releases:”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ About J. Hillis Miller Arhivat în , la Wayback Machine.
  16. ^ „UCI E&CL Faculty Profile”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Robert Magliola. Appendix ii, in Derrida on the Mend. W. Lafayette: Purdue Univ. Press, 1983; 1984; rpt. 2000. Magliola, pp. 176–187, demonstrates deconstructive literary criticism as it was practiced in the U.S.A. circa 1970s-1980s, but also argues that J. Hillis Miller seems not to exploit the full implications of Derridean deconstruction (see in particular pp. 176–77 and 186-87).
  • Vincent B. Leitch, ed., “Georges Poulet.” The Norton Anthology of Theory and Criticism, New York: W.W. Norton & Company, 2001, pp. 1318–1319.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Colecții de arhive

[modificare | modificare sursă]